joi, 13 octombrie 2011

Francisc din Assisi | Assisi


Assisi este locul nasterii Sf. Francisc de Assisi – patronul sfant al Italiei, fondator al Ordinului Franciscan si unul dintre cei mai populari sfinti din peninsula.

Assisi a fost timp de secole o importanta destinatie de pelegrinaj al catolicilor. In prezent, orasul are doar 3000 de locuitori insa primeste anual 4 – 5 milioane de tursti! Pelerinajul din aceste timpuri include cateva zone situate in afara circuitului turistic, la marginile orasului, zone cunoscute doar de initiati.

Putine sunt personajele anului 1000 care se pot prezenta cu o biografie atat de bogata ca Francisc de Assisi, a carui viata cunostea la inceputul anului 1300 cateva decade de vieti scrise de cei care l-au cunoscut. Cu toate acestea cronologia sfantului nu este deloc clara.

Sfantul Francisc d'Assisi nu si-a propus sa devina un sfant, dar si-a stabilit ca ideal in viata sa respecte strict Invataturile lui Iisus. El este un sfant al saraciei, al umilintei, al iubirii. Voia sa-i duca pe toti in Rai.

Copilul Francisc este un copil ca toti ceilalti, la prima vedere, doar ca mult mai vesel, mai luminos decit ceilalti si, neindoielnic, mai frumos, o frumusete ce o simteai ca iradiaza dinauntru.
Mareata si insorita provincie italiana Umbria, unde se gasea Assisi, cetatea copilariei lui Francisc, este plina de coline inalte, acoperite de maslini si vie. Micul Francisc se purta ca o vietate rasfatata a acestei naturi generoase, cu care era in armonie deplina.

La scoala, povestile despre templieri l-au facut sa se simta un cavaler al lui Christos, dorindu-si sa plece in cruciade, pentru a apara Mormantul Sfant.
Adolescent fiind, a fost luat prizonier de catre perugieni, intr-o lupta interna. In timpul celor doi ani de prizonierat, Francisc si-a pastrat veselia dintotdeauna si, prin farmecul si gratia sa, aplana orice conflict aparut printre fratii de suferinta. Ba mai mult, el, un adolescent, ii incuraja: Amintiti-va ca Puternicul ne-a dat suflet nemuritor si liber. Eu sunt aici, dar nu ma simt aici. Ieri, am zarit o vrabie si am vazut-o cat e de neinsemnata si libera. Atunci, eu, cea mai iubita si nobila faptura a Creatorului, sa nu ma simt liber?

A urmat bucuria eliberarii din prizonierat, care a fost umbrita insa de o boala lunga si grea, datorata lunilor de frig si foame din beciurile Perugiei. Febra alterna cu momente de senin, cand soptea: Eu stiu ca odata voi fi un print, un conducator al multora, invesmantat in gloria netrecatoare.
Grauntele vocatiei sale incepea sa incolteasca, lucrand incet sub actiunea harului divin. Incepea sa-si intuiasca esenta divina si menirea sa pe Pamant.
In marea sa puritate, Francisc a ascultat intotdeauna de semnele pe care i le trimitea Dumnezeu in momentele de cumpana, abandonindu-se total Vointei divine.

Intors acasa, se simtea tot mai mult atras de rugaciunea solitara. Se refugia in locurile dragi lui, in mijlocul padurii. La cei douazeci si trei de ani ai sai, trupul ii era cel al unui barbat tanar, care se misca cu placere si gratie.
Francisc incepea sa se obisnuiasca sa traiasca intr-o lume a miracolelor, o lume in care Cerul cobora pe Pamant pentru el, pentru a-l invata ce este iubirea pentru tot ce exista.

Fiind in aceasta stare de constiinta, i se paru foarte firesc sa-i spuna lui Dumnezeu sa-i arate drumul in viata, printr-un fluture: Daca fluturele din dreapta se pune pe suprafata apei sau pe nisip, voi fi un slujitor al Domnului! Fluturele sau ezita, vibra si poposi pe nisipul moale. Primise raspunsul pe care-l intuia demult. Era multumit, impacat si senin.

Aceste intimplari s-au petrecut in anul 1205 si au fost decisive in convertirea sa.Hotari sa traiasca in saracie ca Iisus, sa traiasca in sfintenie ca El. Francisc era inzestrat cu o voce calda si convingatoare, irezistibila, vibranta, limpede. Avea un glas care captiva imediat atentia, un glas care te facea sa pornesti la drum chiar si in timpul noptii.

