Mistere din Masivul Retezat-Godeanu

Iubitorii traseelor montane din Muntii Godeanu, aflat in vecinatatea Masivului Retezat, au semnalat existenta in zona Varfului Gugu a unor energii stranii, absolut inexplicabile. Acest varf, incarcat de sculpturi megalitice, dispare cu desavarsire la anumite ore din noapte, timp in care o liniste apasatoare, grea, resimtita aproape fizic, incremeneste intreg peisajul, ca intr-un tablou.

Un prim episod din aceste evenimente ciudate s-a derulat in noaptea de 4 august 1991, cand din tabara „Comisiei Centrale de Turism Sportiv”, stabilita in preajma Varfului Gugu, s-a putut observa o „explozie” luminoasa, care parea ca iese chiar din munte, in apropierea lacului Bucura. Culmea este ca „explozia” luminoasa, care a tasnit spre cer, a luat cu ea si Varful Gugu. Cei sapte membri ai taberei nu au mai putut atipi intreaga noapte, din pricina unor „apasari atmosferice”, care le provocau o acuta surescitare. Urmatoarea intamplare care a dat de gandit parapsihologilor a fost „accidentul” din noaptea de 13 spre 14 august, din acelasi an, cand un avion IL 14 al companiei Tarom s-a „pulverizat” in curmatura Bucurei, din imediata vecinatate a Varfului Gugu.

A fost sesizat „Centrul de Stiinte Perspective” si „Asociatia Nationala pentru Cercetari Aplicative Parapsihologice”, ambele cu sediul in Bucuresti, care au trimis un grup de zece persoane, condus de Mihaela Murai. Timp de doua zile, intre 17 si 18 august 1991, membrii grupului si-au stabilit tabara in preajma Varfului Gugu.

In aceasta perioada s-au confruntat cu diverse stari de spaima fara motiv, dar si cu senzatii acute de sufocare, in special noaptea, toate asociate „exploziilor” luminoase, cu linistea unui peisaj devenit brusc straniu, precum si impresia ca sunt supravegheati de „ceva” ori „cineva” cu staruinta. Cea mai mare surpriza le-a fost oferita insa la intoarcere, la Bucuresti, de aparatele de fotografiat si camerele de luat vederi, pe care fixasera imagini ale Varfului Gugu, luate din zeci de unghiuri si care nu inregistrasera, de fapt, niciun cadru.

Din cauza acestor evenimente, din anul 1992, putini turisti se mai incumeta sa mai poposeasca in zona, majoritatea acestora ocolind imprejurimile, nemaiindraznind sa innopteze in taberele din vecinatatea Varfului Gugu. Cercetatorii in materie sunt pusi si in fata unor altfel de argumente...

Dupa cum se stie, Jules Verne, despre care se spune ca a fost „iluminat” de o „inteligenta cosmica”, si-a plasat actiunea romanului „Castelul din Carpati” exact in zona Gugu, fara ca autorul sa fi vizitat vreodata Romania.
Victor Kernbach, autorul volumului „Enigmele miturilor astrale”, afirma ca Varful Gugu este centrul unuia dintre „punctele energetice esentiale” ale Terrei.
Sursa: http://www.zvj.ro/node/2154

Castelul din Carpati, Jules Verne si Cetatea Colt

La marginea muntilor Retezat, pe un colt de stanca, se afla Cetatea Colt construita de familia cnezilor Candea din Rau de Mori pe la inceputul secolului 14.

Constructia a avut rol de aparare, fiind cea mai puternica cetate cneziala din Transilvania. La poalele stancii se afla biserica fortificata construita in aceeasi perioada de Candesti. Pe peretii bisericii se mai pastreaza inca mici portiuni ale picturii originale. Alaturi de biserica se dezvolta o manastire de calugari unde poti gasi ajutor si indrumare in a ajunge la cetate.

Pentru a gasi ruinele se urca prin padure timp de 30 de minute, cel mai bine insotit de un ghid de prin partea locului deoarece nu exista marcaje. Pozitia inalta domina imprejurimile iar privelistea asupra vailor inconjuratoare este coplesitoare.

Povestile izvorate din acesti munti, vorbesc, multe dintre ele, despre mult mister, strigoi, fapturi malefice.

Dar cea mai cunoscuta apartine lui Jules Verne, care a scris, in anii 1889-1890, romanul „Castelul din Carpati”, carte ce este o exceptie intre scrierile sale, fiind de fapt o poveste de dragoste. Se pare ca Jules Verne a calatorit in Transilvania, unde a cunoscut o tanara de 17 ani, Luiza Teutch, ce a fost pentru romancier un adevarat refugiu sentimental.

