Catedrala St. Paul, Londra - simbolul Rezistentei

Privind cladirea impunatoare a Catedralei St Paul din Londra mi-a venit imediat in minte asemanarea cu Bazilica San Pietro din Roma, completata de o cladire care imi aminteste mult de Parthenon-ul din Roma sau Atena. Pare o suprapunere si o imbinare perfecta a celor doua, in dorinta, probabil a unei perfectiuni nemaivazute.

Oras al podurilor impunatoare si al celebrului orologiu Big-Ben, Londra este si un oras al palatelor si al catedralelor. Dintre acestea Sfantul Paul nu este doar cea mai mare cladire in stil baroc din Anglia, ci si a cincea biserica din lume in ceea ce priveste dimensiunile. Aceasta minune a arhitecturii n-ar fi existat insa daca incendiul pustiitor din septembrie 1666 n-ar fi distrus cea mai mare parte din oras si, evident, si asezamantul care se inalta pe locul Catedralei de astazi.

Vechea biserica avusese de suferit si in 1650, in timpul Razboiului Civil, propunandu-se chiar demolarea ei. Noua constructie este capodopera celui mai vestit arhitect englez al epocii respective, sir Cristopher Wren (1632-1723). Constructia actualului sediu al Episcopului de Londra, centru spiritual al Angliei, a inceput in 1675. Christopher Wren avea sa supravegheze lucrarile dintr-o casa aflata pe celalalt mal al Tamisei. De aici vedea cum se inalta colosul de piatra in varful dealului Ludgate. Visul de a construi o cupola, un dom, il urmarise pe arhitect de multa vreme, avand exemplul unor confrati din Franta si Italia ale caror lucrari le admirase cu prilejul unei calatorii pe Continent.

Lucrarea i-a luat 35 de ani, dar totul a fost realizat la o scara greu de imaginat. Diametrul cupolei este de 34 metri si nu este depasit decat de cel al bazilicii Sfantul Petru din Roma. Cupola este incadrata de turnuri baroc avand ferestre renascentiste. Suprafetele exterioare sunt ornamentate cu coloane corintice iar pe timpanul de deasupra intrarii se afla un basorelief executat de Françisc Bird, reprezentand momentul pocaintei Sfantului Apostol Pavel.

Lungimea totala a Catedralei este de 156 metri iar inaltimea pana la varful domului de 110 metri. Cele trei nave sunt impodobite cu sculpturi de Grinling Gibons si fresce de Sir James Thornhill, cele din cupola reprezentand scene din viata Sfantului Pavel. Sub cupola centrala se afla Galeria Soaptelor, numita astfel datorita exceptionalei sale acustici.

Exista aici si o vestita orga la care a concertat de multe ori Händel si o biblioteca deosebit de valoroasa, continand peste 13.000 de volume. Trebuie mentionate minunatele sculpturi ale tronului episcopal si ale bancilor, captuseala de lemn si fier forjat a peretilor despartitori, toate purtand semnaturile lui Gibbson si Tijou.

Cel de al Doilea Razboi Mondial a lasat urme si asupra acestui monument, dar restaurarile au reusit sa-i pastreze nealterate frumusetea. Aici a avut loc in 1981 casatoria Printului Charles cu Printesa Diana si alte evenimente legate de casa regala sau de inaltii demnitari ai tarii. Capela laterala nordica si cripta pastreaza numeroase morminte primul dintre ele, acoperit cu marmura neagra, fiind cel al lui Cristopher Wren, care s-a stins din viata la 91 de ani dupa ce impodobise orasul cu 50 de biserici. Tot aici si-au gasit odihna vesnica Amiralul Nelson, Ducele de Wellington, Joshua Reynolds, William Blake.

Vechiul cimitir este o gradina publica in care se mai vad inca ruinele batranei clopotnite si unde mai exista amvonul in aer liber de unde a fost proclamata, in numele Papei, condamnarea lui Martin Luther, in prezenta Cardinalului Wolsey. Aici au fost spanzurati rebeli, dar tot aici in scuarul „Tatal nostru” sculptura Elisabethei Frink realizata in 1975 si reprezentand un cioban cu oile sale, aduce un strop de liniste celor care vin sa rememoreze ceva din istoria tarii sau din viata unuia din marii apostoli ai lumii crestine.
Sursa: http://www.revistamagazin.ro