Nașterea mistică - Sandro Botticelli

Natività mistica este numele dat picturii realizate în anul 1500 de maestrul Italian al Renașterii Sandro Botticelli care se află în prezent expusă la National Gallery din Londra. Este singura operă de artă semnată de către pictor și este specială prin natura neobișnuită a iconografiei Nașterii.

Subiectul pânzei este nașterea lui Hristos, interpretată ca o adorație a Fiului de către Maria cu Iosif, păstori și magi, printre corurile îngerești. Pictura lui Botticelli, "Nașterea mistică" - este plină de simboluri: Fecioara Maria, cu mantia albastră a purității, aplecată în adorație asupra copilului Iisus, în timp ce un bou (după Isaia, și-ar cunoaște Stăpânul și Îl încălzește prin respirația sa) și un măgar (care cunoaște ieslele Stăpânului) Îl privesc. În stânga lui Iisus Hristos se văd Iosif și Magii.

Nașterea Mistică prezintă o scenă de bucurie și sărbătoare, de încântare pământească și cerească, cu îngeri care dansează în partea superioară a tabloului. Deasupra apare numele lui Sandro Botticelli - dar și cuvinte apocaliptice și tulburătoare. Inscripția greacă se traduce prin: „Această imagine, la sfârșitul anului 1500, în Italia tulburată, eu, Alessandro, la jumătatea timpului de după timp, am pictat, conform celui de-al unsprezecelea [capitol] din Sfântul Ioan, în cel de-al doilea verset al Apocalipsei, în timpul eliberării diavolului timp de trei ani și jumătate; atunci el va fi legat în [capitolul] al doisprezecelea și îl vom vedea [îngropat] ca în această imagine ”.

Trei îngeri citesc din Cartea Sfântă pe acoperișul staulului. Hainele lor amintesc culorile celor trei virtuți teologice (alb pentru Credință, roșu pentru Caritate și verde pentru Speranță). Mai sus, dincolo de peșteră, se deschide o pădure formată din copaci aranjați într-un semicerc, iar pe cerul albastru, se deschide o bucată strălucitoare de paradis, pe un fundal de aur, unde un grup de 12 îngeri ținându-se de mâini, pun în scenă un carusel dansant semnificând atât Sfânta Treime, cât și ciclul nașterii, vieții și morții; au în mâini ramuri de măslin, semn al împăcării omului cu Dumnezeu și al păcii. Cercul îngerilor reprezintă dansul vieții, simbol al rodniciei și al regenerării spirituale. Ramurile de măslin și îmbrățișarea îngerilor simbolizează pacea universală, care se va răspândi pe pământ după venirea Mântuitorului.

În stânga, un înger îmbrăcat în roz însoțește cei trei magi; magii din stânga nu poartă daruri, ci propriul lor devotament. În dreapta, un înger îmbrăcat în alb îl arată pe Iisus la doi păstori. Amândoi țin ramuri de măslin.

În partea de jos a lucrării, trei îngeri îmbrățișează trei oameni, părând să-i ridice de la pământ; scena poate simboliza și sărutul comuniunii dintre îngeri și personaje credincioase, deci virtuoase. Câteva pergamente proclamă în latină „pace pe pământ oamenilor buni”. În spatele lor, șapte diavoli fug înspăimântați în lumea subterană, unii străpungându-se cu vârfurile propriilor arme și plonjând în adâncuri prin fisurile solului: este probabil o viziune profetică a eliberării umanității de rău. La vederea Mântuitorului, demonii fug de suprafața pământului pentru a se refugia în întunericul Lumii subterane.

Lucrarea îmbină tema nașterii lui Hristos cu cea a celei de-a doua veniri, adică întoarcerea pe Pământ înainte de Judecata de Apoi, așa cum a fost promisă în Cartea Apocalipsei. Cu această ocazie va exista o reconciliere completă între oameni și Dumnezeu, așa cum înfățișează figurile aflate în prim plan. Sau cele trei cupluri ar putea indica mijloacele de a depăși prezența răului, adică frăția și, prin exemplul îngerilor, rugăciunea. Motivul peșterii este strâns legat de misiunea pământească a lui Hristos, Mântuitorul sufletelor celor drepți. 

