duminică, 5 decembrie 2010

Madagascar – parfum de orhidee

Acum 200 de milioane de ani Madagascarul, aceasta insula de dimensiuni generoase, era parte a Gondwana – unicul bloc continental sudic. In urma cu 100 de milioane de ani Madagascarul “s-a despartit” de Africa si s-a stabilit la 400 de kilometri sud-est de tarmul continentului negru. Aceasta insula spectaculoasa este in prezent una dintre cele mai mari ale planetei (locul 4) si reprezinta pentru multi un continent in miniatura.

Din punct de vedere turistic Madagascarul poate fi comparat doar cu fascinantele insule Galapagos. Aceasta limba de pamant din Oceanul Indian (care are o suprafata dubla fata de cea a Romaniei) este o destinatie exclusivista, extrem de tentanta si incredibil de provocatoare.

Madagascarul, aceasta “alta lume” este pentru multi doar un vis. Pentru altii, insula din Oceanul Indian reprezinta un refugiu, un mic paradis, iar pentru cei care isi permit sa calatoreasca oricand si oriunde Madagascarul este un reper al salabticiei, frumusetii si diversitatii.

Salbaticie, particularitati si posibilitati

Prin relief, flora si fauna, Madagascarul se deosebeste de orice alt pamant al planetei. De aceea multi specialisti, cercetatori dar si simpli turisti i-au daruit acestei insule titulatura de “cel mai mic continent al lumii”. Aproximativ 80% din speciile de plante si animale prezente pe aceasta fascinanta insula sunt unice iar clima si indelungata izolare fata de factorul uman au transformat acest tinut intr-un veritabil laborator al evolutiei – o situatie asemanatoare cu cea intalnita in Galapagos.


Cu siguranta aceste atuuri plaseaza Madagascarul in topul destinatiilor perfecte pentru o experienta de tip safari. Intreaga insula este practic o mare rezervatie iar cea mai mare parte a turistilor care viziteaza Madagascarul sunt indragostiti de salbaticia acestei tari, de nenumaratele specii de animale care nu au inca “deprinderea” fricii de om, de bogatia vegetatiei si de amabilitatea, duiosia si generozitatea localnicilor.

Spre deosebire de tarile continentului african unde “safari” inseamna jeepuri, elicoptere si masuri de securitate pentru ca teribilele animale salbatice sa nu iti poata face rau, Madagascarul este tara ce trebuie descoperita “la pas”. Chiar daca distantele lungi se parcurg, normal, cu ajutorul autovehiculelor, safariul este de obicei facut perpedes. Aici nu exista serpi sau reptile veninoase, animalele nu ataca, nu devin agresive iar cu ajutorul unui ghid, a unei calauze “inchiriate” o asemena excursie in jungla insulara poate deveni cea mai fascinanta si sublima experienta de viata.

In natura, turistul poate admira specii existente doar aici. Lemurienii si fossele sunt mamifere unice in lume iar peste 90% din broastele testoase care traiesc aici… nu pot fi gasite altundeva pe planeta.

Atractii si recomandari

Exista sase parcuri nationale, rezervatii si arii protejate in Madagascar. Toate sunt de un real interes turistic. In afara de viata salbatica, de natura, pasari, animale si vegetatie, Madagascarul se mandreste cu 6000 de kilometri de coasta, cu o capitala fascinanta – Antananarivo si cu o viata rurala socanta pentru un turist mult prea modern.
Madagascarul nu trebuie privit ca o destinatie turistica obisnuita. Este insa locul perfect pentru aventurieri, pentru cei care vor sa experimenteze senzatii si moduri de viata sau de perceptie cu totul si cu totul noi. Astfel, printre posibilitatile de petrecere a timpului liber in Madagascar se afla safariul, catararea, scufundarile, plimbarile lungi prin jungla sau prin orasele mari, raftingul si sporturile extreme, precum si experienta contactului direct cu o populatie aproape primitiva dar extrem de frumoasa, calda si primitoare.

Poporul malgas, foarte omogen, este extrem de fascinant. Au orgini afro-asiatice si legaturi puternice cu pamantul, viata rurala, natura si agricultura. Mai putin de 20%din populatia Madagascarului face parte din mediul urban. Satele sunt extrem de multe iar frumusetea lor impresioneaza orice turist.


