Gradinile suspendate ale Semiramidei, Babilon, Irak (III)

Una din cele 7 minuni ale lumii antice

Cel mai vechi si in acelasi timp mai documentat izvor referitor la Gradinile Suspendate, provine din secolul al III-lea i.Hr si vine de la un preot, istoric si astronom chaldean numit Berosus. El a scris o carte numita „Babylonica”, care trateaza pe larg multe aspecte ale vietii de zi cu zi din Babilon.
Cuprinde trei carti, prima mergand de la origini pana la potop, a doua cuprinzand lista regilor pana la Nabonassar (sec. VIII i.Hr.), iar ultima pana la Alexandru cel Mare.

Berosus ne spune ca Gradinile Suspendate au reprezentat dorinta oamenilor de a reface paradisul originar. Tema Paradisului este deci comuna multor credinte, inclusiv crestinismul, iudaismul si islamul.

La popoarele orientale din antichitate, notiunea de gradina era legata de ideea supremei fericiri omenesti.

Dar, adevarul este ca dupa ce a fost cucerit de persani, in anul 539 i.Hr., Gradinile Suspendate au fost distruse, Babilonul a fost abandonat, asa incat ceea ce stim despre „Gradini” provine mai mult din legende.


Cel mai probabil, constructia era alcatuita din patru terase suprapuse si retrase succesiv, pe care erau amenajate gradini cu vegetatie luxurianta, menite a-i aduce aminte reginei Amitis (sau Amuhea, una dintre sotiile lui Nabucodonosor al II-lea, fiica a regelui Ciaxares al Mediei) de peisajele din tara ei de bastina.

Gradinile au fost ridicate in coltul nord-estic al palatului lui Nabucodonosor al II-lea, langa poarta zeitei Istar. Nu vom sti probabil niciodata de ce li s-a dat numele de "gradinile suspendate ale Semiramidei". Semiramida, regina Asiriei, este bine cunoscuta de catre istorici, insa ea a trait cu mult timp inainte de Amitis (sec. IX i.Hr.). Dupa o veche legenda raspandita, in special, de scriitorii greci, „gradinile suspendate” ar fi fost construite de regele Ninus, sotul Semiramidei si intemeietorul oraselor Ninive si Babilon.

Daca e sa dam crezare reconstituirilor facute de arhitecti, gradinile aveau la baza un patrat cu latura de 123 de metri, iar inaltimea era de 77 de metri.
Dupa informatiile istoricului Diodor din Sicilia, uriasele gradini ocupau o suprafata de 15.000 metri patrati.

Erau formate din terase sprijinite pe arcade sub care se gaseau camere racoroase pentru familia regala. Efectul de suspendare a gradinilor era datorat unei esalonari abile de etaje. Ele formau un ansamblu omogen, fiind legate intre ele prin impletituri ornamentale de plante urcatoare. Prima terasa era sustinuta de 625 de stalpi, a doua de 441, a treia de 289, iar a patra de 169.

Gradinile aveau un sistem ingenios de irigatii, compus din fantani adanci, canale, mici lacuri si jocuri de apa, care alimentau terasele, aducand racoarea atat de pretioasa in climatul desertic al regiunii. Vara, sclavii pompau apa fara intrerupere.

Gradinile din vechiul Babilon cuprindeau si unele minuni botanice, caci nu era vorba de o simpla gradina de palat, ci si de prima colectie de plante din lume.
Creatorul gradinilor, regele Nabucodonosor al II-lea, isi insarcinase soldatii sa scoata cu grija, in cursul campaniilor militare intreprinse, toate plantele necunoscute pe care le gaseau in strainatate si sa i le trimita in cel mai scurt timp. Caravanele si navele Babilonului aduceau mereu plante noi.