Match Point Woody Allen in Londra

Pina la acest neasteptat Match Point (neasteptat pentru ca se petrece in Anglia si pentru ca nu seamana cu ce facuse pina atunci), Woody Allen nu obisnuia sa-si paraseasca Manhattanul decit pentru Paris sau Venetia. Ultimul sau film - o tragicomedie sociala - este plasat la Londra, si singurul american este o americanca (jucata de Scarlett Johansson). Jazzul a disparut si el din meniu, inlocuit de opera italiana. S-a "mondializat" Woody? Ma rog, se poate spune si asa. Deocamdata, s-a britanizat.

Si nu-i sta rau. Desi Match Point poate fi vazut doar ca o reluare - pe gazon, cu ceaiul de ora cinci si mult singe rece - a mai-vechiului sau Crimes and Misdemeanors / Crime si delicte(1989), Woody e-n mare verva si nu rateaza nimic: nici descrierea mediului semi-aristocratic, nici incurcaturile sentimentale, nici parabola meciului de tenis, in jurul careia se construieste toata povestea. O poveste despre hazard, lacomie si coincidente, care demonstreaza ca viata e o cutie cu bomboane de ciocolata (cum ne-nvata alt film) cu conditia sa-i elimini pe cei care nu te lasa s-ajungi la ea.

Chris Wilton, asadar (Jonathan Rhys Meyers, in cel mai bun rol al sau), este un instructor de tenis care vrea sa ajunga in top. Nu in topul tenismenilor, pentru ca e cam tirziu pentru asta, ci in topul societatii. Patrunde in familia cu "Sir"-i, suceste mintile lui Chloe (Emily Mortimer, mortala!) dar si, ca o paguba colaterala, pe cele ale Nolei (Johansson), care-ar urma sa-i devina cumnata. Lucrurile, evident, se complica - pentru ca Wilton nu vrea sa renunte nici la nevasta cu tescherea, nici la amanta cu vino-ncoa. Si totusi, trebuie sa se hotarasca: ramine cu banii, sau cu amorul? Lipsit de scrupule (in acest eufemism sta tot "twistul" filmului!), alege banii. Dar nu fuge cu ei, ci se aseaza, cuminte, la casa (conacul) lui...

Cei care reproseaza scenariului lipsa lui de plauzibilitate cad in capcana intinsa chiar de Woody. Caci Match Point nu este un film 100% realist, ci doar o fabula fara morala. Sau cu o "morala" atit de cinica incit e ca si cum n-ar avea.

Sursa: Alex. Leo Serban pentru liternet.ro

Woody Allen.Regizor - Scenografie.Europa

Cum te indragostesti de capitalele europene intrand in atmosfera filmelor regizate de Woody Allen

Woody Allen este socotit de multa vreme „cel mai european dintre cineastii americani", si, parca pentru a confirma acest lucru, filmele sale sunt dedicate, in ultimii ani, cate unui mare oras de pe batranul continent. A fost cazul Londrei - cu „Match Point" (indiscutabil, capodopera de senectute a maestrului), „Scoop" si „Cassandra's Dream" -, al Barcelonei - cu splendidul „Vicky Cristina Barcelona" -, al Parisului - cu „Midnight in Paris" -, iar acum a venit randul "Cetatii Eterne", Roma, cu acest nou „To Rome with Love". Sigur ca cineastul lucreaza, in toate aceste filme, mai mult cu cliseele aferente metropolelor respective.

„Match Point" era un apolog dostoievskian, „Vicky Cristina Barcelona" - o „poveste morala" rohmeriana, iar filmul despre Paris - mai mult o fantasmagorie livresca si intelectuala. O astfel de fantezie (postmoderna) este si filmul dedicat Romei, care seamana mai mult cu „Midnight in Paris" decat cu celelalte. Spatiul si mai ales timpul sunt suspendate, pentru a istorisi cateva „povesti intretaiate" care se intampla in capitala italiana si implica atat localnici, cat si americani aflati, din varii motive, in peninsula.

Timid sau obraznic, disciplinat sau haotic, traditionalist sau rebel? Identitatea lui Woody Allen, regizor, actor, scenarist, dramaturg, muzician si scriitor, ramane indecisa intre extreme. 