Antananarivo, orasul -capitala al Madagascarului este situat in centrul insulei, la o altitudine ce il face destul de greu accesibil – 1600 de metri. Cel mai mare oras al Madagascarului este si centrul cultural, religios, administrativ si economic al Republicii. Are o populatie de 800.000 de locuitori si cateva atractii turistice mai putin conventionale. Fondat in secolul al XVII-lea orasul este cunoscut astazi printre localnici sub numele prescurtat de Tana in timp ce francezii ii spun inca Tananarive. Printre atractiile locale se afla celor doua forturi construite la capatul de est si respectiv de vest ale orasului, Palatul Rova – construit in secolul al XIX-lea ca resedinta a dinastiei Merina, Muzeul de Istorie, Gradina Zoologica si, desigur, piata Zoma – a doua ca marime din lume dupa cea din Beijing.

Recomandari: Madagascarul nu este o tara accesibila – nici ca pret nici ca distante. Exista curse aeriene directe din Franta dar preturile unui sejur depasesc lejer 2000 de euro. Chiar si asa, inainte de a pleca la drum este recomandata o documentare detaliata si riguroasa precum si rezervari sau contacte stabilite din timp. Cea mai buna perioada pentru vizitarea acestei tari este din aprilie pana in noiembrie – in restul anului se instaleaza sezonul umed – cu multe furtuni si ploi.

Preluare: Kudika.ro

Chakrele Pamantului


Pamantul are 7 chakre aflate in zone egale ca distanta una de cealalta.
Exista cate o chakra - punct in care vibratiile energetice culmineaza - pe fiecare continent.

Chakra 1 - Muladhara - Chakra Radacina - Muntele Shasta din California
Chakra 2 - Svadistana - Chakra Sexuala - Insula Soarelului, lacul Titicaca din America de Sud
Chakra 3 - Manipura - Chakra Plexului Solar - Uluru Kattjuta, Australia
Chakra 4 - Anahata - Chakra Inimii - Glastonbury sau Shaftsbury, Anglia
Chakra 5 - Vishuda - Chakra Laringelui - Marile Piramide din Giza, Egipt
Chakra 6 - Ajna - Chakra Celui de-al 3-lea Ochi - Kuh-e Malek Siah, Iran
Chakra 7 - Sahasrara - Chakra Coroanei - Muntele Kailash din Tibet


Exita vortexuri de energie pe tot cuprinsul Pamantului care emana energie electro-magnetica. Exista si vortexuri rele care inconjoara ecuatorul, unde se petrec anomalii ciudate precum defectarea aparatelor de radio si a busolelor sau disparitii de avioane si vase.

Preluare din documentarul Iluzie si Realitate.

sâmbătă, 4 decembrie 2010

Uluru – sau inceputurile creatiei

Uluru sau Ayers Rock, cunoscut ca si Muntele de granit rosu Uluru este un masiv stancos izolat in desertul din Australia centrala, situat pe teritoriul Parcului Uluṟu–Kata-Tjuṯa la 340 km distanta de Alice Springs. Masivul stancos este un monolit cu o vechime de 800 milioane de ani, format din gresie care apare ca o formatiune bizara intr-o regiune de ses fara alte denivelari de teren.

Se crede ca muntele au fost creat prin actiunea unor fiinte ancestrale, in timpul creatiei (sau Dreamtime). Situl include numeroase pesteri, helestee si picturi rupestre. Uluru este numele traditional al rocii, dat de catre exploratorii europeni, iar Uluru / Ayers Rock este numele oficial.

Mit si mistere

Locuitorii aborigeni din Australia, Anangu, cred ca peisajul central australian a fost creat la inceputul timpului de catre fiinte ancestrale. Potrivit mitului aborigenilor, lumea nu a existat si nu a avut forma pana cand fiinte ancestrale au iesit din neant si au calatorit in intreaga tara, creand toate formele de viata, speciile si caracteristicile peisajului desertic. Uluru este considerata o dovada a activitatilor fizice spectaculoase ale stramosilor in timpul perioadei de creatie.

