Casa memoriala Nicolae Labis - Malini, Suceava

Toamna imi ineaca sufletul in fum... 
Toamna-mi poarta in suflet roiuri de 
frunzare. 
Dansul trist al toamnei il dansam acum, 
Tragica betie, moale leganare... 
Nicolae Labis – Dans

Casa memoriala Nicolae Labis de la Malini este un muzeu memorial infiintat in casa in care a trait poetul Nicolae Labis (1935-1956) in satul Malini din judetul Suceava. 

Expozitia de baza si spatiile memorialistice, desfasurate in patru incaperi, reconstituie tulburator, gratie exponatelor autentice, incarcate cu o multitudine de conotatii evocatoare (carti, caiete, rechizite scolare, piese vestimentare, un clopotel cu sunet argintiu, un aparat de radio cu care poetul pastra contactul cu zvonurile lumii, documente, fotografii, afise…), climatul de viata si creatie al poetului de la Malini, sugerandu-se coordonatele esentiale ale operei sale si aportul extraordinar al acesteia la evolutia liricii romanesti contemporane. 

Casa este vie. Aici vin deseori scriitori si alti artisti, se organizeaza cercuri de limba romana, cu profesori din toata Romania, au loc concursuri literare si spectacole. Casa memoriala Nicolae Labis de la Malini poate fi vizitata de marti pana duminica intre orele 10.00 - 18.00. Anual aici sunt decernate premiile castigatorilor in cadrul concursul de poezie “Nicolae Labis” de la Suceava. 

Nicolae Labis, poet incandescent dar, in acelasi timp, incredibil de matur pentru tineretea sa, ne-a daruit prin Moartea caprioarei (paradoxal jocul de cuvinte, ca si scurta sa existenta), o opera fara de moarte. 

Copil-copil, dar, din amintirile contemporanilor lui, reiese ca Labis era de o maturitate surprinzatoare, fin cunoscator al literaturii romane si universale, si mai ales lucid. Labis era, de pe atunci, in conflict cu dogmele comuniste, fara insa a-si afisa pe fata convingerile intime. Extrem de sensibil, avea sa exprime, in poezia lui de mai tarziu, candoarea, obsesia albului, un seraphism sui generis miscator.

In februarie 1953, poetul a fost pus in discutia colectivului pentru "abateri de la morala si disciplina scolii". Se pare ca principalul motiv era lectura din cartile, romanesti si straine, considerate "retrograde", interzise de autoritatile comuniste. A fost pedepsit cu consemnarea in scoala timp de doua saptamani si nebeneficierea pe aceeasi perioada de spectacolele de teatru sau concerte la care studentii mergeau cu scoala. In primavara anului 1954 a fost pus in discutia organizatiei Uniunii Tineretului Muncitor (U.T.M.); cu un vot impotriva, s-a decis excluderea lui din organizatie. Sanctiunea nu a fost insa confirmata de organele superioare, gratie interventiei lui Mihail Sadoveanu.

Labis a murit la 21 de ani, varsta cand tinerii din alte tari abia isi serbeaza majoratul. Fiind cel mai tanar dintre scriitorii ce contau atunci, de fapt adolescent, avand si un temperament viforos, era pornit pe incalcarea regulilor. Unele fapte i s-au iertat, altele nu. Varsta sa frageda si moartea sa tragica duc numele lui direct in mit, unde istoria reala se estompeaza, facand loc legendei si urmelor poetului Nicolae Labis, care, desigur, va ramane o amintire pretioasa.