Se afișează postările cu eticheta bruxelles. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta bruxelles. Afișați toate postările

sâmbătă, 2 aprilie 2011

Destinatii dulci, de ciocolata!

Bruxelles–Paris–Viena–Perugia–Zurich Orase cu gust de ciocolata! Pofta de dulce! Destinatii dulci - de ciocolata!
Toate pot fi titluri de articole ce au drept reper destinatii renumite pentru fabricile lor de ciocolata.

Dulce, amaruie, cremoasa, crocanta, neagra, alba, picanta, cu lapte, crema, alune, scortisoara sau chilli……o experienta culinara completa……si totusi…….un singur produs……CIOCOLATA. Imposibil sa nu va fie pofta! Ce faceti? Mergeti in cel mai apropiat supermarket si cumparati cea ce considerati a fi ……cea mai buna ciocolata. Veti fi dezamagiti! Parca asteptati mai mult de la ciocolata! Ramaneti cu amintirea a ceea ce ar fi putut fi un rasfat sublim. Pentru ca ciocolata nu este un simplu produs…….este o arta, o atmosfera speciala, un lux al simturilor, o arhitectura a detaliilor incredibila. Pentru a nu mai rata aceasta experienta, va dam o mana de ajutor si va purtam intr-un circuit al ciocolatei, imposibil de uitat si……irezistibil.

Incepem cu BRUXELLES, orasul din inima Europei si capitala TRUFELOR. Este pe primul loc poate si din cauza vitrinelor magazinelor specializate. Imposibil sa nu le observati. Grand Place, piata centrala a orasului concentreaza cele mai bune marci de ciocolata de pe continent.

Godiva, Neuhaus, Leonidas, Geller……sunt adevarate paradisuri pentru cunoscatori……..la dispozitia oricarui curios. Si pentru ca este suvenirul preferat al turistilor care viziteaza Belgia, ciocolata se gaseste oriunde……de la cel mai mic magazin de pe stradutele inguste din centru, la cele mai mari supermarketuri. Eu va recomand “blocurile de ciocolata caramel” si trufele de ciocolata. Si daca tot sunteti aici, mergeti la Muzeul de Cacao si Ciocolata – Chocolate and Cocoa Museum – din apropiere de Grand Place, unde puteti descoperi istoria, procesul fabricatiei si demonstratii ale maestrilor ciocolatieri. Totul culminand cu degustari ale mai multor sortimente. Insist si va invit si la Planete Chocolat – o fabrica de ciocolata traditionala, tot langa Grand Place, unde sunt organizate prezentari ale specialitatilor de ciocolata.

Ajungem la PARIS. Mergem direct la Jean Paul Hévin Shop and Tea Room, pe Rue Saint- Honore, 231. Alegem dintre cele 30 de varietati traditionale – aici le gasiti sub denumirea de GANACHES, combinatie de ciocolata cu vanilie, ceai negru Earl Grey, cafea, capsuni, lamaie sau……..miere. Sau savuram pralinele cu crema de alune de padure…Puteti rezista tentatiei?

La Maison du Chocolat o gasim la cinci adrese din capitala franceza (225 Rue du Faubourg St Honoré 225, Rue Francois Premier 52; Boulevard de la Madeleine 8; 19 rue de Sèvres; 89 avenue Raymond Poincaré). Multi sunt de parere ca aici au savurat cea mai buna ciocolata din lume (sub forma de ganache cu scortisoara, ghimbir sau fenel, praline si fructe trase in ciocolata). Prajiturile sunt si ele excelente, in special Bacchus (straturi de crema de ciocolata imbinate cu blat de ciocolata) si Andalouise (ciocolata, crema de lamaie si spuma de ciocolata). Calitatea exceptionala vine insa la pachet cu un pret…. inhibator al poftei. Dar ciocolata este cel mai dulce si fin capriciu, nu credeti?

Debauve & Gallais, Rue des Saints-Pères 30, este o ciocolaterie cu traditie ….regala din Paris, deschisa in anul 1804!! Magazinul prezinta mai multe colectii de produse din ciocolata denumite dupa figuri marcante din istoria Frantei.

In anul 2001, VIENA intra in acest circuit al ciocolatei prin Vienna’s Chocolate Museum – Willendorfergasse 2-8. Veti fi initiati in arta fabricarii ciocolatei si veti afla secretele pralinelor Sissi Taler.
Distinctiv pentru Viena este MOUSSE-ul de ciocolata, delicios. Iar o cutie de ciocolata de la Demel este un suvenir obligatoriu. Chiar imparatul Franz Joseph comanda pentru intalnirile sale romantice praline Demel, in timp ce sotia sa Sissi era dependenta de sorbetul violet al ciocolateriei.

Tot in Viena am ramas minute in sir in fata vitrinelor de la Schokoladekonig, Freisingergasse 1, din centrul vechi. In timp ce le savurati, delicatesele de ciocolata va vor face sa va simtiti regi sau regine pentru o zi. Fantanile de ciocolata fascineaza pur si simplu.

Pentru titlul de “Orasul ciocolatei” se bate si PERUGIA. In luna octombrie aici are loc un festival dedicat ciocolatei, Eurochocolate, unde puteti gasi reunite toate tipurile de ciocolata sau de produse care au la baza ingredientul principal. Tot aici s-a construit si primul hotel dedicat acestui produs, Etruscan Chocohotel.
Este un hotel fantezie, avand forma unei tablete de ciocolata, in care fiecare etaj poarta denumirea unui anumit sortiment de ciocolata (bitter, lapte, gianduia), parterul fiind un magazin de ciocolata in care se vand marci celebre precum Domori, De Bondt, Mannori, de Castro, Amedei, Rovira, Cuba, Gobino, Antica Dolciaria, Dolphin ,Valrhona, Catinari, Weiss, Maide.