Amintiri ale creatiei, Dreamtime, pot fi gasite in stanca, fisuri si pesteri. Drumul principal pana la munte este traseul traditional urmat de catre stramosii aborigeni de la sosirea lor in Uluru. Diverse simboluri reprezenta spirite ancestrale iar prin atingerea stancii un indigen poate invoca spiritele pentru a primi binecuvantarile si pentru a comunica cu Dreamtime.

Uluru ramane sacru pentru mai multe triburi aborigene din zona, care inca il mai folosesc pentru ritualuri si plaseaza in pesteri picturile lor. Simbolurile sunt transmise tinerilor in cantece, la ceremoniile de initiere efectuate in pesterile de-a lungul bazei muntelui Uluru.


Istorie

Nativii australieni cred ca sunt urmasii acestor fiinte ancestrale si au misiunea de a proteja ritualurile si responsabilitatile asociate acestora.
Acestia se numesc Anangu, un cuvant care initial insemna pur si simplu "fiinta umana", dar a ajuns sa se refere la populatia autohtona (in special din vestul si centrul Australiei), spre deosebire de descendentii Australiei europene.

Muntele si parcul din jur au fost desemnate parte a Patrimoniului Mondial in anul 1987.

Impresioneaza

Uluru este o roca izolata (un monolit) de 346 de metri inaltime si mai mult de 8 km circumferinta. Are peretii exteriori mai solizi decat majoritatea celorlalte formatiuni de piatra, ceea ce-i permite sa fie excesiv de abrupta fata de nivelul solului.

Uluru este o stanca fara pic de vegetatie, care uimeste privitorii prin frumusetea puternica si misterioasa. Prin contrast, baza stancii este alimentata de scurgerile de ploaie din Uluru si este o oaza fertila formata din bazine de apa si vegetatie bogata, cu o varietate de animale salbatice. Prin urmare, este un loc ideal pentru ceremonialele aborigenilor, care traiesc in pesteri, avand suficiente surse de apa si hrana la dispozitie.

In afara de dimensiunea sa impunatoare, caracteristica cea mai impresionanta a muntelui Uluru, iubit de catre aborigeni si vizitatori deopotriva, este capacitatea acestuia de a reflecta culorile, acestea schimbandu-se pe tot parcursul zilei si al anului. Rasaritul si apusul de soare sunt remarcabile, avand drept fundal stanca stralucitoare de un rosu ruginiu aprins. Culoarea de baza este datorata procesului de oxidare, iar efectul de stralucire de la rasaritul si apusul soarelui se datoreaza gresiei care contine minerale de reflectie si isi schimba culoarea in functie de atitudinea soarelui.



Ayers Rock contine o varietate de denivelari interesante, canioane, pesteri si formatiuni naturale, toate atribuite fiintelor ancestrale. Pesterile de mica adancime de la baza stancii contin sculpturi si picturi rupestre. Dar spre deosebire de Pesterile Lascaux si alte situri cu arta rupestra, desenele Uluru nu sunt doar artefacte ale unor culturi indepartate - acestea sunt inca create de Anangu, ceea ce le face imposibil de datat.

La aproximativ 25 km de Uluru se afla o alta formatiune stancoasa sacra cunoscuta sub numele de Kata Tjuta ("multe capete") sau Olgas (numita dupa Regina Olga a Württemberg-ului in 1872).

Uluru-Kata Tjuta National Park include un centru cultural, unde turistii pot afla mai multe despre cultura aborigenilor si sacralitatea stancii Uluru.

Inscriptia "Nu escaladati Uluru" de la baza stancii atentioneaza asupra pericolelor ce rezida din escaladarea unui sit sacru. Ignorata de multi indrazneti, stanca a reusit sa faca mai multe victime in randurile celor care s-au aventurat sa o cunoasca de la inaltime.

Cateva zile petrecute aici au puterea de a schimba perceptia timpului. Este imposibil sa masori eonii creatiei, care si-au lasat din plin amprenta asupra acestui pamant stravechi.

Mircea Eliade despre Romania


Eliade, ca orice geniu, este mereu actual. Extrase din interviul acordat unei reviste.

Cred in destinul neamului romanesc. Un neam care a dovedit uriase puteri de creatie, in toate nivelurile realitatii, nu poate naufragia la periferia istoriei, intr-o democratie balcanizata si intr-o catastrofa civila.

