Carpatii. Impunatori si uneori inaccesibili.
Vazuti din Cosmos, seamna cu o mama care-si tine in brate copilul. In inima lantului de stanca, varfurile invelite in nori arata straniu si de neinteles.
Formele ciudate sapate in calcarurile Ciucasului si adancimile Apusenilor carora nu li s-a aflat niciodata capatul sau in stanca de pe Varful Omu, altarul ciclopic ridicat la 2.000 de metri pe Varful cu Dor si misterioasa alcatuire a Sfinxului de pe platoul Babelor au nascut multe intrebari.
Ce-i cu luminile care apar pe culmile Bucegilor? Exista vreo legatura intre Sfinxul romanesc si cel din desertul egiptean? De ce apar curcubeele fara ploaie sau cutremurele la ore fixe? De unde vin bubuiturile subterane sau hologarmele din jurul Crucii de pe Caraiman? Intrebari care n-au deocamdata raspunsuri.
Terra, un imens cristal. Poate ca, intr-adevar, acolo, sub megalitii Carpatilor, exista o alta lume. Poate ca energia extraordinara care a fost masurata in aceste locuri este un semn al unei intalniri ce dureaza de milioane de ani intre razele terestre si cele coborate din imensitatea Universului cosmic.
Totul se inscrie in interioriul unui
triunghi gigantic legat prin interiorul muntilor.
El incepe in Cheile Parangului, chiar la intrarea in Polovragi, pestera fara capat a marelui zeu dac Zamolxis, cea care strabate muntii cale de 10 kilometri pana in celalalt varf al triunghiului magic, la Orastie, la marginea Sarmisegetusei, si se sfarseste sub ochiul Sfinxului, pe enigmaticul platou al Bucegilor. Printre altii, marii bionergeticieni Valeriu Popa si Dan Seracu au crezut ca misterul triunghiului straniu din Romania poate fi elucidat de teoria „punctelor iubirii”.
Bionergetic, se considera ca Pamantul este o formatiune specifica avand structura unui cristal, cu linii geoenergetice care se intretaie, se leaga in noduri si se modifica sub influenta proceselor geofizice si cosmice. Aceste linii energetice, numite „linii de putere”, formeaza o retea care imbraca Terra ca o carcasa, un fel de „haina”, un camp energetic prelungit catre spatiul astral.
Conform masuratorilor radiestezice, radiatiile geoenergetice sunt amplificate, dupa legi necunoscute si neelucidate inca si ating forta maxima in anumite locuri de pe suprafata Pamantului.
Daca ar putea fi vazute, ar arata ca un fel de torente ascendente de energie, care iau nastere in magma din adancurile planetei. Aceste radiatii au o directie verticala, sunt comparabile cu razele laser, strabat orice material cunoscut, cu aceeasi intensitate, fara sa se imprastie, si sunt cunoscute sub numele de „curenti de inteligenta”. Locurile in care „bio-curentii inteligenti” ai Terrei se intalnesc cu emisiile energetice cosmice de aceeasi valoare sunt considerate puncte privilegiate. Si exact in acele locuri se produc fenomene inexplicabile. Zonele au fost botezate de cercetatorii „punctele iubirii” pentru ca numai aici se afla megaliti antropomorfi, stanci ciudate cu forme de neinteles, carora nimeni nu le cunoaste originea, toate destinate parca sa ramana un vesnic mister.
Sa trecem in revista cateva dintre intrebarile care plutesc deasupra acestor locuri. Intrebari la care s-ar putea ca acum sa existe un raspuns. Poate singurul.