Specialitatea Italiei in materie de ciocolata o reprezinta GIANDUIA, praline cu peste 30% crema de alune. Tot in Perugia isi are sediul fabrica de ciocolata Perugina care include un muzeu al ciocolatei, o scoala de initiere in arta ciocolatierilor si un magazin de prezentare, marca fiind faimoasa pentru bomboanele cu ravase, Baci.

ZURICH – este reprezentantul traditiei ciocolatei elvetiene de calitate. Ciocolata reprezinta un mod de viata in Elvetia, intregistrandu-se cel mai mare consum de ciocolata pe cap de locuitor – peste 10 kg anual……De aici vin nume mari in ciocolata precum Toblerone, Nestle, Suchard, Lindt.

Sprüngli (cu 17 puncte de vanzare) este cel mai reumit lant de magazine specializate – outleturi de ciocolata, desi este considerat pe locul doi, dupa Teuscher. Si nici nu trebuie sa va deplasati prea mult pentru a le gasi. Au reprezentante chiar si in aeroport. Iar produsele lor sunt disponibile doar in Elvetia, pentru a nu fi prejudiciata calitatea data de prospetimea produselor .

Articol scris de mine pentru TravelSplendid

vineri, 5 noiembrie 2010

Maneken Pis – simbolul orasului Bruxelles

Am stat cateva luni la Bruxelles si nu am inteles de ce acest punct central al Europei si-a ales drept simbol o statuie atat de stranie. Nu a facut-o din lipsa de simboluri, credeti-ma.

Ii multumesc Dlui Cornel Ilie pentru ca a deslusit misterul.


Daca la New York gasim Statuia Libertatii (93 metri), la Rio de Janeiro pe cea a lui Hristos Mantuitorul (38 metri), la Bruxelles afla statuia lui... Maneken Pis. „Baietelul” cum mai este supranumit, are putin peste o jumatate de metru, dar o valoare simbolistica la fel de mare ca si suratele sale mult mai impozante.

Un document provenit de la arhivele de la Sainte Gudule amintea de existenta statuii, din piatra, la 1388, sub numele de micul Julien. Denumirea de Maneken Pis apare pentru prima oara intr-un document din 1451, pastrat in arhiva primariei din Bruxelles.

Fiind furata a fost inlocuita cu statuia din bronz masurand 61 cm inaltime, realizata de Jerome Duqesnoy in 1619, pe un soclu facut de Daniel Raessens.
Pusa la adapost in timpul bombardamentelor franceze asupra orasului, a fost reinstalata la locul ei in august 1695, iar pe soclu s-a inscriptionat un citat in limba latina, care in traducere ar suna astfel:

„Dumnezeu m-a asezat pe aceasta piatra stiind ca sunt mai puternic decat dusmanii mei”.

In 1698 a primit primul sau costum din partea principelui elector Maximilien Emanuel de Bavaria; de atunci au fost create numeroase vestimentatii, peste 800 in momentul de fata, care pot fi admirate la Musee de la Ville de Bruxelles, in Grand Place.

In legatura cu „nasterea” lui Maneken Pis, exista mai multe legende.

Prima este cea referitoare la ducele Godfrey al III-lea de Leuwen. in 1142 soldatii sai, care se luptau cu cu armata lui Berthout de Grimbergen, l-au pus intr-un cos si l-au agatat intr-un copac, pentru a-i stimula in lupta. Se spune ca de acolo s-a urinat pe soldatii adversi si acestia au pierdut batalia.

Alta legenda plasata in secolul al XIV-lea spune ca dusmanii care atacau orasul se pregateau sa arunce zidurile acestuia in aer. Un copil, pe nume Julien, afland de acest lucru, s-a urinat pe fitilele ce declansau explozia, salvand astfel orasul.

Alta versiune este aceea care spune ca monumentul (statuia si bazinul) au fost daruite de un comerciant bogat, care a multumit in acest fel locuitorilor orasului ce-l ajutasera sa-si gaseasca copilul pierdut (gasit desigur in timp ce se urina intr-o gradina).

„Baietelul” a fost victima unor acte de vandalism. In 1745 i-au fost furate hainele de catre soldatii englezi; doi ani mai tarziu a fost furat de un grenadier francez. Drept compensatie, regele Ludovic al XV-lea i-a oferit un costum de marchiz. In 1817 un fost detinut, Antoine Lycas, a furat statuia pe care a mutilat-o. Dupa ce a fost recuperata a fost restaurata si repusa la locul ei in 1818. De multe ori studentii, dupa organizarea unor farse sau ale unor ramasaguri, l-au smuls de pe soclu.

Maneken Pis este un simbol al umorului bruxellez dar si al opozitiei fata de razboi si de fanatism. De-a lungul timpului „baietelul” a fost facut Cavaler al Ordinului Sf. Ludovic, brigadier de onoare in diverse regimente sau Primul ambasador al patrimoniului folcloric si cultural bruxellez. La anumite ocazii in loc de apa, curgea bere si vin.

Exista si un echivalentul feminin, tot la Bruxelles: Jaeneke Pis.

Sursa: http://www.isciv.ro/