Putine neamuri europene au fost inzestrate de Dumnezeu cu atatea virtuti ca neamul romanesc. Unitatea lingvistica este aproape un miracol (limba romana este singura limba romanica fara dialecte). Romanii au fost cei mai buni creatori de State din sud-estul Europei. Puterea de creatie spirituala a neamului nostru sta marturie in folclor, in arta populara, in sensibilitatea religioasa.

Un neam harazit cu atatea virtuti – biologice, civile, spirituale – poate el pieri fara sa-si fi implinit marea sa misiune istorica? Poate neamul romanesc sa-si sfarseasca viata in cea mai trista descompunere pe care-ar cunoaste-o istoria, surpat de mizerie si sifilis, cotropit de evrei si sfartecat de straini, demoralizat, tradat, vandut pentru citeva sute de milioane de lei? Oricat de mare ar fi vina parintilor nostri, pedeapsa ar fi prea neinduplecata. Nu pot crede ca neamul romanesc a rezistat o mie de ani cu arma in mana, ca sa piara ca un las, astazi, imbatat de vorbe si alcool, imbecilizat de mizerie si paralizat de tradare.

Cred in aceasta biruinta pentru ca, inainte de toate, cred in biruinta duhului crestin. O miscare izvorata si alimentata de spiritualitatea crestina, o revolutie spirituala care lupta in primul rand impotriva pacatului si nevredniciei – nu este o miscare politica. Ea este o revolutie crestina. Cuvantul Mintuitorului a fost inteles si trait in felurite chipuri, de catre toate neamurile crestine, de-a lungul istoriei. Dar niciodata un neam intreg n-a trait o revolutie crestina cu toata fiinta sa; niciodata cuvantul Mantuitorului n-a fost inteles ca o revolutie a fortelor sufletesti impotriva pacatelor si slabiciunilor carnii; niciodata un neam intreg nu si-a ales ca ideal de viata calugaria si ca mireasa moartea.

In timp ce toate revolutiile contemporane au ca scop cucerirea puterii de catre o clasa sociala sau de catre un om, noua revolutie are drept tinta suprema: mantuirea neamului, impacarea neamului romanesc cu Dumnezeu. De aceea sensul revolutiei se deosebeste de tot ceea ce s-a facut pana astazi in istorie, si biruinta va aduce dupa sine nu numai restaurarea virtutilor neamului nostru, o Romanie vrednica, demna si puternica – ci va crea un om nou, corespunzator unui nou tip de viata europeana.

Omul nou nu s-a nascut niciodata dintr-o miscare politica – ci intotdeauna dintr-o revolutie spirituala, dintr-o vasta prefacere launtrica. Asa s- a nascut omul nou al Crestinismului, al Renasterii etc., dintr-un desavarsit primat al spiritului impotriva temporalului, dintr-o biruinta a duhului impotriva carnii. Omul nou se naste printr-o adevarata traire si fructificare a libertatii.

Cred in biruinta revolutiei pentru ca eu cred in libertate, in puterea sufletului impotriva determinismului biologic si economic. Cei care vin in revolutie vin pentru ca se simt liberi. Instinctele de conservare, lasitatile care zac in sufletul fiecaruia, frica – toate acestea sunt infrante. Revolutionarul nu mai e robul determinismului si al instinctelor biologice. El stie ca “n-are nici un interes”, ca “n-are nimic de castigat”, integrandu- se in fenomen. Dimpotriva, stie ca va fi lovit in interesele lui, ca viata va fi mai grea, ca poate va intra in temnite, sau poate va da piept chiar cu moartea. Toate “interesele” si instinctele acestea, care “determina” viata fiecarui om, sunt infrante prin marele gest de libertate al aderarii la Revolutie. Se poate spune, fara urma de paradox, ca singurii oameni care cunosc si traiesc libertatea sunt astazi, in Romania, revolutionarii.


Cei care nu cunosc Schimbarea, ca si cei care lupta impotriva ei, continua sa vorbeasca despre “dictatura” si se mira ca tinerii intelectuali adera cu atata spontaneitate la un curent in care “personalitatea” este strivita si libertatea suprimata.

Am avut prilejul sa ma ocup altadata de subita admiratie a oamenilor nostri politici pentru “personalitate”, de teama lor ca in Romania nu se vor mai putea ridica “personalitatile”. Ii intrebam atunci cate “personalitati” a creat regimul libertatii lor. Unde sunt? Care sunt? Si mai intrebam ce au facut politicienii nostri pentru oamenii cu adevarata “personalitate”, care au iesit la lumina prin munca, geniul sau talentul lor, si au fost osanditi la o viata de mediocritate si jertfa. Ce au facut politicienii nostri, din toate partidele, pentru un Lucian Blaga sau Aron Cotrus, un Camil Petrescu, un Perpessicius si altii?

Ce-au facut politicienii pentru generatia tanara de carturari, artisti, tehnicieni si ganditori? Care este tanarul cu “personalitate” pe care l-a descoperit vreun partid politic si l-a pus la locul pe care-l merita, i-a dat putinta sa-si fructifice inteligenta sau talentul pentru binele obstesc? Eu stiu ca au fost “descoperiti” o suma de afaceristi precoci, secretari “inteligenti” si lichele domestice, cu care s-au “intinerit” cadrele partidelor.

Apologetii acestia de ultima ora ai “personalitatii” sunt tot atat de ridiculi pe cat sunt de ipocriti. Le aminteam cu alt prilej ca in cele mai disciplinate si mai severe ordine calugaresti catolice s-au putut inalta totusi destule personalitati. Un Thomas din Aquino nu seamana cu un Francisc din Assisi, un Bonaventura cu un François de Salle.

Personalitatea creste si rodeste pretutindeni, si cu cat e mai severa disciplina, cu atat “personalitatea” se defineste mai precis. Disciplina nu e totuna cu “dictatura”. Disciplina creste si promoveaza personalitatile – pentru ca orice act de ascultare poate fi un act de comanda asupra ta insuti, asupra instinctelor sau anarhiei tale launtrrice. Actul de ascultare iti da tie comanda asupra bestiei din tine, asupra vietii biologice care incearca sa te mentina in evaziv, in comoditate, in caldicel. Disciplina te intareste pe tine, iti faureste peronalitatea. De aceea cavalerii medievali si feudali au fost atat de liberi si de darji; pentru ca jurasera credinta (fides, trust, treve) unui sef…

Cred in biruinta Romaniei pentru ca eu cred in dragoste. Dragostea singura preface bestia in om, inlocuind instinctele in libertate. Dilige et quod vis fac, spunea Fericitul Augustin: “iubeste si fa ce vrei!”. Cel care iubeste cu adevarat e liber. Dar dragostea transfigureaza pe om si libertatea pe care si-o dobandeste insul iubind nu va stanjeni pe nimeni, nu va face sa sufere pe nimeni.

Cred in destinul neamului nostru; cred in revolutia crestina a omului nou; cred in libertate, in personalitate si in dragoste. De aceea cred intr-o Romanie mandra si puternica, intr-un stil nou de viata, care va transforma in valori spirituale de universala circulatie bogatiile sufletului romanesc….

[Buna Vestire, An I, 1937, Decembrie 17, nr. 244, pp1 – 2]

vineri, 3 decembrie 2010

Horezu – olarit si traditii seculare

Orasul Horezu, zona de cultura si civilizatie, se inscrie ca unul dintre punctele turistice importante din tara noastra. Satul a fost la un moment dat donat de Constantin Brancoveanu Manastirii Hurez.

Localitatea se afla in centrul depresiunii Horezu si este marginita la nord de Muntii Capatanii, cu vf. Ursu de 2124 m si dealurile Negrulestilor, Costestilor si Tomsanilor, pe raurile Luncavat, Ramesti si Romani.

Orasul Horezu este cunoscut ca centru etnografic si ca un vechi centru de ceramica populara. Olaritul continua sa reprezinte emblema locului.

Trebuie remarcata pozitia privilegiata din nordul Olteniei unde exista cea mai mare concentrare de manastiri din tara, majoritatea din ele aflandu-se in aproprierea Horezului.

Accesul in oras se face pe D.N. 67, care face legatura intre municipiul Rm. Valcea (45 km) si municipiul Tg.-Jiu (70 km).