„In viata urmatoare as vrea sa-mi retraiesc aceasta viata, dar in ordine cronologica inversa. La inceput o sa fiu mort. Apoi o sa ma trezesc la o casa de batrani, simţindu-ma din ce in ce mai bine in fiecare zi. Ma vor da afara pentru ca sunt prea sanatos, o sa ma duc sa-mi iau pensia, iar dupa aceea, cand ma apuc de munca, o sa primesc un ceas de aur si o sa petrec chiar in prima zi. O sa muncesc 40 de ani, pana cand o sa fiu suficient de tanar sa-mi placa sa ma pensionez. O sa petrec, o sa beau, o sa traiesc promiscuu, dupa care o sa fiu gata sa merg la liceu. Apoi o sa fac scoala gimnaziala, o sa fiu pusti, o sa ma joc. N-o sa am nicio raspundere, o sa fiu copil pana o sa vin pe lume. Iar ultimele noua luni o sa mi le petrec plutind intr-un spatiu ca un spa, cu incalzire centrala si room-service la dispozitie, intr-un loc care se mareste pe zi ce trece, si apoi voila!, o sa se termine orgasmic!" Woody Allen 

Sursa: adevarul.ro 

Cum Qatar domina Londra (!)

Inaltata deasupra Londrei, cladirea Shard, cea mai inalta din Europa atunci vand va fi gata, este un monument din sticla, otel si de ambitie. Dar este si cel mai reprezentativ simbol al dominatiei Qatarului asupra Marii Britanii, scrie Daily Mail.
Se schimba regulile jocului. Emiratul cumpara regatul. Qatarul detine acum Londra

Departe de ruinele lasate de criza financiara, acest mic stat din Golf a achizitionat o mare parte din bunurile celebre ale Marii Britanii, unele dintre ele putand fi lesne remarcate doar la o simpla privire din caldirea Shard.

In estul Londrei, Qatarul detine intregul cartier financiar Canary Wharf, cladirile apartinand in majoritate grupului Songbird Estates. Cand Barclays a avut probleme financiare, Qatar Investment Authority (QIA - un vehicul infiintat in 2005 prin care emiratul isi plaseaza resursele in diverse tipuri de investitii) a devenit principalul actionar al centrului financiar al Londrei.

Dincolo de Stratford, se ridica Satul Olimpic, iar dupa terminarea jocurilor, in vara acestui an, QIA il va prelua, de asemenea, si pe acesta.

Totodata, cel mai exclusivist magazin din Londra – The Harrods, dar si cel mai scump complex de locuinte - Hyde Park sunt detinute tot de emiratul Qatar.

Fond suveran cu zeci de miliarde de lire sterline in portofoliu, QIA a investit deja 10 miliarde de lire in Marea Britanie, mult mai mult decat planuise initial. Iar influenta lui se vede peste tot.

Oricine intra intr-un magazin Sainsbury din oricare colt la Angliei, isi da seama ca investitorul majoritar este Qatarul. Emiratul mai detine 20% din London Stock Exchange si acelasi procent din Camden Market.

Desi este mai mic decat Belgia, Qatarul pare ca va avea un cuvant important de spus in viata englezilor in viitor. Acum, insa, influenta asupra vietii milioanelor de locuitori ai Marii Britanii nu se simte, desi este in continua expansiune.

In aceste conditii, nu este de mirare ca atat actualul premier David Cameron, cat si predecesorul sau Gordon Brown, “i-au curtat” asiduu pe liderii Qatarului, emirul Hamad bin Khalifa Al-Thani si frumoasa lui sotie Sheikha Moza bint Nasser Al-Missned.

Intr-o vizita oficiala de stat in Marea Britanie, anul trecut, emirul si sotia lui au fost fotografiati in prezenta reginei si a printului consort si au fost invitati la palatal Windsor, unde au fost tratati regeste. De altfel, cele doua familii sunt in relatii excelente.

Datorita rezervelor de petrol si de gaze, Qatarul este, acum, cea mai bogata tara din lume, ca PIB pe cap de locuitor. Populatia sa de 1,7 milioane de locuitori s-a bucurat anul trecut de cresterea economica de 20%, cea mai rapida din lume, care i-a imbogatit si mai mult.