La un moment dat erau 12 discipoli, ca si cei 12 apostoli ai lui Iisus. Traiau din ce le aduceau taranii din imprejurimi. Respectau intocmai scriptura, dar se deosebeau de celelalte ordine calugaresti prin strictetea lor referitoare la posesiunile de bunuri materiale. A vinde tot si a imparti saracilor era prima conditie pentru a deveni membru al ordinului. Ordinul lor calugaresc este recunoscut de papa in mod oficial, in urma unui vis profetic al inaltului prelat, in care Dumnezeu ii arata ca franciscanii vor revigora crestinismul. Si asa a fost.
Marea lui umilinta si puritate l-au facut sa inteleaga si graiul animalelor, carora le predica la fel ca si oamenilor.

In timpul celei de-a patra cruciade, Francisc, pentru a impiedica varsarile de sange, s-a dus sa vorbeasca cu sultanul. S-a lasat prins de inamic si ajunse, batut, in fata sultanului. Pentru a-i verifica puterea credintei in Dumnezeul lui, Sultanul l-a pus sa treaca printr-un foc mare de lemne... Paseste apoi, fara sa se arda, face de trei ori in lungime drumul de la un capat la altul. Sultanul, uimit si incintat, il privi atent si facu semn ca vrea sa ramana doar cu el.
Apoi si-a exprimat liber admiratia pentru credinta lui Francisc, dar, pentru binele tuturor, aceasta admiratie trebuia sa ramina secreta deocamdata. Secreta a ramas, dar a avut si o urmare fericita. Peste putin timp s-a incheiat pace intre crestini si musulmani. Francisc a putut ingenunchea la Mormantul Sfant, indeplinindu-si un vis de demult.

Clara vroia sa fie ca Francisco. Iubeau amindoi, nespus de mult, aceeasi fiinta, pe Iisus, si se iubeau unul pe altul cu o iubire inalta. Era o iubire divina intre ei, o iubire perfecta, ideala, un exemplu dat de Dumnezeu pentru noi toti.
Aureola de sfant ce se vedea in jurul capului lui Francisc parea sa arate tuturor ca Dumnezeu e tot timpul cu el.

De Ziua Sfintei Cruci se afla, ca de obicei, cufundat in rugaciunile de dimineata, meditind asupra patimilor Mintuitorului. Ruga era atit de profunda, incit s-a identificat atunci perfect cu Iisus de pe cruce si a simtit in fiinta lui toate suferintele Lui. La iesirea din meditatie, avea semnul suferintei lui Iisus in trupul lui. Stigmatele, cinci la numar, erau rani in care singele gilgiia. Mirosea a flori.

Francisc a ramas in amintirea oamenilor ca un sfant al iubirii, un sfant care predica pasarelelor, un sfant al saraciei materiale si al umilintei.
Pentru Iisus, marea sa iubire, si-a consacrat intreaga viata. Si a ajuns desavarsit ca si El. Desavarsindu-se, si-a indeplinit menirea pe acest Pamant. Caci Dumnezeu nu ne cere decat un singur lucru: sa ne desavarsim.

Inainte de a pleca din aceasta lume, Francisc s-a rugat pentru noi sa fim iertati daca vom trece smeriti pragul capelei din biserica Santa Maria degli Angeli. El voia un Paradis cu portile deschise pentru toti cei care se smeresc.
O cerere curajoasa, dar regula lui Francisc Totul sau nimic, a fost respectata chiar si de Dumnezeu. Dorinta i-a fost ascultata si pana azi, pe data de 2 august, mii de pelerini vin acolo.

Rugaciunea Sfantului Francisc din Assisi:

Doamne, fa din mine unealta Pacii Tale
Acolo unde este ura s-aduc iubire,
Acolo unde este ofensa s-aduc iertare,
Acolo unde este dezbinare s-aduc unire,
Acolo unde este greseala s-aduc adevar,
Acolo unde este neincredere s-aduc credinta,
Acolo unde este disperare s-aduc speranta,
Acolo unde este intuneric s-aduc lumina ta,
Acolo unde este tristete s-aduc bucurie.

O, Stapane, nu te-am cautat atat
Spre a fi consolat... cat pentru a consola,
Spre a fi inteles... cat pentru a intelege,
Spre a fi iubit... cat pentru a iubi.

Deoarece:

Dand... primesti,
Pierzand... gasesti,
Iertand... esti iertat,
Murind... reinvii la viata eterna!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu