Locurile sfinte ale Iordaniei

Locurile sfinte ale Iordaniei înseamnă azi urmele paşilor profeţilor, ai lui Isus sau ai primilor creştini ziditori de biserici în această vale istorică şi împrejurul Mării Moarte. În anul jubiliar 2000, Papa Ioan Paul al II-lea vizita aceste tărâmuri cu semnificaţie religioasă, confirmând că Bethany Beyond Jordan (Betania de Transiordania), Muntele Nebo, Mukawir, Anjara şi Tall Mar Elias sunt centre oficiale de pelerinaj pentru credincioşii din întreaga lume.

Chiar pe malul stâng al Iordanului, înainte de vărsarea lui în Marea Moartă, arheologii au descoperit zidurile unei biserici din primele secole ale erei noastre, iar legătura cu descrierile biblice a dat certitudinea că aici, în zona sitului Betania, Ioan l-a botezat pe Isus în apa din albia pe atunci largă. înainte de a-şi încredinţa sufletul Dumnezeului său. La Mukawir, zidurile vechii fortăreţe au auzit cum stăpânul lor Irod Antipa a ordonat ca Ioan Botezătorul să fie decapitat, după dansul Salomeei. De pe Muntele Nebo, Moise a privit spre Ţara Făgăduinţei,Peştera de la Anjara i-a adăpostit pe Isus, pe mama sa Maria şi pe discipoli, pe parcursul călătoriei lor, iar Tell al-Kharrar (Tall Mar Elias) este anticul oraş al profetului Ilie. Se crede că acesta a fost ridicat în ceruri cu un car de foc de undeva din spaţiul Betaniei de Transiordania.

Şi nu doar atât. Cartea Genezei se referă la Valea Iordanului ca fiind "Grădina Domnului", adică Edenul biblic. La Pella, s-a dus încrâncenata luptă dintre Iacob şi Dumnezeu apărut sub forma unui înger. As Salt este oraşul lui Iov, iar pe malul Mării Moarte se află peştera unde s-au refugiat Lot şi cele două fiice ale sale, după ce Sodoma şi Gomora din apropiere au fost distruse prin foc. Umm Qays este unul dintre cele zece oraşe unde Isus a predicat şi a înfăptuit miracole. La Mádaba se producea, în secolele IV-VII, excepţionale mozaicuri bizantine, o parte dintre ele păstrată în biserici şi în case, o parte în Parcul Arheologic din oraş.

Toate aceste locuri sfinte se răsfiră pe harta Iordaniei, din nordul ţării şi până în sudul Mării Moarte şi de-a lungul Drumului Regilor, cea mai veche rută de comunicaţie folosită neîntrerupt în istoria cunoscută a omenirii.

Cu greu ai reuşi să parcurgi în întregime centrele religioase iordaniene, într-o singură zi. Deşi distanţele dintre Umm Qays şi Mukawir s-ar acoperi lesne cu o maşină, nu ai avea cu adevărat timp pentru a le vedea şi pentru a fi părtaş la atmosfera specială care le încarcă semnificaţiile. Alegând un traseu strâns, am pornit din Amman spre Mádaba, apoi spre Muntele Nebo, de aici la situl Betania şi, în final, scurta călătorie s-a oprit pe malul Mării Moarte. Drumurile din afara capitalei, libere, netede, curg sinuos pe dealuri uscate.

În "oraşul mozaicurilor", Mádaba, la 30 km de Amman, primul popas a însemnat curtea Bisericii Ortodoxe Sf. Gheorghe, unde printre pini înalţi am aşteptat terminarea slujbei de dimineaţă. Numărul turiştilor l-a depăşit pe cel al copiilor ce se îngrămădeau la şcoala din apropiere. Curând, uşile din lemn au lăsat liberă intrarea în răcoroasa bisericuţă, având pereţii decoraţi cu multe mozaicuri înfăţisând scene religioase şi sfinţi. În mijlocul lăcaşului, de sub un covor imens, a apărut însă o hartă uimitoare. Peste 2 milioane de piese de mozaic colorat s-au îmbinat pe această podea, în secolul al VI-lea, pentru a da cea mai veche imagine a Ţării Sfinte şi a cetăţii Ierusalimului. O mărturie arheologică unică, dar şi o dovadă a măiestriei artizanilor locali. Pentru a descifra amalgamul de oraşe şi ape al hărţii, oricare dintre cărţile din magazinul muzeului de alături îţi poate fi de folos, atunci când îţi lipseşte ghidul local.