Sfinxul, omul de piatra Cea mai misterioasa alcatuire din Carpati ramane Sfinxul din Bucegi, megalitul aflat la 2.000 de metri inaltime si care seamana tulburator cu Sfinxul egiptean. Dintotdeauna oamenii s-au intrebat daca uriasa forma de piatra este efectul eroziunii sau o lucrare realizata de mana omului. Nu exista niciun indiciu care sa conduca la un raspuns, nicio inscriptie, niciun document, nimic. Nicio indicatie despre provenienta acestui monument megalitic. E destul de dificil sa crezi ca vantul si ploile au putut sapa o stanca astfel incat sa reprezinte un cap omenesc. Cu atat mai mult cu cat in jurul lui se afla un spatiu liber care te face sa te gandesti la un amplasament ales anume. Si apoi, daca el a fost inaltat de oameni, cine erau acestia si cand au cioplit capul de stanca?
S-a spus ca Sfinxul ar fi o reprezentare a unui zeu primordial, poate Saturn. Dar ce civilizatie sa fi fost aceea care sa ridice la o asemenea inaltime imaginea unei zeitati cu figura umana?
Muntele sacru, Kogaion Mai exista apoi „muntele cu doua vafuri”, Omu. In „Geografia” sa, Strabon numeste muntele considerat sacru de daci Kogaion, fiindca se zice ca aici era locuinta zeului lor, Zamolxis. Dar nimic nu arata ca acest munte ar fi Varful Omu, iar disputa in jurul Kogaionului nu a fost nicicand transata si nimeni nu a putut spune cu precizie daca aici era intr-adevar locuinta marelui zeu adormit. Si totusi, pe Varful Omu exista o stanca izolata complet, ce poate fi considerata „capul” muntelui, adica „varful aflat in varf” si care a fost socotita „tronul lui Zamolxis”.
Dar asta face misterul mai greu de patruns...
Sa fie Omu adevaratul Kogaion? In jurul varfului apar, la anumite intervale de timp, conuri de lumina alb-laptoasa care se rotesc, inele compacte de nori... Aici s-au inregistrat semnale radio, dar venite nu din aer, ci dinspre interorul muntelui. Masuratorile arata un nivel energetic nemaiintalnit nicaieri, un camp care amplifica dincolo de intelegere orice perceptie extrasenzoriala. Mormantul zeului ascuns Dincolo de munti, de cealalta parte a tarii, se afla Polovragi, misterioasa „pestera fara capat”, cu semne de locuire datand din paleolitic. Aici, in galeriile al caror capat nu s-a aflat niciodata, se spune ca s-ar afla mormantul „zeului acuns” al dacilor, Zamolxis cel disparut, sau doar adormit, ascuns undeva in bezna subterana.
Departe de intunericul fara sfarsit al pesterii, „triunghiul de energie” se inchide intre altarele megalitice ale uimitoarei alcatuiri de la
Sarmisegetusa. Acolo, pe un platou aproape inaccesibil, imprejmuit din trei parti de prapastii adanci, langa cel mai izolat dintre altarele dacice se afla patru inscriptii intr-o limba pe care n-a descifrat-o nimeni.
Se zice ca ar fi limba de la inceputul omenirii, limba Lemuriei, continentul pierdut pentru vecie...
Umbrela protectoare a Romaniei De multi ani, cercetatorii afirma ca prima treapta a evolutiei vietii, mineralul, lumea de piatra nascuta la inceputurile omeniriri, este un depozit de informatii imemoriale. Multe dintre alcatuirile de stanca par imprastiate intamplator pe suprafata planetei de mainile unor giganti, doar ca un mod de a masura timpul sau poate de a urmari cerurile.
Dar s-au dovedit a fi uriase depozite de energie si li s-a masurat un camp cu puteri uluitoare asupra celor care pot interfera cu el. Asa s-a intamplat cu marile menhire de la Carnac, considerate astazi pietre vindecatoare. Poate ca la fel este si in cazul megalitilor romanesti. Poate ca locurile misterioase din „triunghiul energetic” sunt chiar acele „puncte ale iubirii” dintre Terra si cer.