Dar cu toate ca este atat de prezent in Marea Britanie, Qatarul nu este foarte cunoscut in randul englezilor, desi majoritatea dintre ei le folosesc gazul pentru a-si prepara ceaiul sau pentru a-si incalzi casele.

Sursa:

Cele mai vizitate orase din lume

In fiecare an, Organizatia Mondiala a Turismului publica topul celor mai vizitate destinatii ale lumii. Anul acesta a invins romantismul, exotismul, limba engleza si serviciile AI.

Desi are o populatie de aproximativ doua milioane de locuitori, alte zeci de milioane de turisti il aleg anual ca destinatie externa. Este cel mai vizitat oras din lume, arata datele World Tourism Organization.

Parisul ocupa locul intai intr-un top 10 al celor mai vizitate orase din lume, conform datelor publicate de World Tourism Organization.

Locul doi in acest clasament este detinut de Londra. Capitala Marii Britanii a reusit performanta de a numara 14,6 miloane de turisti straini in 2010.

Cele doua capitale europene au surclasat insa orasul american New York, care a atras anul trecut 9,7 milioane de vizitatori straini, nivel ce il pozitioneaza astfel pe locul trei.

Statiunea turceasca Antalya s-a situat pe pozitia a patra, cu 9,2 milioane de turisti straini in 2010. Vizitatorii aleg Antalya datorita apelor turcoaz si resorturilor turistice de cinci stele, cu regim ultra-all inclusive, noteaza organizatia globala de turism.

Tot 9,2 milioane de turisti a inregistrat anul trecut si Singapore, destinatie clasata pe locul cinci in top.

In Kuala Lumpur (Malaysia) au ajuns 8,9 milioane de vizitatori anul trecut, in timp ce Hong Kong a primit 8,4 milioane de turisti.

Orasul mall-urilor si al hotelurilor de sapte stele, Dubai a avut 8,3 milioane de vizitatori, iar exoticul Bangkok 7,2 milioane de turisti.


Sursa:

In cautarea lui Van Gogh – prin muzeele lumii

“Pentru mine nu exista diferente intre carti, realitate si arta. Vreau sa las in urma o amintire sub forma desenelor sau picturilor, nu pentru a satisface un anumit gust in materie de arta, ci pentru a exprima un sentiment uman sincer, general.”

“Eforturile sale nu au fost in zadar, dar probabil ca el nu va trai sa vada rezultatele, pentru ca atunci cand lumea va intelege ceea ce spune in tablourile sale, va fi prea tarziu. Este unul dintre cei mai avangardisti pictori si este greu de inteles, chiar si pentru mine, fratele sau. Ideile sale se regasesc intr-un domeniu foarte vast, analizand ceea ce este uman si cum ar trebui sa privim lumea. Trebuie sa ne eliberam de orice grija pentru a putea intelege ce incearca sa spuna, dar sunt sigur ca in viitor va fi inteles.”

“In loc sa incerc sa redau exact ceea ce am in fata ochilor, eu folosesc culoarea in mod arbitrar pentru a exprima intensitatea.”

“Stelele ma fac mereu sa ma cufund in visare, la fel cum, poate, si punctele negre care reprezinta pe harta orasele si satele ma fac sa gandesc. Ma intreb: de ce punctele luminoase trebuie sa fie mai putin accesibile decat punctele negre?”

“Van Gogh avea dreptate: se poate trai la infinit, este un infinit suficient pentru toti pe pamant si in celelalte sfere”

Muzeul Van Gogh, Amsterdam
– Biserica din Nuenen
– Furtuna la Scheveningen
– Vedere din Anvers
– Bulevardul Clichy

– Panorama Parisului
– Japonezarie: Oiran
– Autoportret
– Camera din Arles

– Piersici infloriti
– Curtea spitalului din Arles
– Vaza cu irisi pe fond galben

Gemeentemuseum, Haga
– In ploaie

Muzeul Orsay, Paris
- Restaurantul Sirena
- Italianca
- Noapte instelata pe Rhone

- Biserica din Auvers

Rijksmuseum, Amsterdam

- Natura moarta cu palarie de paie
- Snopi de paie in Provence
- Lan de grau
- Exteriorul cafenelei, noaptea
- Vie verde