Din micul oraş, după doar zece minute pe şosea se ajunge la Muntele Nebo, ridicat la 817 m deasupra Văii Iordanului şi stând cu faţa spre Ierihon (Israel), precum spune şi Vechiul Testament. Odată intrat pe pavajul cald al potecii în urcuş lin, tulburi parcă pacea tăcută dintre măslini şi pini. O piatră sculptată vorbeşte despre anul 2000 şi despre includerea muntelui în circuitul pelerinilor creştini. Pe o alta, aparent brută, cu margini dantelate, stă scris "Memorialul lui Moise", căci undeva aici mormântul profetului se ascunde încă de arheologii insistenţi. Săpând pe cel mai înalt vârf al muntelui, ei au dat de ruinele unei biserici din a doua jumătate a secolului al IV-lea, de un mozaic frumos acoperindu-i podeaua şi de şase morminte în subsol. Mai târziu, bazilica a fost lărgită şi reconstruită, iar acum o capelă bizantină stă în umbra măslinilor plantaţi de către Papa Ioan Paul al II-lea în 2000.

De pe o terasă largă de lângă mica biserică, Valea Iordanului a Ţării Făgăduinţei se pierde în faţa ta, precum în faţa lui Moise, demult. Când clarul depărtărilor face concesii privitorilor, Ierusalimul (40 km), Bethleemul (50 km), Ierihonul (27 km) şi Marea Moartă îşi împart linia orizontului.
Lângă tine, o cruce înaltă, cuprinsă de trupul din bronz al unui şarpe, a fost aşezată pentru a aminti de simbolurile religioase creştine.

Coborând pe serpentine spre Iordan, durează o vreme până ajungi la situl Betania de Transiordania, cuprins într-o buclă alungită a râului. După ce plăteşti intrarea, o maşină specială te transportă în turul bine organizat şi păzit, căci graniţa cu Israel are lăţimea mică a firului apei. O biserică ortodoxă (Biserica Ioan Botezătorul a Patriarhiei Ortodoxe Greceşti) apare dintre tufişuri şi mici palmieri, cu un turn de strajă sclipind în soare.

Deşertul îţi pune sub picioare un pământ galben, ca o pulbere de aur. Prin el, Iordanul tulbure te ademeneşte subtil să-i atingi apele, ca pentru un botez neştiut. Puntea de lemn de pe mal te fereşte de soare cât timp stai să priveşti cum oamenii îşi spală mâinile şi feţele cu apa considerată sfântă, luată dintr-un vas mare de piatră de sub acoperişul cu stuf. Peste mal în Israel, o construcţie ca o fortăreaţă şade încremenită sub palmieri.

Ghidul ne conduce, puţin mai târziu, într-o plimbare de-a lungul râului, spre locul unde a fost botezat Isus, amintind că, acum 2000 de ani, albia Iordanului, mult mai largă, urma alte rute prin solul nisipos. În secolele V-VI, trei capele succesive au fost construite pe malul apei, cu podele din marmură şi cu mozaicuri bizantine. Nişte scări din marmură leagă bisericile de Izvorul lui Ioan Botezătorul, acolo unde apa acestuia se vărsa pe atunci în Iordan. Inainte ca Isus să intre în râu pentru a primi botezul, el şi-a lăsat haina pe mal, iar acel loc este azi marcat de o capelă mică şi inscripţii.
Când se pleacă din Betania, se lasă tăcerea printre turişti. De vină poate fi căldura, melancolia sau pioşenia...

În după-amiaza târzie şi caldă, o ultimă oprire potrivită ar fi pe ţărmul aspru al Mării Moarte, la 400 m sub nivelul mării (cel mai coborât punct al uscatului), într-un peisaj ce pare desprins dintr-un decor selenar. Apele sărate şi lipsite de viaţă acoperă un fund adânc de nămol negru, ale cărui calităţi terapeutice sunt vestite. Coastele şi malurile adună straturi albicioase de sare, căci salinitatea acestui mare lac este de nouă ori mai mare decât cea a apei oceanice.

Pe partea de est a Mării Moarte, câteva plaje publice şi câteva hoteluri de lux deranjează doar în parte sălbăticia întinderii de apă. Un complex turistic cu facilităţi dintre cele mai atractive (piscină, palmieri, cabine şi duşuri, un restaurant pretenţios, o cafenea cu terasă şi un magazin cu produse cosmetice originale) te poate primi ospitalier după ce te-ai săturat de plutit în mare. Căci pluteşti, nu înoţi. Nici să te îneci nu se poate, adâncurile sunt impenetrabile.

În vremurile de demult, zona Mării Moarte a fost locul de refugiu al regelui David, iar de numele ei se leagă şi povestea Sodomei şi a Gomorei. Esenienii şi-au scris aici istoria, pe manuscrisele îngropate în peşterile din apropiere. Pe timpul lui Irod cel Mare, una dintre primele staţiuni ale lumii apărea pe malurile mării.

Sfârşind ziua şi turul, îţi dai seama că istoria şi religia au povestea lor deosebită în Iordania, o ţară surprinzătoare. Platourile aride şi văile deşertice, cu locurile lor sfinte, ţi-au acaparat definitiv memoria, iar imaginilor cu castele medievale, rezervaţii naturale, oraşe săpate în stâncă şi ape limpezi în Golful Aqaba li se adaugă încă una: o mică biserică, undeva, în Valea Iordanului.

Autor articol: Claudia Moşoarcă
Sursa: