Monarhii europene

www.royalluxus.com

Monarhii europene


Andorra
Spania


Belgia
Olanda
Luxembourg


Monaco
Liechtenstein


Regatul Unit


Danemarca
Norvegia
Suedia

Enheduana - Prima scriitoare a lumii

Enheduana – in traducere Mare preoteasa (EN), podoaba (HEDU) cerului (AN), fiica regelui Sargon din Akkad si a reginei Tashlultum, Mare preoteasa a lui Nanna, zeul lunii, nascuta in orasul sumerian Ur (2285-2250 iHr).

A fost prima detinatoare a titlului de Mare Preoteasa a celui mai important templu in Sumer, un rol de o mare importanta politica, rol detinut in general de fiicele regelui. Enheduana a fost prima femeie din istorie al carei nume il cunoastem. Ei ii revenea responsabilitatea de a concilia zeii sumerieni cu cei akadieni pentru a aduce stabilitate imperiului in plina expansiune.

Enheduana este creditata cu crearea de tipare poetice, psalmi si rugaciuni folosite apoi in toata lumea antica. Compozitiile ei, desi redescoperite abia in timpurile moderne, raman modele de rugaciuni pentru mult timp. Prin babilonieni, acestea au influentat si inspirat rugaciunile si psalmii din Biblia ebraica si imnurile homerice ale Greciei.

Enheduana a compus 42 de imnuri inchinate templelor din Sumer si Akkad, incluzand Eridu, Sippar si Esnunna. Textele au fost reconstituite de pe 37 de tablite din Ur si Nippur, majoritatea datate din secolul XXIII iHr. Colectia este numita Imnurile Templelor Sumeriene. “Regele meu, a fost creat ceva ce nu a existat vreodata. “

O alta opera celebra a sa este Exaltarea Inannei, Stapana cerurilor, zeita a planetei Venus, ea reprezenta cele mai antagonice idealuri: zeita a iubirii si a fertilitatii dar si zeita a razboiului si a mortii. Enheduana incerca prin scrierile sale sa o determine pe zeita sa o ajute cand era in pericol. La multe secole dupa moartea poetei, imnul inchinat zeitei Inanna era inca studiat in scoli.

Concluzie. Primul scriitor cunoscut al lumii era o femeie de origine regala – o Mare preoteasa, detinand cea mai importanta functie religioasa din vremea sa.

Sursa fotografii

Goetheanum, Elvetia – Antroposofie, arhitectura, arta, spiritualitate

Antroposofia este o cale a cunoasterii care ar dori sa conduca spiritualul din fiinta omului la spiritualul din Univers. Ea apare in om ca nevoie a inimii si a sentimentului. Ea trebuie sa-si gaseasca justificarea prin faptul ca e in masura sa satisfaca aceasta nevoie. Poate aprecia antroposofia numai acela care gaseste in ea ceea ce trebuie sa caute dintr-o cerinta launtrica. De aceea, pot fi antroposofi numai acei oameni, care simt anumite intrebari privitoare la fiinta omului si a lumii ca pe o necesitate vitala, asa cum se simte foamea si setea. (Rudolf Steiner, Teze antroposofice)

Goetheanum-ul este centrul mondial al miscarii antroposofice, situat in mica localitate Dornach din cantonul Solothurn, Elvetia. Numit in onoarea lui Johann Wolfgang von Goethe, centrul include o sala de spectacole cu o mie de locuri si spatii administrative pentru Consiliul Societatii Antroposofice; cladirile vecine gazduiesc facilitatile de cercetare si educationale ale societatii.

Primul Goetheanum, o structura din lemn proiectata de Rudolf Steiner , a fost gandita ca o „Gesamtkunstwerk” (sinteza unor diverse efecte artistice media si senzoriale), patrunsa de semnificatie spirituala. In momentul inceperii constructiei Goetheanumului de la Dornach (Elvetia), Rudolf Steiner a folosit momentul Nuntii Cosmice pentru a pune Piatra Fundamentala a constructiei edificiului respectiv.

