Cu trenuletul prin galeriile de la Postojna

Situata la doar 53 km de capitala Lublijana, Slovenia, pestera Postojna se afla intr-o imensa regiune carstica, fiind, de fapt, albia subterana a raului Pivka.

Deschisa publicului inca din 1819 si electrificata in 1884, aceasta grota este fascinanta inca de la intrare.

Cei aproximativ sase km de galerii sunt cuprinsi intr-un traseu care se viziteaza pe durata a doua ore si jumatate. De fapt, in Postojna au fost descoperite aproximativ 20 de km de galerii, unele uscate, altele strabatute de parauri, restul fiind permanent inundate. Fenomenul carstic este uimitor, fiind o imbinare de carene, doline, pesteri si prapastii, parauri care dispar in munte si lacuri intermitente. Unele din aceste fenomene, care au luat nastere in urma actiunii apei asupra calcarului solubil, au fost identificate si descrise pentru prima data in Slovenia.

Interiorul pesterii Postojna este bine conservat din vechime la o temperatura constanta de 8-10 grade C, iar modificarile din ratiuni de exploatare turistica nu au afectat, in datele esentiale, bogatia lumii subterane, o lume in care mai traieste inca faimosul olm sau proteus (Proteus anguinus) - o specie de salamandra de 25 cm lungime, avand caracteristicile unui peste, care este oarba si respira prin branhii externe, putand trai pana la 100 de ani, vietate care a devenit emblema locului, fiind reprodusa pe tricouri, cani, agende si alte suveniruri.

Pestera se viziteaza intr-un trenulet, gen mocanita. Cam 15 minute se merge cu "mocanita pesterii", prin niste tunele foarte inguste, ce fac parte din galeriile vechii Pesteri, pana cand aceasta ajunge la un peron. De acolo, drumul se continua pe jos. Peisajul este senzational. Postojna este renumita pentru extraordinara varietate de speleoteme (formatiuni de pestera cum ar fi stalactitele, stalagmitele, perlele de caverna etc.) intr-o gama de culori si forme impresionanta. Speleotemele variaza din punct de vedere al dimensiunilor. Pe pereti se pot vedea perdele de calcit. Stalactitele si stalagmitele se unesc si formeaza coloane.
Muntele Mare reprezinta punctul cel mai inalt de pe traseul prin pestera (cu 40 de m mai inalt fata de intrarea in pestera). Muntele s-a format in urma prabusirii unor blocuri desprinse din tavanul a ceea ce era odata o sala la intersectia galeriilor subterane. Aici, tavanul are o grosime de 50 de metri si datorita boltii naturale este extrem de solid.

Dupa ce se traverseaza Podul Rusesc, numit asa deoarece a fost construit de prizonierii rusi in timpul Primului Razboi Mondial – se ajunge in partea numita Pesterile Frumoase, unde privelistea oferita taie brusc respiratia. Descoperiti aici cateva bijuterii ale lumii subterane. Sala Alba, Sala Rosie si Sala Tuburilor sunt decorate cu stalagmite albe, respectiv rosii. Din Pesterile Frumoase, trecand printr-un tunel lung de 100 m, se merge catre Galeria Rusa. De aici, un al doilea tunel realizat de om, lung de aproximativ 500 m, conduce catre Pestera Neagra si Pestera Pivka. De la Galeria Rusa se ajunge la cel mai jos punct din calatoria prin pestera (la 20 m sub nivelul intrarii si la peste 100 m adancime de suprafata).

Drumul continua pe langa cea mai frumoasa stalagmita din pestera (Diamantul, simbolul Pesterii Postojna). Statia trenuletului se afla langa Sala de Concerte. Cu 40 de metri inaltime, sala, cea mai mare din toata pestera, poate gazdui pana la 10.000 de persoane. Aici, ecoul dureaza aproape sase secunde, acustica fiind impecabila.

In ciuda tarifului piperat al biletului de intrare, turisti din toate colturile lumii vin aici, atrasi de incredibila varietate a speleotemelor, cand sub forma unor mici ace, atarnand din tavan, cand sub forma unor draperii cu falduri, confectionate de natura de-a lungul timpului, care nu le-a stirbit deloc frumusetea. La tot pasul vezi draperii din calcar, alcatuind o lume fabuloasa, pe care cu greu o poti uita.

Sursa: www.turistik.ro