Manastirea Putna - pastrarea constiintei de neam

Manastirea Putna este un lacas monahal ortodox, unul din cele mai importante centre culturale, religioase si artistice romanesti. Asezata la 72 de kilometri de Cetatea de Scaun a Sucevei, Manastirea Putna, prima si cea mai importanta ctitorie a Binecredinciosului Voievod Stefan cel Mare si Sfant, strajuieste de peste cinci veacuri tinutul legendar al Bucovinei.

Incepute la 10 iulie 1466, dupa cucerirea cetatii Chilia (1465), lucrarile de constructie a bisericii cu hramul „Adormirea Maicii Domnului“, vor fi terminate in anul 1469, slujba de sfintire (tarnosirea) avand loc la 3 septembrie acelasi an. S-au construit apoi Casa Domneasca (1473), chiliile, zidul de aparare cu turnurile aferente si Turnul Tezaurului, lucrarile finalizandu-se in anul 1481.

Distrusa in timpul luptelor pentru domnie dintre Vasile Lupu si Gheorghe Stefan, pictura originala s-a incercat a se reface abia in secolele XVIII-XIX cand s-au zugravit in pridvor cateva chipuri de sfinti. Dorinta de a reda Putnei stralucirea de odinioara, cand era "tot cu aur poleita zugraveala, mai mult aur decat zugraveala si pre dinauntru si pre denafara..." (cronicarul Ion Neculce), a inceput sa prinda contur abia in anul 1972.

Dotata dintru inceput cu atelier de caligrafie - scriptorium (in care calugarii, instruiti in scoala vestitului caligraf Gavriil Uric de la Manastirea Neamt, copiau carti de cult si din scrierile Sfintilor Parinti), cu atelier de broderie (in care se lucra cu fir de aur si de argint, cu matasuri scumpe si pietre pretioase) si cu o celebra scoala de muzica psaltica condusa de Eustatie Protopsaltul, Manastirea Putna va deveni in scurt timp un renumit centru al artei si culturii medievale sud-est europene in secolele XV-XVI.

Pentru romani, Putna nu reprezinta numai rugaciune, arta sau cultura, ci si o pagina din istoria vie a neamului. Nume ca Ioan Slavici, Mihai Eminescu, Ciprian Porumbescu, A. D. Xenopol, Mihail Kogalniceanu trezesc si astazi amintirea marii serbari de la Putna (14-16 august 1871) ocazionata de implinirea a 400 de ani de la sfintirea bisericii manastirii.

Atunci Mihai Eminescu a rostit cuvintele: „Sa facem din Putna Ierusalim al neamului romanesc si din mormantul lui Stefan altar al constiintei nationale“.

Pastrarea constiintei de neam in timpul ocupatiei austro-ungare s-a manifestat si in 1904 cand intreaga Bucovina, la initiativa lui Eudoxiu Hurmuzachi si a altor intelectuali romani, a comemorat 400 de ani de la trecerea la cele vesnice a slavitului Voievod Stefan cel Mare, care a fost "glasul istoriei noastre, al unui neam viteaz si nedreptatit" (P.P.Panaitescu).

Evlavia romanilor, inradacinata de veacuri fata de marele ctitor de locasuri sfinte, a facut ca actul canonizarii Sfantului Stefan ce Mare, in iunie 1992, sa fie doar o recunoastere oficiala a cultului popular pastrat cu sfintenie atatea veacuri. "Om ales de Dumnezeu", "aparator al dreptei credinte", "ocrotitorul celor napastuiti", "stalp neclintit al rabdarii", "neinfricat ostas al lui Hristos", marele Voievod a fost si ramane in constiinta poporului ca "parinte al neamului romanesc". Sfintenia Voievodului ramine dovedita peste veacuri si de stransele sale legaturi cu marii duhovnici ai timpului: Sfantul Ghenadie, Simeon staretul de la Pangarati si mai ales cu Sfantul Daniil Sihastru, in a carui chilie a gasit totdeauna mangaiere, sfat si ajutor.
Sursa: http://www.manastirea-putna.go.ro