Insula Serpilor este situata la 45 km est de gurile Dunarii in dreptul Bratului Sulina. Cu o lungime de 662 m si o latime de 440 m,cu o circumferinta de 4 km, are o suprafata de 17 ha. Aflata la circa 40 m deasupra nivelului marii insula nu are apa potabila, este stancoasa si cu vegetatie saraca.
In antichitate s-a numit Leuke (Alba) si este pomenita intaia oara in anul 777 i.H. Dupa mitologia greaca, zeita Thetis s-a rugat de Neptun sa scoata din adancul marii o insula pentru fiul ei Achile, erou al Troiei. Pe insula a existat si un templu si o statuie a lui Achile. S-a mai numit o vreme si Insula Fericitilor pentru ca grecii credeau ca sufletele eroilor morti locuiau aici.
Cercetarile efectuate in zona in 1823 confirma legenda grecilor antici. Atit capitanul rus Kritzki, cit si neamtul Kohler au descoperit ruinele templului inchinat lui Achile, dar si alte edificii, presupuse locuinte ale preotilor din antichitate.
Edificiul antic ar fi avut un diametru foarte mare, de forma patrata, fiecare latura avand 29,87 m. In partea de est a sanctuarului se afla templul inchinat eroului Achile. Arhitectura templului si a altor vestigii din insula era specifica epocii numita ciclopeana, asemanatoare celor din Tesalia si Tracia: ziduri formate din blocuri mari de piatra imbinate fara ciment, iar calcarul din care au fost fasonate conferea constructiei o culoare alba. Pe baza fragmentelor de constructie descoperite, templul lui Achille a fost un monument de arta, avand langa el mai multe camere, pentru functionarea oracolului, precum si pentru depozitarea ofrandelor ce se aduceau eroului.
Acest templu este mentionat de poetul roman Publius Ovidius Naso (care fusese exilat la Tomis) in versurile sale, precum si de geograful grec Ptolomeu si de istoricul grec Strabon. Filozoful grec Maximus din Tir (care a trait in secolul al II-lea dupa Hristos), afirma in lucrarea sa “Discutii” ca: “Achile locuieste intr-o insula drept in fata Istrului, in Marea Pontica. Acolo se afla templul si altarele lui Achile…”
Istoricul Gheorghe I. Bratianu (1898-1953), in lucrarea sa “Marea Neagra de la origini pana la cucerirea otomana” (2 vol., Bucuresti, 1988), afirma prezenta unor civilizatii antice (ionieni, milesieni) pe litoralul Marii Negre. Unul din popasurile cele mai vechi este cel din “insula Alba”, Leuke sau Achilleis, mica stanca ce se inalta in plina mare in largul gurilor Dunarii, si se numeste astazi Insula Serpilor. Acest punct de escala al milesienilor era garnisit cu un sanctuar ridicat in cinstea lui Achile Pontarches, protectorul navigatiei si al comertului.
O alta legenda se refera la faptul ca in mitologia greceasca Insula Leuke era considerata un loc paradisiac, o lume in care se refugiau sufletele mortilor. Astfel, o alta denumire atribuita de grecii antici este de Insula Makaron, adica “A fericitilor”. Unii cercetatori au mers si mai departe cu speculatiile, traducand termenul Atlantis prin Fericire. Aceasta speculatie a fost alimentata de faptul ca nu departe de Insula Serpilor, arheologii sovietici au descoperit impresionante ruine subacvatice atribuite atlantilor.
Motiv de cearta intre mai multe natiuni
Pina in epoca moderna, Insula Serpilor a trecut pe rind prin mainile grecilor, romanilor, bizantinilor, otomanilor sau rusilor, aceasta revenind Romaniei abia in 1878. Intre 1941 si 1944 e administrata de trupele germane, ce sint alungate in august 1944 de un detasament sovietic. Tratatul de pace de la Paris (1946) lasa insula in posesia Romaniei, insa doar pentru doi ani. In 1948, primul-ministru Petru Groza si ministrul de externe al URSS, Viaceslav Molotov, semneaza la Moscova un protocol ce reface granita dintre Uniunea Sovietica si statul roman. Aici se stabileste ca Insula Serpilor intra in componenta URSS. Dupa disparitia Uniunii Sovietice (1991), insula, impreuna cu baza militara, trece in administrarea Ucrainei.
Importanta strategica a Insulei Serpilor
Insula Serpilor, cu o suprafata de doar 17 hectare, nu prezinta o importanta prea mare din punct de vedere teritorial si economic, in schimb are o foarte mare importanta din punct de vedere strategico-militar.
Dupa destramarea Uniunii Sovietice in anul 1991, Insula Serpilor impreuna cu baza militara, de control naval si aerian, de aparare antiaeriana si maritima, a trecut in administrarea Ucrainei.
Statiile de radiolocatie aflate pe insula executa o cercetare aeronavala la mare distanta, intr-un perimetru ce cuprinde Marea Neagra si Marea Mediterana, pana la coastele Libiei, rezultatele cercetarii fiind transmise unui punct de conducere. Pe insula sunt stocate informatiile nucleare intercontinentale de pe teritoriul ucrainean. De asemenea, aici sunt amplasate statii de bruiaj si ascultare atat a convorbirilor in fonie, cat si a celor prin cablu.
Pe insula a fost dislocata o garnizoana militara cu mai multe subunitati independente, care deservesc un heliodrom, un miniport militar, statii de radiolocatie, depozite, instalatii energetice, un far si sistemul de paza si aparare a granitelor de stat ale Ucrainei.
Crearea unei comunitati permanente ar putea ajuta Ucraina in revendicarea Insulei Serpilor. Romania sustine ca Insula Serpilor are statutul de stanca, deoarece nu este locuita permanent si nu are surse de apa potabila. In disperare de cauza, autoritatile ucrainiene au deschis pe insula, in ultimii ani, un hotel fara canalizare si un cabinet medical, insa aprovizionarea cu apa se face tot prin intermediul elicopterelor.
Curtea de la Haga a dat verdictul in cazul Romania vs Ucraina, trasand o linie de “compromis” intre variantele propuse de Kiev si de Bucuresti. Astfel, Romania obtine 80 la suta din suprafata disputata si are dreptul de a exploata circa 70 la suta din resursele de hidrocarburi.
Sursa: http://www.descopera.org
sâmbătă, 12 martie 2011
vineri, 11 martie 2011
Parcul eolian Fantanele - Cogealac
Grupul CEZ din Cehia, unul dintre cei mai mari producatori, furnizori si distribuitori europeni de energie, investeste 1,1 miliarde euro in cel mai mare parc eolian pe uscat din Europa, cu o putere instalata de 600 MW.
Parcul Eolian Fantanele si Cogealac, se va intinde pe o suprafata de 600 hectare, si va avea capacitatea de 600 MW (egala cu cea a unui reactor de la Cernavoda).
Parcul va fi de trei ori mai mare in comparatie cu cel mai mare parc eolian din Europa situat in localitatea Guadalajara, Spania. CEZ Romania si-a propus ca la finalizarea acestui proiect sa detina o cota de 10% din piata energiei regenerabile.
Peste 400 de persoane de nationalitati diferite lucreaza la constructia parcului eolian de pe imensul santier din Fantanele si Cogealac.
Parcul Eolian Fantanele si Cogealac, se va intinde pe o suprafata de 600 hectare, si va avea capacitatea de 600 MW (egala cu cea a unui reactor de la Cernavoda).
Parcul va fi de trei ori mai mare in comparatie cu cel mai mare parc eolian din Europa situat in localitatea Guadalajara, Spania. CEZ Romania si-a propus ca la finalizarea acestui proiect sa detina o cota de 10% din piata energiei regenerabile.
Peste 400 de persoane de nationalitati diferite lucreaza la constructia parcului eolian de pe imensul santier din Fantanele si Cogealac.
Portugalia imbracata in azulejos
“Azulejos” este cuvantul portughez pentru placile de ceramica decorate. Termenul azulejo desemneaza o piesa de ceramica subtire, una din fete fiind emailata, monocromatica sau policromatica, neteda sau in relief. In Portugalia, arta azulejos s-a dezvoltat - in peste 500 de ani - intr-o forma aparte de expresie artistica.
Aproape ca nu exista niciun contrast care sa descrie mai bine Portugalia decat aceasta imbinare stranie a amuzantelor cladiri cu azulejos, reflectand ludicul, spiritul vizionar si imaginar, cu tristetea din cantecul traditional – fado.
„Azulejos” este una dintre manifestarile cele mai semnificative ale culturii portugheze, precum si una dintre contributiile cele mai originale ale geniului portughez la cultura universala. In Portugalia, azulejos au depasit simpla functie utilitara sau rolul artei ornamentale. Impregnand cu o nota poetica creatia arhitecturala a oraselor portugheze, azulejos a ajuns la statutul transcendent de arta.