Construita initial pentru a gazdui evenimentele teatrale estivale ale Societatii Antroposofice, a devenit centrul unei mici colonii de cautatori spirituali care locuiau in Dornach si se grupasera in jurul lui Rudolf Steiner. Creatia a presupus colaborarea mai multor artisti vizuali: vitraliile au dat culoare spatiului, pictorii au decorat tavanul cu motive care descriau intreaga evolutie umana, sculptorii au cioplit baze enorme pentru columne, capitele, si arhitrave cu imagini de metamorfoze, iar arhitectii au creat neobisnuita structura de lemn a cupolei duble, peste o baza de beton curbata.

Aceasta cladire a fost incendiata in ajunul de An Nou, 1922/1923. Steiner a considerat aceasta nefericita intamplare drept o purificare si a reinceput constructia noului Goetheanum.

Al doilea Goetheanum

In cursul anului 1923 R. Steiner a proiectat o cladire care sa o inlocuiasca pe cea originala. Aceasta cladire, cunoscuta azi ca Al doilea Goetheanum, a fost construita in intregime din beton armat. Cladirea este situata tot in localitatea Dornach, in apropierea orasului Basel. Este un pionierat al folosirii betonului in arhitectura si a primit statut de cladire protejata, ca fiind un monument national elvetian. Criticul de arta Michael Brennan a numit cladirea o „adevarata capodopera a arhitecturii expresioniste din secolul XX”.

Goetheanumul actual gazduieste o sala de spectacole de 1.000 de locuri, in prezent centrul unei comunitati artistice active, incorporand reprezentatiile trupelor sale de teatru interior si de euritmie, precum si ale artistilor veniti in vizita din toate colturile lumii. Cladirea gazduieste de asemenea birourile mondiale ale Societatii Antroposofice. Conferinte pe teme de interes general au loc de mai multe ori pe an. Conferinte de specialitate pentru profesori, fermieri, doctori, terapeuti, precum si multe alte profesii se tin de asemenea regulat. Goetheanumul este deschis vizitatorilor in fiecare zi; se organizeaza si tururi, de mai multe ori pe zi.

Remodelari complete ale salii centrale au avut loc la mijlocul anilor '50 si in primii ani ai secolului al XXI-lea. Vitraliile dateaza din vremea lui R. Steiner; tavanul pictat si columnele sculpturale sunt replici contemporane sau reinterpretari ale celor apartinand Primului Goetheanum.

Curburile betonului sunt inedite, iar ansamblul cladirii are ceva parca din alta lume. Statuia lui Hristos, sculptata de insusi Rudolf Steiner, este cu totul si cu totul diferita de reprezentarile obisnuite ale Dumnezeului crestin. Hristos este in mijloc, tinandu-i in frau pe cei doi mari dusmani, Ahriman (jos) si Lucifer (sus). Dincolo de arhitectura neobisnuita se simte sufletul care anima aceasta cladire, fluxul de energie spirituala care curge pe aici.

Sursa: https://ro.wikipedia.org/wiki/Goetheanum

Salzburg si Mozart

Inspirata de o intrebare la un concurs de cultura generala, mi-am amintit plimbarea prin Gradinile Mirabell si gustul bomboanelor de martipan. Nu poti sa spui Salzburg fara sa-l asociezi instant cu Mozart si cu muzica

Pornind de la un motto turistic bine ales, precum „Salzburg – scena lumii”, e simplu sa iti imaginezi orasul austriac traindu-si viata obisnuita in note de simfonie. Numele lui Mozart a scris istoria salzburgheza a ultimelor secole, iar acest lucru se recunoaste in cele mai mici amanunte, de la foitele delicate ce imbraca bomboanele de martipan si pana la vibratiile clapelor de pian din timpul unui concert estival.

Muzica e peste tot in Salzburg. „Saptamana Mozart” din ianuarie si toate evenimentele festivalului din lunile de vara inseamna mai mult decat creatiile mozartiene, aducand in fata turstilor si localnicilor muzica clasica si moderna, dans, teatru, literatura sau arte vizuale.