Vila Flora, Winterthur
- Piata cu trasuri

Muzeul de Arta Moderna, New York
- Durere
- Noapte instelata

Galeria Nationala, Londra
- Vaza cu 15 floarea-soarelui

Colectia Buhrle, Zurich
- Poduri in Asnieres

Catedrala St. Paul, Londra - simbolul Rezistentei

Privind cladirea impunatoare a Catedralei St Paul din Londra mi-a venit imediat in minte asemanarea cu Bazilica San Pietro din Roma, completata de o cladire care imi aminteste mult de Parthenon-ul din Roma sau Atena. Pare o suprapunere si o imbinare perfecta a celor doua, in dorinta, probabil a unei perfectiuni nemaivazute.

Oras al podurilor impunatoare si al celebrului orologiu Big-Ben, Londra este si un oras al palatelor si al catedralelor. Dintre acestea Sfantul Paul nu este doar cea mai mare cladire in stil baroc din Anglia, ci si a cincea biserica din lume in ceea ce priveste dimensiunile. Aceasta minune a arhitecturii n-ar fi existat insa daca incendiul pustiitor din septembrie 1666 n-ar fi distrus cea mai mare parte din oras si, evident, si asezamantul care se inalta pe locul Catedralei de astazi.

Vechea biserica avusese de suferit si in 1650, in timpul Razboiului Civil, propunandu-se chiar demolarea ei. Noua constructie este capodopera celui mai vestit arhitect englez al epocii respective, sir Cristopher Wren (1632-1723). Constructia actualului sediu al Episcopului de Londra, centru spiritual al Angliei, a inceput in 1675. Christopher Wren avea sa supravegheze lucrarile dintr-o casa aflata pe celalalt mal al Tamisei. De aici vedea cum se inalta colosul de piatra in varful dealului Ludgate. Visul de a construi o cupola, un dom, il urmarise pe arhitect de multa vreme, avand exemplul unor confrati din Franta si Italia ale caror lucrari le admirase cu prilejul unei calatorii pe Continent.

Lucrarea i-a luat 35 de ani, dar totul a fost realizat la o scara greu de imaginat. Diametrul cupolei este de 34 metri si nu este depasit decat de cel al bazilicii Sfantul Petru din Roma. Cupola este incadrata de turnuri baroc avand ferestre renascentiste. Suprafetele exterioare sunt ornamentate cu coloane corintice iar pe timpanul de deasupra intrarii se afla un basorelief executat de Françisc Bird, reprezentand momentul pocaintei Sfantului Apostol Pavel.

Lungimea totala a Catedralei este de 156 metri iar inaltimea pana la varful domului de 110 metri. Cele trei nave sunt impodobite cu sculpturi de Grinling Gibons si fresce de Sir James Thornhill, cele din cupola reprezentand scene din viata Sfantului Pavel. Sub cupola centrala se afla Galeria Soaptelor, numita astfel datorita exceptionalei sale acustici.

Exista aici si o vestita orga la care a concertat de multe ori Händel si o biblioteca deosebit de valoroasa, continand peste 13.000 de volume. Trebuie mentionate minunatele sculpturi ale tronului episcopal si ale bancilor, captuseala de lemn si fier forjat a peretilor despartitori, toate purtand semnaturile lui Gibbson si Tijou.

Cel de al Doilea Razboi Mondial a lasat urme si asupra acestui monument, dar restaurarile au reusit sa-i pastreze nealterate frumusetea. Aici a avut loc in 1981 casatoria Printului Charles cu Printesa Diana si alte evenimente legate de casa regala sau de inaltii demnitari ai tarii. Capela laterala nordica si cripta pastreaza numeroase morminte primul dintre ele, acoperit cu marmura neagra, fiind cel al lui Cristopher Wren, care s-a stins din viata la 91 de ani dupa ce impodobise orasul cu 50 de biserici. Tot aici si-au gasit odihna vesnica Amiralul Nelson, Ducele de Wellington, Joshua Reynolds, William Blake.

Vechiul cimitir este o gradina publica in care se mai vad inca ruinele batranei clopotnite si unde mai exista amvonul in aer liber de unde a fost proclamata, in numele Papei, condamnarea lui Martin Luther, in prezenta Cardinalului Wolsey. Aici au fost spanzurati rebeli, dar tot aici in scuarul „Tatal nostru” sculptura Elisabethei Frink realizata in 1975 si reprezentand un cioban cu oile sale, aduce un strop de liniste celor care vin sa rememoreze ceva din istoria tarii sau din viata unuia din marii apostoli ai lumii crestine.
Sursa: http://www.revistamagazin.ro

Ceasul astronomic din Praga

Merita sa-l vizitezi pentru a realiza cat de avansate erau cunostintele in astronomie ale mestesugarilor cehi din secolul al XV-lea.

Amplasat pe partea dinspre sud a turnului vechii Primarii din Praga, ceasul astronomic a devenit un simbol al orasului.

Ce indica orologiul astronomic?

Ceasul este format din doua cadrane gigantice, cel de sus avand functie astronomica iar cel de jos, calendaristica.

Cadranul astronomic, partea de sus a ceasului din Praga, este de fapt o harta speciala, miscatoare, a cerului, pe care se poate observa pozitia curenta a soarelui si a lunii, dar si semnele zodiacale.

La prima vedere, functionalitatea celor 2 jumatati nu este clara turistului impresionat mai degraba de formele atipice si designul ciudat al vestitului ceas, ceea ce este un indiciu al maiestriei celor care le-au realizat si al cunostiintelor astronomice ale vechilor mestesugari cehi.

Ce indica a doua jumatate, calendarul?

Cea de-a doua jumatate este un calendar, ce indica: ziua din luna, zilele de sarbatoare (zilele dedicate anumitor sfiinti sunt indicate prin culoarea rosie), o pictura alegorica a fiecarei luni, o pictura reprezentativa pentru fiecare zodie in parte.


Constructia ceasului a inceput in jurul anului 1400. Pana in 1700, ceasul astronomic a fost o sursa unica de informare cu privire la curgerea timpului in zona precum si la pozitia soarelui si lunii, dar si a semnelor zodiacale.

Datorita inconsistentei in repatiile la care a fost supus, de-a lungul timpului ceasul a cunoscut perioade prelungite de nefunctionare. Sub domnia lui Joseph al II-lea, in sec al 18-lea, ceasul a fost supus unui proces de reparatie minutios.

In sec. 19, mecanismul original al ceasului a fost inlocuit cu unul modern, asemanator cu cel aflat in turnul Big Ben din Londra. Un moment de cumpana in istoria ceasului a fost in 1945, in timpul razboiului impotriva ocupatiei germane, cand bombardamentele repetate au avariat grav ceasul, multe componente pierind in flacari. In 1948 insa a fost in intregime reconstituit, statuile distruse fiind re-sculptate conform originalelor.

Ceasul Astronomic este unul dintre cele mai vechi ceasuri de acest gen, primul datand din 1344 (Padova) iar al doilea din anul 1354 (Strassburg). Ceasul din Praga dateaza din anul 1410 si, desi de-a lungul timpului i-au fost aduse diverse imbunatatiri, este unic prin faptul ca functioneaza de sase secole cu piesele originale.

In afara de mecanismul interesant si de insemnatatea orologiului, turistii sunt atrasi de acest monumet istoric si datorita decoratiunilor ce incadreaza cele 2 cadrane: numeroase sculpturi in piatra, figurine ce prind viata din ora in ora - cele 4 vicii incercuiesc indicatorul astronomic: Vanitatea, Zgarcenia, Moartea si Desfraul.

La ora fixa ceasul se pune in miscare: Moartea, reprezentata de un schelet, bate un clopot iar pe rand, la gemuletele din partea de sus a ceasului se arata cei 12 apostoli, ca mai apoi un cocos sa vesteasca noua ora iar clopotele ceasului incep sa bata.

Se spune ca daca nu vezi cei doisprezece apostoli ai venit degeaba la Praga. Din acest motiv trebuie sa ajungi in fata ceasului cu un sfert de ora inainte de fix. Daca ajungi mai tarziu risti sa nu mai vezi nimic din cauza numarului foarte mare de turisti.

Adri, tu ai fost sursa de inspiratie a acestui articol!