In general, azulejo se foloseste foarte mult in arhitectura pentru placarea suprafetelor interioare sau exterioare sau ca element decorativ izolat.
Temele oscileaza intre relatarea de episoade istorice, scene mitologice, iconografie religioasa și o gama extinsa de elemente decorative (geometrice, vegetale, etc.) aplicate pe pereti, in palate, gradini, edificii religioase (biserici, manastiri), imobile si locuri publice.
Existenta unui Muzeu National al Azulejo la Lisabona dovedeste clar valoarea acestei arte in Portugalia, o valoare care decurge nu numai din imensul patrimoniu care exista in intreaga tara si pe vechile teritorii ale fostului imperiu portughez – din Brazilia pana in tarile Africii si in India, ci si din faptul ca este o trasatura revelatoare, ieri ca si astazi, a inteligentei pragmatice si a sensibilitatii portughezilor.
Muzeul este astazi unul dintre cele mai importante muzee de ceramica din lume. Aici se afla o importanta colectie de azulejos, iar vizitandu-l, cu siguranta vi se va deschide gustul pentru a vizita ansamblurile de azulejos, care sunt raspandite peste tot in Portugalia, o ocazie excelenta pentru a vedea relatia profunda care exista intre azulejos, arhitectura si oras.
Aproape ca nu exista niciun contrast care sa descrie mai bine Portugalia decat aceasta imbinare stranie a amuzantelor cladiri cu azulejos, reflectand ludicul, spiritul vizionar si imaginar, cu tristetea din cantecul traditional – fado.
„Azulejos” este una dintre manifestarile cele mai semnificative ale culturii portugheze, precum si una dintre contributiile cele mai originale ale geniului portughez la cultura universala. In Portugalia, azulejos au depasit simpla functie utilitara sau rolul artei ornamentale. Impregnand cu o nota poetica creatia arhitecturala a oraselor portugheze, azulejos a ajuns la statutul transcendent de arta.
In general, azulejo se foloseste foarte mult in arhitectura pentru placarea suprafetelor interioare sau exterioare sau ca element decorativ izolat.
Temele oscileaza intre relatarea de episoade istorice, scene mitologice, iconografie religioasa și o gama extinsa de elemente decorative (geometrice, vegetale, etc.) aplicate pe pereti, in palate, gradini, edificii religioase (biserici, manastiri), imobile si locuri publice.
Existenta unui Muzeu National al Azulejo la Lisabona dovedeste clar valoarea acestei arte in Portugalia, o valoare care decurge nu numai din imensul patrimoniu care exista in intreaga tara si pe vechile teritorii ale fostului imperiu portughez – din Brazilia pana in tarile Africii si in India, ci si din faptul ca este o trasatura revelatoare, ieri ca si astazi, a inteligentei pragmatice si a sensibilitatii portughezilor.
Muzeul este astazi unul dintre cele mai importante muzee de ceramica din lume. Aici se afla o importanta colectie de azulejos, iar vizitandu-l, cu siguranta vi se va deschide gustul pentru a vizita ansamblurile de azulejos, care sunt raspandite peste tot in Portugalia, o ocazie excelenta pentru a vedea relatia profunda care exista intre azulejos, arhitectura si oras.
Etichete:
arta,
muzeu,
portugalia
Curtea Domneasca din Targoviste
Curtea Domneasca din Targoviste reprezinta un complex de cladiri si fortificatii medievale ce au avut rol de resedinta a unor voievozi ai Tarii Romanesti si, totodata, punct relativ important in sistemul defensiv al tarii.
Palatul domnesc
Prima constructie ce ar fi putut sluji drept resedinta domneasca este ridicata in jurul anului 1400 de catre Mircea cel Batran, probabil pentru a-i oferi o capitala fiului, asociatului si succesorului sau la domnie Mihail I. Ca dependinta este construita, in jurul anului 1415, vechea biserica-paraclis.
Ample lucrari de extindere a palatului au loc probabil in timpul voievodului Vlad Dracul, lucrarile fiind terminate pana in 1440. Noul palat era construit pe aproape de une din laturile zidului de incinta, de forma dreptunghiulara, avand laturile de 32x29m si grosime a zidurilor de aproximativ 2m.