Primul pas facut pe urmele lui Mozart in Salzburg trece pragul casei natale, Mozart Geburtshaus, o cladire cu cinci etaje de pe Getreidegasse, gazduind muzeul dedicat compozitorului. 17 ani a trait aici Wolfgang Amadeus Mozart (cel pe care familia l-a alintat „Wolferl”) din anul nasterii, 1756, si pana in 1773, cand nevoia de spatiu a facut ca familia lui Leopold Mozart sa se mute in cea de-a doua locatie salzburgheza. Oricum, talentatul copil a calatorit foarte mult pentru a concerta prin Europa, asa ca perioade bune de timp el s-a aflat departe de cele trei incaperi ale etajului III. Cu toate acestea, aici a compus el primele simfonii, despre care se spune ca ar reda spiritul adevarat si jovialitatea Salzburgului baroc din peisajul seren al Alpilor austrieci.

A doua casa memoriala Mozart se afla in Piata Makart nr.8, acolo unde familia s-a mutat in 1773 si s-a bucurat de o viata sociala activa, multi prieteni si muzicieni venind in vizita. Tanarul Amadeus a compus aici simfonii, serenade, concerte pentru pian si vioara, arii si alte piese de succes, pana in 1781, cand paraseste Salzburgul si alege Viena ca resedinta. Daca orasul sau natal nu l-a apreciat pe Mozart la momentul potrivit, a recuperat cu prisosinta in veacurile urmatoare.

La varsta de 6 ani, Mozart a concertat pentru prima data in sala de conferinte a Palatului baroc al Arhiepiscopiei Salzburgului, din centrul vechi al orasului – Rezidenzplatz. 180 de camere si trei curti formeaza complexul de cladiri al acestei resedinte, candva simbol al puterii ecleziastice si al opulentei specifice epocii sale de dominatie.

Alti pasi din turul Mozart prin Salzburg trec prin Palatul si Gradinile Mirabell, construite de arhiepiscopul Wolf Dietrich von Raitenau pentru amanta sa, in urma cu 400 de ani. La jumatatea secolului al XVIII-lea, in Sala de Marmura a acestei impozante resedinte micul Mozart si sora sa erau adusi de Leopold pentru a canta in fata aristocratilor orasului. Se spune ca aceasta sala e unul dintre cele mai frumoase saloane de nunta din lume.

Dintre edificiile religioase ale Salzburgului, Catedrala pastreaza cel mai bine amintirea lui Mozart, fiindca aici a fost el botezat, apoi intre anii 1779-1781 a lucrat ca organist. Mozart a scris cateva compozitii pentru slujbele din aceasta mare biserica in stil baroc, iar unele dintre piese lui au fost cantate aici pentru prima data.

In Biserica Sf.Petru, Mozart a concertat adesea la orga acesteia. In 1783, la premiera celebrei Misa in C Minor a cantat sotia compozitorului, Constanze, in rolul de soprana principala. Manastirea Sf.Petru gazduieste in mod regulat concerte de muzica mozartiana, ca de altfel toate salile de spectacole consacrate din Salzburg.

Ultimul monument important ridicat in onoarea lui Mozart a fost statuia sa din Mozartplatz, creatia artistului Ludwig Schwanthaler. Sotia compozitorului nu a mai trait ca sa participe la dezvelirea statuii in septembrie 1842, insa de fata au fost cei doi fii ai lor, Franz Xaver si Karl Thomas Mozart.

In aceeasi piata la numarul 4 se afla Casa Antretter, un palat construit in decursul secolelor XVI-XVIII de catre familia al carei nume l-a imprumutat. Cele doua familii, Mozart si Antretter, s-au aflt in stranse legaturi de prietenie, dovada fiind si bogata corespondenta dintre ele. Astazi, palatul e sediul Institutului de Muzica al Universitatii din Salzburg.

Spre deosebire de vremea cand Mozart pleca din orasul natal, nemultumit fiindca talentul sau nu era apreciat la intreaga lui valoare, timpul prezent al Salzburgului e dirijat de muzica marelui compozitor. Cu toate acestea, salzburghezii stiu ca, dupa Mozart, au de aratat lumii un oras baroc splendid, cu un centru vechi protejat de UNESCO, o fortareata medievala, cea mai mare din Europa centrala, si coltul de natura montana din cunoscutul film „Sunetul muzicii” - o alta muzica, o aceeasi scena: Salzburg. Preluare de pe Descopera Travel