In prima duminica din iunie, localitatea gazduieste binecunoscutul targ de oale. Mesteri din Satu Mare, Corund, Marginea sau Oboga (al doilea centru de olarit dupa Horezu) vin sa isi etaleze talentul. Peste tot sunt masini, targoveti, tarabe pline de "taiere" (farfurii intinse), strachini si urcioare. Ceramica buna trebuie cautata. Culorile traditionale sunt ocrul, verdele si albastrul, iar motivele predilecte ale artistilor din Horezu sunt valul, spirala, sarpele si mai ales cocosul.

Scoala de pictura de la Horezu a polarizat la un moment toate fortele creatoare locale, dand nastere unui curent si unei comunitati artistice in cadrul careia s-a cristalizat stilul brancovenesc. In general, pe baza unor simboluri ale trecutului, exista un potential cultural care nu este cunoscut si exploatat indeajuns.

Muzeul Manastirii Hurez contine diverse piese de arta medievala, tesaturi si numeroase exemplare de documente si carti vechi. Aceste exemplare provin din biblioteca manastirii intiata de Constantin Brancoveanu, care avea una din cele mai valoroase colectii de carte ale timpului sau. Deasupra intrarii in biblioteca scrie si astazi in greceste

"Biblioteca de hrana dorita sufleteasca, aceasta casa a cartilor, iubire pre inteleapta imbelsugare, in anul 1708",

scrisa de arhimandritul Ioan. Colectia avea catalogul sau, doua carti de biblioteconomie precum si carti laice mai rare intr-o manastire: Herodot, Euripide, Hesiod, Aristofan, Luchiano, Cartile lui Iustinian,Cronicile Bizantine si lexicoane gramatici grecesti si latine, studiate si de Alexandru Odobescu in 1860.

Muzeul Etnografic se afla in cadrul Complexului Muzeal de la Maldaresti si are un profil etnografic si de arta medievala. Sunt expuse obiecte de arhitectura populara, cusaturi, tesaturi, picturi si port popular specific.

Galerie de Arta Populara contemporana detine o mare colectie de ceramica din obiecte donate timp de 30 de ani de mesteri populari participanti la Targul de Ceramica din Horezu. Prin piesele prezentate de fiecare centru se poate constata evolutia in ultimele trei decenii a ceramicii romanesti, mutatiile ce s-au produs in tehnica de prelucrare a lutului, in diversificarea formelor, ca urmare a cererii pietei, si nu in ultimul rand a motivelor. Galeria de arta populara contemporana romaneasca se constituie, asemenea Targului ceramicii populare romanesti "Cocosul de Hurezi", intr-o viziune salvatoare a unui mestesug multimilenar.

Manifestari culturale

Viata locuitorilor din Horezu este animata de o serie de evenimente ce promoveaza traditiile si produsele specifice zonei. Dintre cele mai cunoscute targuri si festivaluri populare se numara:

Targul anual de olarit "Cocosul de Hurez" destinat tuturor olarilor din Romania, este organizat pe platoul "Stejari", in prima saptamana din luna iunie si dureaza trei zile. Cea mai mare parte a produselor premiate sunt expuse la galeria de arta contemporana, deschisa la Casa de Cultura din Horezu.

Festivalul Eco-Etno-Folk-Film se organizeaza anual la inceputul lui septembrie la Casa de Cultura "Dinu Sararu" din Slatioara si sunt premiate productii cinematografice de scurt metraj pe teme ecologice, etnologice si folclorice.

"Fagurele de aur" sarbatoare nationala a apicultorilor, se tine in a doua saptamana din iunie si dureaza doua zile, la Tomsani.

"Invartita dorului" festival de cantec ciobanesc si parada de costume populare, se tine in a treia saptamana din luna iunie in satul Vaideeni.

"Braul de aur" sezatoare si concurs de creatie, este organizat in fiecare an in ziua de Sf. Ilie (20 iulie), la Barbatesti.

Sursa: http://www.horezuonline.ro

miercuri, 1 decembrie 2010

Misterele Marii Negre

Marea Neagra este plina de secrete, epavele si ruinele antice impanzind strafundurile sale. Accesul la ele este unul dificil. Doar in anumite perioade ale anului, scafandrii dotati cu un echipament corespunzator au acces la numeroasele obiective de pe fundul marii, pentru ca vechiul Pont Euxin isi pastreaza si sub apa reputatia de mare neprimitoare. "Anul acesta, din iunie si pana in septembrie, nu mi-am putut vedea degetele de la mana, atat de tulbure a fost apa", a spus instructorul de scufundari Evghenii Marasescu.