Petru Cercel cauta sa aduca un suflu nou in arhitectura munteneasca introducand elemente arhitectonice si decorationale de influenta renascentista occidentala. In 1584 termina o ampla campanie de refacere a palatului existent.
Odata cu Matei Basarab, palatul domnesc, cunoaste o noua perioada de refaceri si transformari. Acesta face un colidor-racord ce unea cele doua cladiri si construieste un etaj partial pe aripa veche. Din nefericire palatul este afectat puternic de evenimentele tragice din anii 1559-1560, cand domnitorul Gheorghe Ghica, sub presiunea otomana, demoleaza fortificatiile si, partial, palatul.
Ultima perioada de inflorire a vechii resedinte a domnitorilor munteni se deruleaza intre anii de domnie ai marelui Constantin Brancoveanu. Acesta renoveaza palatul, adaugand incaperilor picturi si stucaturi dupa moda epocii. Pe fatada dinspre rasarit a palatului lui Petru Cercel adaoga o loja prevazuta cu scara de acces spre gradina, iar pe latura de vest o alta loja de acces spre Biserica Mare.
Dupa Constantin Brancoveanu, palatul de la Targoviste este aproape parasit ajungand la mijlocul secolului XVIII o ruina. Cateva reparatii sumare si de proasta calitate le face Grigore al II-lea Ghica (1748-1752) iar in timpul primei domnii a lui Mihail Sutu (1791-1793), Enachita Vacarescu l-a convins pe acesta sa repare biserica domneasca. In urma cutremurului din 1803 si a incendiului din acelasi an, fosta curte domneasca devine o ruina.
Aspectul actual il capata dupa campania de lucrari de restaurare si conservare din anul 1961, cand o parte a cetatii Targoviste, palatul domnesc si cladirile ce tineau de acesta, este organizata ca muzeu si data circuitului turistic.
Turnul Chindiei
Monument emblematic pentru municipiul Targoviste, a fost construit de catre domnitorul Vlad Tepes in jurul anului 1460. Rolul acestui turn era probabil acela de donjon al cetatii. Din pacate astazi nu admiram decat forma sa modificata in urma lucrarilor de refacere de la mijlocul secolului XIX.
Biserica Sf. Vineri
Numita si Biserica Mica Domneasca, monument arhitectonic datand din mijlocul secolului al XV-lea pastrat fara modificari, de altfel este singurul cunoscut din Tara Romaneasca. Nu se cunoaste nici un fel de informatie despre ctitorul ei, insa la 1517 era deja construita si avea o vechime respectabila.
Biserica Mare Domneasca
Este ctitoria voievodului Petru Cercel dupa modelul bisericii mitropoliei din oras insa de dimensiuni mult mai mari fiind, la data constructiei, cea mai mare cladire religioasa din Țara Romaneasca. Pictura, pastrata si in zilele noastre, este realizata integral intre anii 1696-1698, in timpul domniei lui Constantin Brancoveanu, continand cea mai ampla galerie de portrete de domnitori munteni.
Gradinile palatului erau amplasate pe locul actualului parc al orasului pe latura de est a zidului de incinta, intinzandu-se, peste raul Ialomita pana la poalele dealului Manastirii.
Gradinile, in stil italian, au fost prima oara amenajate de voievodul Petru Cercel in anul 1584. Matei Basarab aduga pe latura de rasarit a palatului un pridvor catre aceste gradini pentru a inlesli accesul dinspre dormitoare. Admirand splendida gradina din antreul casei, in ziua de 9 aprilie 1655, batranul domnitor trecea in nemurire. Aproape o jumatate de un veac mai tarziu, Constantin Brancoveanu, extinde gradinile, asigurand un corp de gradinari pentru intretinerea acestora.
Sursa: http://ro.wikipedia.org/wiki/
Palatul domnesc
Prima constructie ce ar fi putut sluji drept resedinta domneasca este ridicata in jurul anului 1400 de catre Mircea cel Batran, probabil pentru a-i oferi o capitala fiului, asociatului si succesorului sau la domnie Mihail I. Ca dependinta este construita, in jurul anului 1415, vechea biserica-paraclis.
Ample lucrari de extindere a palatului au loc probabil in timpul voievodului Vlad Dracul, lucrarile fiind terminate pana in 1440. Noul palat era construit pe aproape de une din laturile zidului de incinta, de forma dreptunghiulara, avand laturile de 32x29m si grosime a zidurilor de aproximativ 2m.