Este posibil ca acesta sa fie explicatia cautata vreme de sute de ani, care sa duca la descifrarea semnelor inchise in monumentele megalitice din Romania. Poate pietrele sunt niste copii telurici zamisliti din iubirea energiilor cosmice.
Si poate ca, asa cum credea marele om Dan Seracu, deasupra Romaniei se intinde una dintre cele mai puternice umbrele protectoare de pe intreaga planeta.
Dar, deocamdata, raspunsurile par sa ramana dincolo de noi...
Fenomene inexplicabile in Triunghiul misteriosDesupra cetatii de la Orastie si pe Varful Omu au aparut deseori curcubee neobisnuit de stralucitoare, in plin soare, fara sa fi plouat cu saptamani inainte. Intr-o anumita perioada a anului, locuitorii de la poalele Caraimanului sufera de cate doua saptamani de insomnie. Cei care au trecut noaptea pe langa Polovragi au suferit dupa aceea cate trei-patru nopti de o euforie fara explicatie. In noaptea Anului Nou, in jurul Babelor s-au vazut scantei lungi de peste un metru.
Intre 1994 si 1998, in zona Bucegilor s-au inregistrat mici zguduituri subterane, zilnice, produse fix la orele 20.00 si la 3.00 noaptea. Institutul de Fizica a Pamantului a confirmat manifestari determinate de fracturi locale ale scoartei, dar n-a putut spune nimic despre regularitatea lor. Masuratorile radiestezice au confirmat niveluri uriase de energie care, teoretic, ar putea ucide orice fiinta vie. Atingerea Sfinxului la anumite ore si in anumite zile a produs o incarcare electrica a corpului, iar oamenii care au atins apoi obiecte sau fiinte s-au electrocutat dureros. In jurul Crucii de pe Caraiman au aparut aureole ciudate si chiar un fel de holograme cu forme de neinteles. Alte puncte energetice ale lumii Pietrele de la Carnac
Megalitii de la Stonehenge
Dealul Golgota
Muntele Arrarat
Nodulii din crevasa Atlantica
Piatra neagra de la Kabba
Stanca Caucazului
Nevasta lui Lot de la Marea Moarta
Zone malefice Exista insa si zone malefice, cu radiatii telurice care au influente dezastruoase asupra vegetatiei, animalelor si a oamenilor. Zonele geopatogene sau "moarte”, cum li se mai spune, au dimensiuni de la 10-20 centimetri la cativa metri si, asa cum arata si numele, nu intretin viata. Radiesezistii au constatat ca focarele geopatogene apar in special pe locul fostelor mlastini, gropi de gunoi, la intretaierea izvoarelor subterane, in puntele de ruptura a faliilor, dar si deasupra conductelor de eliminare a dejectiilor etc. Ele se proiecteaza si pe inaltime, nu pot fi ecranate si inflenteaza negativ respiratia, circulatia sangelui, fiind adesea cauza starilor de insomnie, depresie, tahicardie, greturi, stationarea un timp indelungat in aceste zone determinand moartea organismului viu.
Sursa: Revista Paranormal
Enigmatic si transcendent, Marele Sfinx de la Giza ramane unul din monumentele cele mai surprinzatoare ale Egiptului. Vechile stiinte de mistere asociate gnosticismului egiptean, astrologia, tarotul ori alchimia dau o importanta deosebita Sfinxului asociindu-l cu pastratorul marilor mistere, detinatorul cheilor cunosterii marilor taine ale Universului.
Potrivit lui Thoth, Sfinxul contine dovezi de 5,5 milioane de ani de civilizatie pe aceasta planeta. In urma cu 5,5 milioane de ani s-a intamplat ceva si s-a rupt inregistrarea memoriei akashice a planetei Pamant.
In toate traditiile mistice, acestea semnifica cele 4 elemente primordiale care au format Universul. (pamantul, apa, focul si aerul - impreuna formandu-l pe cel de-al cinci-lea, eterul, substanta in care ele se dizolva).