PORTUL CETATII TOMIS

Multi dintre constanteni nu stiu faptul ca pe o distanta de 300 de metri in largul falezei Cazinoului din Constanta se afla ruinele subacvatice ale portului vechii cetati tomitane. Ele au fost cartografiate de cel considerat a fi parintele scafandreriei romanesti, Constantin Scarlat. Docuri, depozite de marfuri si alte structuri antice stau cuminti, ingropate in uitare, asteptand zile mai bune pentru arheologia romaneasca.

De asemenea, actuala Mangalie, vechea Callatis, are o buna portiune sub apa. Cetatea subacvatica se intinde pe multe hectare, sustine Evghenii Marasescu. "De la Mangalia pana la 2 Mai, mergand in larg pana la 900 de metri sau chiar mai mult, se afla un oras antic subacvatic. Portiuni de pavaj si urme de ziduri sunt vizibile si acum. Ar mai fi o varianta sustinuta de specialisti. Conform acesteia, o parte din ruine sunt ale vechii cetati Callatis, iar o parte sunt urmele asezarilor aflate pe niste insule care formau un fel de port natural", a spus Marasescu.

EPAVE MEDIEVALE

Epavele antice si medievale se odihnesc in malul Marii Negre, dar scafandrii sustin ca nu le pot determina vechimea, acesta fiind apanajul arheologilor. Cel putin patru epave considerate medievale se afla in sudul litoralului. "Doua sunt la Mangalia, una la Costinesti si una la Eforie. Din ele se mai zaresc doar coastele si chila. Pot fi zarite si ancore sau amfore, dar alte obiecte mai mici sau comori nu exista, pentru ca in Marea Neagra s-au tranzactionat doar bunuri de consum, nu ca-n Marea Caraibilor, pe unde erau transportate comorile Americii de Sud", a precizat Evghenii Marasescu.

AGATELE DE LA 2 MAI

Instructorul de scufundari a povestit ca, daca ar exista o legenda a comorilor, aceasta ar fi legata de golful de la 2 Mai. Potrivit legendei, o nava romana care a venit in Marea Neagra incarcata doar cu balast l-a aruncat cand a luat marfa pentru pietele imperiului. Insa balastul era sol vulcanic din zona Neapolelui, iar acesta continea agate scoase de vulcanul Vezuviu. Cu timpul, apa marii a spalat solul vulcanic, ramanand doar pietrele semipretioase, despre care unii spun ca le-au gasit pe plaja golfului de la 2 Mai.

POTOPUL A FOST AICI

Cea mai fascinanta realitate a Marii Negre este scaderea constanta a nivelului salinitatii, ceea ce indica, impreuna cu urmele de locuire descoperite pe platforma continentala, la aproximativ 200 de metri adancime, faptul ca la origini ea a fost un lac cu apa dulce. Marea Mediterana s-a revarsat in lacul cu apa dulce si a luat nastere Portul Euxin. Pentru locuitorii din antichitate, evenimentul a reprezentat un veritabil potop, acesta putand fi sursa povestilor numeroase din vechime, inclusiv a celei biblice.

"Cand eram eu mic, apa avea o salinitate de 17 la mie, iar acum salinitatea e de 11,12 la mie. Daca in 30, 40 de ani a scazut cu atat, e clar ca are tendinta de a reveni la starea initiala, insa legatura directa cu Mediterana o va impiedica. Deci eu cred ca expertii, cum ar fi celebrul Robert Ballard, au avut dreptate cand au spus ca aici a fost un lac ale carui maluri au fost locuite", a incheiat Marasescu.

Octavian-Eugeniu MANU
Sursa: http://cybershamans.blogspot.com

Romania in imagini

Trei dintre cei mai apreciati fotografi romani, Sorin Onisor, Mihai Moiceanu si Bogdan Panait ne ofera imaginea Romaniei lor.

Si eu descriu Romania prin cateva cuvinte inspirate de aceste fotografii:

Frumusete

Traditie

Solitudine

Perspicacitate

Eliberare


Absolut


Fragilitate

Complexitate

Sensibilitate


Sursa: feminis.ro