Petru Cercel cauta sa aduca un suflu nou in arhitectura munteneasca introducand elemente arhitectonice si decorationale de influenta renascentista occidentala. In 1584 termina o ampla campanie de refacere a palatului existent.
Odata cu Matei Basarab, palatul domnesc, cunoaste o noua perioada de refaceri si transformari. Acesta face un colidor-racord ce unea cele doua cladiri si construieste un etaj partial pe aripa veche. Din nefericire palatul este afectat puternic de evenimentele tragice din anii 1559-1560, cand domnitorul Gheorghe Ghica, sub presiunea otomana, demoleaza fortificatiile si, partial, palatul.
Ultima perioada de inflorire a vechii resedinte a domnitorilor munteni se deruleaza intre anii de domnie ai marelui Constantin Brancoveanu. Acesta renoveaza palatul, adaugand incaperilor picturi si stucaturi dupa moda epocii. Pe fatada dinspre rasarit a palatului lui Petru Cercel adaoga o loja prevazuta cu scara de acces spre gradina, iar pe latura de vest o alta loja de acces spre Biserica Mare.
Dupa Constantin Brancoveanu, palatul de la Targoviste este aproape parasit ajungand la mijlocul secolului XVIII o ruina. Cateva reparatii sumare si de proasta calitate le face Grigore al II-lea Ghica (1748-1752) iar in timpul primei domnii a lui Mihail Sutu (1791-1793), Enachita Vacarescu l-a convins pe acesta sa repare biserica domneasca. In urma cutremurului din 1803 si a incendiului din acelasi an, fosta curte domneasca devine o ruina.
Aspectul actual il capata dupa campania de lucrari de restaurare si conservare din anul 1961, cand o parte a cetatii Targoviste, palatul domnesc si cladirile ce tineau de acesta, este organizata ca muzeu si data circuitului turistic.
Turnul Chindiei
Monument emblematic pentru municipiul Targoviste, a fost construit de catre domnitorul Vlad Tepes in jurul anului 1460. Rolul acestui turn era probabil acela de donjon al cetatii. Din pacate astazi nu admiram decat forma sa modificata in urma lucrarilor de refacere de la mijlocul secolului XIX.
Biserica Sf. Vineri
Numita si Biserica Mica Domneasca, monument arhitectonic datand din mijlocul secolului al XV-lea pastrat fara modificari, de altfel este singurul cunoscut din Tara Romaneasca. Nu se cunoaste nici un fel de informatie despre ctitorul ei, insa la 1517 era deja construita si avea o vechime respectabila.
Biserica Mare Domneasca
Este ctitoria voievodului Petru Cercel dupa modelul bisericii mitropoliei din oras insa de dimensiuni mult mai mari fiind, la data constructiei, cea mai mare cladire religioasa din Țara Romaneasca. Pictura, pastrata si in zilele noastre, este realizata integral intre anii 1696-1698, in timpul domniei lui Constantin Brancoveanu, continand cea mai ampla galerie de portrete de domnitori munteni.
Gradinile palatului erau amplasate pe locul actualului parc al orasului pe latura de est a zidului de incinta, intinzandu-se, peste raul Ialomita pana la poalele dealului Manastirii.
Gradinile, in stil italian, au fost prima oara amenajate de voievodul Petru Cercel in anul 1584. Matei Basarab aduga pe latura de rasarit a palatului un pridvor catre aceste gradini pentru a inlesli accesul dinspre dormitoare. Admirand splendida gradina din antreul casei, in ziua de 9 aprilie 1655, batranul domnitor trecea in nemurire. Aproape o jumatate de un veac mai tarziu, Constantin Brancoveanu, extinde gradinile, asigurand un corp de gradinari pentru intretinerea acestora.
Sursa: http://ro.wikipedia.org/wiki/
Etichete:
biserica,
gradina,
palat,
targoviste
Baile Romane, Cheile Cetii
Baile Romane sau Cheile Cetii se afla la o distanta de aproximativ 20 Km de Alba-Iulia, la pragul inferior al Vaii Cetea. Loc cu vestigii de locuire neolitice, cheile au o lungime de doar 100 m, dar o gama de elemente aproape completa pentru carstul de acest tip, fiind formate dintr-o succesiune de cascade.
La baza lor, eroziunea a creat cele mai frumoase marmite intalnite in Muntii Trascaului. De altfel, urmarind profilul transversal, se poate vedea clar ca mecanismul adancirii cheii este legat de o suprapunere de marmite, din ce in ce mai adanci.