Singura urma a acestei povesti de dragoste este insa, doar romanul amintit, nici biografii lui Verne nedetinand prea multe informatii in acest sens. Personajele si numele locurilor din roman pot fi cu usurinta identificate ca fiind din zona Cetatii Colt, mai mult, grafica din primele aparitii a cartii (editia Hetzel) reda izbitor silueta cetatii. Despre tanara Luiza, pe care Verne o numeste in scrieri „unica sirena” se cunosc cateva amanunte. Ea a fugit de acasa chiar inainte de nunta ei, si ea este cea care il insoteste pe romancier in calatoriile sale din Transilvania.

Idila dintre cei doi, se pare ca s-a consumat la poalele cetatii unde a existat o cocheta cabana, numita „Casa vanatorilor”, unde cei doi indragostiti s-au stabilit o perioada.

Dupa mai multi ani, la interventia parintilor, Luiza nu scapa totusi de o casatorie aranjata, mirele fiind Gustav Muller, un barbat cu 16 ani mai tanar decat Verne. Se cunoaste ca aceasta situatie agraveaza iremediabil perioada neagra si ciudata pe care scriitorul tocmai o traversa, perioada cauzata printre altele de moartea mamei sale, a editorului sau - cel mai bun prieten, si de un atentat a carui victima este, ramanand infirm. Dragostea celor doi iubiti s-a consumat apoi in scrisori, dar cu timpul, s-a stins. A ramas insa vie pentru scriitor.

De la Hateg, drumul duce spre Parcul National Retezat. Undeva, la vreo 20 de kilometri, apare indicatorul spre Cetatea Colt. E destul de mers, pe carari inguste, e destul de greu, dar te poti opri sa te bucuri in liniste de munte.

Povestea castelului are, cumva, un final. in 1944, intr-o familie din Bucuresti, intr-un scrin, sunt gasite cateva scrisori. De la Jules Verne catre Luiza. Epistole de dragoste, pe care preafrumoasa femeie le-a lasat nepoatelor ei. Urmasii ei pastreaza si alte daruri despre care spun ca sunt de la Jules Verne - un ceas cu pendul, doua machete ale iahturilor scriitorului si cateva volume din ,"Calatorii extraordinare".

Istoria bisericii se contopeste bineinteles cu istoria cetatii. Acolo este unul dintre cele mai vechi asezaminte monahale din tara, datand din secolul al XIV-lea, biserica fiind ctitorita ca lacas ortodox de catre Cneazul de Hateg, Nicolae Candea in anul 1310. De la ridicarea ei, a existat si viata monahala, o particularitate fiind ca, deasupra altarului, in turnul-donjon se afla doua camere, unde erau chiliile calugarilor de odinioara. Stilul constructiei este caracteristic altor catorva biserici numai din aceasta zona: turn de piatra, acoperis piramidal, contraforturi.

Pictura deosebita a fost realizata prin anii 1350 de catre un pictor numit Stefan, acelasi care a pictat si bisericile din Ostrov si Densus.
Dupa cum ne-au spus doi restauratori pe care am avut norocul sa-i gasim la lucru la fata locului, fresca a fost realizata folosindu-se o reteta unica a carei secrete n-au putut fi descifrate, dar in care se regasesc esente de muguri de brad si coaja de molid, flori de camp, paie, samburi de mar si de cires salbatic. Privind, ai strania impresie ca fetele sfintilor pictati cu aceasta compozitie degaja miresme asemanatoare in aerul din jur.

Din cauza maghiarizarii si incercarii, in mare parte reusite, de trecere la catolicism a familiilor nobiliare si nu numai, manastirea, ca si castelul, au fost parasite. Timpul si-a pus implacabil amprenta. Din manastire, in 1990, mai existau doar turla si altarul, pictura a fost in mare parte degradata, altarul fiind folosit de ciobani ca adapost pentru capre.

Pietre originale din zidurile bisericii si cetatii se regasesc si prin fundatiile caselor din sat. in anul 1994 ieromonahul-parinte Calinic Teslevici, venit din judetul Arad incepe lucrarile de renovare a manastirii, astazi aceasta prezentandu-se splendid, fiindu-i redat aproape nealterat aspectul din vechime.

Din pacate, pentru renovarea castelului si introducerea sa intr-un circuit turistic, ce pare a fi cu un urias potential (tinand cont de aportul lui Jules Verne), inca nu s-a gasit o solutie.

Surse: http://www.realitatea.net
http://www.rodulpamantului.ro
Foto: descopera.ro