Statuile din Insula Pastelui, moaii, au infierbantat mintea multor visatori. Misterul este: ce s-a intamplat cu poporul care le-a creat? Insula Pastelui are o suprafata de numai 171 km2, este situata in Pacificul de Sud-Est, la circa 3.600 km distanta de coastele chiliene. Cea mai apropiata suprafata locuita este in vest, Insula Pitcairn, care se afla la o distanta de 2.075 km. Avem de-a face cu una dintre cele mai izolate zone locuite de pe glob.
Insula a fost descoperita de catre olandezul Jakob Roggeveen in 1722. Jakob a gasit aici niste statuete ciudate, numite moai. In prezent exista 600 de moai terminati si inca 200 incompleti, ridicati din calcarul muntelui Rano Raraku. Statuile moai sunt impartite in doua categorii: cele vulcanice – “ochii care privesc cerul” si statuile cu spatele intors spre mare, dominand Ahu-urile, singurele care au ochii deschisi.
Munti intregi fusesera de-a dreptul rasturnati, roca vulcanica dura ca fierul fusese taiata ca o bucata de unt, iar stanci imense cantarind zeci de mii de tone zaceau prin diferite locuri unde nu ar fi putut fi prelucrate. Sute de statui uriase, unele atingand 10-12 m inaltime si cantarind 50 de tone, contempla pana in ziua de azi cu ochii lor lipsiti de viata, aidoma unor roboti monstruosi care asteapta clipa cand vor fi din nou pusi in functiune, de calatorul aflat in trecere pe aceste meleaguri. Initial, acesti colosi purtau si niste palarii, dar acestea nu contribuie cu nimic la dezlegarea misterului.
Prin preajma unora dintre acesti colosi s-au gasit niste tablite de lemn acoperite cu un fel de hieroglife speciale. Cea mai mare parte dintre tablite au disparut, iar in zilele noastre nu mai exista decat vreo 10, raspandite prin muzee, insa, pana in prezent, nu a putut fi descifrata nici una dintre ele.Cercetarile intreprinse de Thor Heyerdahl, cu privire la acesti colosi misteriosi, au scos la iveala faptul ca pe teritoriul insulei s-ar fi succedat trei forme de civilizatii distincte, prima parand, in chip paradoxal, a fi fost cea mai evoluata.
Insula Pastelui se afla situata departe de orice continent si de orice civilizatie. Luna si stelele par mai apropiate pentru locuitorii insulei decat orice alt uscat. Nici-un arbore nu creste in acest sol vulcanic.
Nici nu poate fi vorba de a explica transportul colosilor cu ajutorul unor trunchiuri de lemn. Insula nu a putut sa hraneasca mai mult de 2000 de oameni (astazi nu mai exista decat cateva sute). De asemenea, nu se poate presupune ca, intr-un trecut indepartat, insula ar fi fost aprovizionata pe cale maritima cu hrana si imbracaminte. Cine a putut atunci desprinde asemenea blocuri de piatra direct din munte, ca apoi sa le prelucreze si sa le transporte fara ajutorul unor trunchiuri de lemn, la cativa kilometri departare? Cine le-a dat forma definitiva, le-a slefuit, le-a ridicat in picioare? Si cum le-au mai fost puse pe cap si aceste palarii de 10 tone, a caror piatra provenea din alta cariera decat cea a statuilor?
Se crede, cel mai adesea, ca Insula Pastelui – sau Rapa Nui, in limba localnicilor – a gazduit candva in trecut o infloritoare civilizatie, care a fost victima unui dezastru ecologic provocat de ea insasi.
„Cresterea populatiei Insulei Pastelui a dus la o taiere mai rapida a padurii decat putea padurea sa se regenereze. Oamenii au folosit pamantul pentru gradinarit, iar lemnul pentru foc, canoe, adaposturi si, desigur, pentru a ridica cunoscutele lor statui. Odata cu disparitia padurii, insularii nu au mai avut lemn si franghii pentru a-si ridica statuile. Viata a devenit din ce in ce mai grea, izvoarele si raurile au secat, iar lemnul nu a mai fost disponibil pentru foc. Si atunci cand ne imaginam declinul civilizatiei din Insula Pastelui nu putem sa nu ne intrebam: de ce ei nu au privit in jur, de ce nu au inteles ce se intampla si de ce nu s-au oprit inainte de a fi prea tarziu? La ce gandeau ei atunci cand au taiat ultimul arbore?”
Insula Pastelui „reprezinta cel mai clar exemplu al unei societati care s-a autodistrus prin supraexploatarea propriilor resurse”.
Intr-un anume fel, istoria Insulei Pastelui constituie un bun avertisment asupra a ceea ce se poate intampla cu civilizatia noastra daca nu tinem seama de echilibrul fragil al planetei. Dar, pe de alta parte, nu trebuie sa uitam ca Rapa Nui este o insula extrem de mica, cumplit de izolata in imensitatea Oceanului Pacific.Majoritatea punctelor de interes se gasesc in Parcul National Rapa Nui, care este format dintr-o fasie lata de pamant ce tine cat cea mai mare parte din tarmul insulei. Merita vizitata cel putin cariera Rano Raraku, locul in care au fost sculptate majoritatea statuilor moai si cea mai mare platforma oahu de pe insula - Ahu Tongari, care sustine 15 moai. Alte atractii sunt: platforma Ahu Akivi, care sustine 7 statui bine conservate, plaja anakena cu palmieri si cu o platforma cu 7 moai, pesterile Te Pahu, care sunt legate intre ele printr-un tunel de lava de 150m, plaja Ovahe si ahu Vinapu. Acestea sunt doar cateva sugestii; intreaga insula prezinta locuri de interes.