Denumite de localnici foarte sugestiv „Baile Romane”, aceste marmite s-au adancit alternativ, intr-o succesiune de etape, din care cauza profilul cheii este foarte curios, atat cel longitudinal cat si cel transversal. Adancirea s-a facut in chip ondulat, datorita faptului ca fenomenul de marmitaj s-a manifestat alternativ pe cele doua parti ale vaii.
In profil longitudinal au o cadere de peste 50 m, incluzand aici 4 cascade intre 3 si 15 m. In profil transversal ingustarea lor maxima face sa poti atinge cu mainile ambii pereti in acelasi timp si chiar sa treci cu greu printre ei la nivelul talvegului.
La baza lor, eroziunea a creat cele mai frumoase marmite intalnite in Muntii Trascaului. De altfel, urmarind profilul transversal, se poate vedea clar ca mecanismul adancirii cheii este legat de o suprapunere de marmite, din ce in ce mai adanci.
Denumite de localnici foarte sugestiv „Baile Romane”, aceste marmite s-au adancit alternativ, intr-o succesiune de etape, din care cauza profilul cheii este foarte curios, atat cel longitudinal cat si cel transversal. Adancirea s-a facut in chip ondulat, datorita faptului ca fenomenul de marmitaj s-a manifestat alternativ pe cele doua parti ale vaii.
In profil longitudinal au o cadere de peste 50 m, incluzand aici 4 cascade intre 3 si 15 m. In profil transversal ingustarea lor maxima face sa poti atinge cu mainile ambii pereti in acelasi timp si chiar sa treci cu greu printre ei la nivelul talvegului.
Etichete:
alba-iulia,
cascada,
romania
Castelul Karoly, Carei, Satu Mare
Castelele fascineaza! Desigur, daca sunt cunoscute si intelese. Iata in continuare o prezentare a unui castel mai putin promovat decat altele, desi de o importanta istorica deosebita. Anne Marie l-a adus in prin plan, eu dezvolt subiectul!
Castelul Karoly din Carei (judetul Satu Mare)a fost construit in 1482, pornind de la o casa intarita.
Constructia a starnit impotrivirea nobililor din comitatul Satmar, fiind nevoie de interventia regelui Matei Corvin pentru aplanarea conflictului. In 1592, datorita deselor incursiuni ale turcilor, Karoly Mihaly ia decizia de a intari constructia existenta.
In 1592 Karoly Mihaly a intarit constructia existenta, inconjurand cladirea veche cu ziduri puternice, intrerupte cu bastioane, lasand acces doar printr-un singur pod suspendat.
Cetatea a jucat un rol important de-a lungul sec. XVII, facand parte din randul marilor fortarete de aparare a frontierei vestice a Transilvaniei.
Importanta cetatii este mentionata mai ales dupa reconstructia ei intre anii 1661-1666. Importanta ei continua si in timpul razboaielor duse de principele Rakoczi Francisc al II-lea impotriva habsburgilor ( 1703-1711 ). Cetatea este asediata de armata principelui, dar dupa cateva zile Karoly Sandor trece de partea principelui fiind numit conducatorul armatei.
In 1705 cetatea este atacata de austrieci si distrusa partial, fiind refacuta in acelasi an.
Deoarece la sfarsitul sec. XVIII cetatea nu mai juca nici un rol militar, Karoly Jozsef a hotarat demolarea zidurilor si astuparea santurilor. Pastrand fundatia si unele ziduri a fost construit un castel patrulater, cu un singur etaj.
Constructia a fost terminata in anul 1794, era in stil baroc si cuprindea 20 de camere la parter, 21 la etaj si o capela. Tot in aceasta perioada se formeaza parcul cu plante rare si se construieste un manej pentru 24 de cai.
In urma cutremurului din 1834, castelul in buna parte s-a daramat, restaurarea fiind facuta abia intre 1894-1896. Cu aceasta ocazie castelul este mult modificat, adaugandu-i-se inca un nivel la fatada, trei turnuri mici si patru mari. Restaurarea s-a facut in stil neogotic, condusa fiind de arhitectul Meining Arthur ajutat de mesteri priceputi din Carei.
Elementele de aparare din actuala forma a cladirii au doar rol decorativ (bastionul, santul cu apa). Arhitectura interioara a cladirii, usile, ferestrele, balustrada scarii interioare precum si obiectele din fier forjat au fost faurite de mesteri locali. Holul era destinat primirii oaspetilor, salile de la parter erau folosite ca sufragerii si bucatarie in timp ce incaperile de la etajele I si II erau locuinte.
In prezent, in castelul se afla un muzeu istoric si de stiintele naturii, aici functionand si biblioteca cu peste 80.000 de volume. In general este deschis numai in weekend, iar intrarea este libera. La capela din castel sunt organizate cununii, iar ocazional, sunt gazduite expozitii itinerante.
Castelul Karoly, aflat acum in stare avansata de degradare, a fost inclus intr-un program comun de finantare cu fonduri europene in cadrul programului "Circuitul targurilor medievale din Transilvania de Nord", primind fonduri de 4,4 milioane de euro pentru restaurare.
Sursa: http://www.ziare.com
Castelul Karoly din Carei (judetul Satu Mare)a fost construit in 1482, pornind de la o casa intarita.
Constructia a starnit impotrivirea nobililor din comitatul Satmar, fiind nevoie de interventia regelui Matei Corvin pentru aplanarea conflictului. In 1592, datorita deselor incursiuni ale turcilor, Karoly Mihaly ia decizia de a intari constructia existenta.
In 1592 Karoly Mihaly a intarit constructia existenta, inconjurand cladirea veche cu ziduri puternice, intrerupte cu bastioane, lasand acces doar printr-un singur pod suspendat.
Cetatea a jucat un rol important de-a lungul sec. XVII, facand parte din randul marilor fortarete de aparare a frontierei vestice a Transilvaniei.
Importanta cetatii este mentionata mai ales dupa reconstructia ei intre anii 1661-1666. Importanta ei continua si in timpul razboaielor duse de principele Rakoczi Francisc al II-lea impotriva habsburgilor ( 1703-1711 ). Cetatea este asediata de armata principelui, dar dupa cateva zile Karoly Sandor trece de partea principelui fiind numit conducatorul armatei.
In 1705 cetatea este atacata de austrieci si distrusa partial, fiind refacuta in acelasi an.
Deoarece la sfarsitul sec. XVIII cetatea nu mai juca nici un rol militar, Karoly Jozsef a hotarat demolarea zidurilor si astuparea santurilor. Pastrand fundatia si unele ziduri a fost construit un castel patrulater, cu un singur etaj.
Constructia a fost terminata in anul 1794, era in stil baroc si cuprindea 20 de camere la parter, 21 la etaj si o capela. Tot in aceasta perioada se formeaza parcul cu plante rare si se construieste un manej pentru 24 de cai.
In urma cutremurului din 1834, castelul in buna parte s-a daramat, restaurarea fiind facuta abia intre 1894-1896. Cu aceasta ocazie castelul este mult modificat, adaugandu-i-se inca un nivel la fatada, trei turnuri mici si patru mari. Restaurarea s-a facut in stil neogotic, condusa fiind de arhitectul Meining Arthur ajutat de mesteri priceputi din Carei.
Elementele de aparare din actuala forma a cladirii au doar rol decorativ (bastionul, santul cu apa). Arhitectura interioara a cladirii, usile, ferestrele, balustrada scarii interioare precum si obiectele din fier forjat au fost faurite de mesteri locali. Holul era destinat primirii oaspetilor, salile de la parter erau folosite ca sufragerii si bucatarie in timp ce incaperile de la etajele I si II erau locuinte.
In prezent, in castelul se afla un muzeu istoric si de stiintele naturii, aici functionand si biblioteca cu peste 80.000 de volume. In general este deschis numai in weekend, iar intrarea este libera. La capela din castel sunt organizate cununii, iar ocazional, sunt gazduite expozitii itinerante.
Castelul Karoly, aflat acum in stare avansata de degradare, a fost inclus intr-un program comun de finantare cu fonduri europene in cadrul programului "Circuitul targurilor medievale din Transilvania de Nord", primind fonduri de 4,4 milioane de euro pentru restaurare.
Sursa: http://www.ziare.com
Etichete:
castelul Karoly,
cetate,
romania,
satu mare
Camera Amore e Psiche Palazzo Te, Mantova, Italia
La Mantova, un orasel fascinant din nordul Italiei, am fost invitata sa vizitez un Palat deosebit.
Palazzo del Te sau Palazzo Te este un palat aflat in suburbiile orasului din nordul Italiei. Acest palat este un exemplar deosebit al stilului manierist de arhitectura, capodopera celebra a arhitectului Giulio Romano, unul dintre elevii lui Rafael.
Palatul Te este o cladire simpla, patrata, construita intre anii 1524-1534 pentru Federico II Gonzaga, marchiz de Mantova. Acesta a decis construirea unei resedinte pe Isola del Te, aflata chiar in afara zidurilor orasului pe care il conducea.
Palatul are numeroase camere, fiecare servind unui scop bine definit. Eu am fost impresionata de Camera di Amore e Psiche - Sala Iubirii si a Sufletului, o sala ale carei picturi ilustreaza povesti de iubire minunate.
Este camera ce ofera cea mai somptuasa ambianta, destinata sa primeasca doar oaspeti ilustrii la banchetele si cinele organizate la palat.
Cele 22 de scene pictate de Giulio Romano la Palatul Te sunt inspirate de celebrele Metamorfoze ale lui Apuleio, scriitor latin al secolului II d.Hr.
Tema centrala a intregului ansamblu decorativ este Iubirea – cea mai puternica
divinitate intre zei, temuta chiar si de Jupiter.Palazzo del Te sau Palazzo Te este un palat aflat in suburbiile orasului din nordul Italiei. Acest palat este un exemplar deosebit al stilului manierist de arhitectura, capodopera celebra a arhitectului Giulio Romano, unul dintre elevii lui Rafael.
Palatul Te este o cladire simpla, patrata, construita intre anii 1524-1534 pentru Federico II Gonzaga, marchiz de Mantova. Acesta a decis construirea unei resedinte pe Isola del Te, aflata chiar in afara zidurilor orasului pe care il conducea.
Palatul are numeroase camere, fiecare servind unui scop bine definit. Eu am fost impresionata de Camera di Amore e Psiche - Sala Iubirii si a Sufletului, o sala ale carei picturi ilustreaza povesti de iubire minunate.
Este camera ce ofera cea mai somptuasa ambianta, destinata sa primeasca doar oaspeti ilustrii la banchetele si cinele organizate la palat.
Cele 22 de scene pictate de Giulio Romano la Palatul Te sunt inspirate de celebrele Metamorfoze ale lui Apuleio, scriitor latin al secolului II d.Hr.
Tema centrala a intregului ansamblu decorativ este Iubirea – cea mai puternica
Pe pereti sunt pictate alte povestiri mitologice, care ilustreaza iubiri imposibile, neimpartasite, tragice, contrastante. Numeroase sunt relatiile dintre zei si pamanteni (Venus si Adonis, Bacchus si Ariadne, Jupiter si Olympia), dar si pasiunile nascute intre zei (Marte si Venus, Acis si Galatea) si, de asemenea, intre oameni si animale ( Pasiphae si taurul).
Peretii dinspre sud si vest integreaza vizitatorul in pregatirea unui banchet somptuos la care participa zeitatile. Protagonistii sunt Cupidon si Psyche, alaturi de fiica lor, Voluptatea. Seamana cu banchetul ce a avut loc pe insula lui Venus, astfel cum sunt descrise in textul umanist Hypnerotomachia Poliphili, in mod ideal, comparata cu insula Te.
Chiar daca nu exista o legatura logica intre toate episoadele, putem considera ca interpretarea artistica sustine o relatie intre temele picturilor si viata personala a clientului. Se pare ca exista o paralela intre pasiunea lui Cupidon pentru Psyche, iubire interzisa de mama lui Cupidon si iubirea lui Frederick pentru Isabella Boschetti, careia i s-a opus mama lui Gonzaga, Isabella d'Este. Dar paralela exista chiar si in dragostea lui Zeus pentru Olimpia, deoarece Isabela Boschetti era casatorita.
Somptuozitata decoratiilor nu consta doar in varietatea subiectelor dar, de asemenea, si in tehnicile utilizate. Peretii, pictati in fresca, prezinta finisaje in tempera si stucaturi superbe. Plafonul este fabricat dintr-o structura din lemn, acoperita de un strat subtire de ipsos si decorat cu picturi in ulei, in culori stralucitoare si de o intensitate cromatica fascinanta. Pe tavan, stucaturi aurii elaborate incadreaza diferitele scene.
O poveste fascinanta, aceea dintre Iubire si Suflet, spusa desavarsit prin intermediul picturii.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)