Urbe a lui Jonathan Swift, W.B. Yeats, Bernard Shaw, Oscar Wilde si, mai ales, a lui James Joyce, Dublinul este profund cosmopolit si avid de modernitate, dar, in acelasi timp, isi respecta trufas cutumele si blazonul vechimii.
In decembrie 1920, legea "Government of Ireland Act" imparte insula de langa Marea Britanie in Irlanda de Sud, care va ingloba 26 din cele 32 de comitate existente, cu parlamentul la Dublin, si Irlanda de Nord, care va include 6 din cele 9 comitate ale provinciei Ulster si-si va plasa capitala in Belfast. Printr-o ciudata grefa de spirit, Dublinul va purta mereu, in registru simbolic, urma acestei rupturi.
Raul Liffey (raspunzator in vechime pentru crearea emblematicului helesteu negru) imparte orasul in doua: e o frontiera naturala, de apa, intre antagonicele cartiere din Nord si Sud. Northside este considerat a fi partea saraca, muncitoreasca a orasului, in vreme ce Southside este locuit de middle class si de oameni cu dare de mana. In mod paradoxal, cu toate ca Sudul este mai avut si mai "cozy", resedinta (Aras an Uachtarain) oficiala a presedintelui Irlandei (fost local rezidential al guvernatorului general al Statului Liber al Irlandei) se afla in Nord, in Phoenix Park. Nu este singura "anomalie in anomalie": resedinta arhiepisopului catolic si cea a omologului sau anglican se afla in Northside, la fel ca si una dintre cele mai luxoase suburbii dublineze, Howth.
Despre Dublin se spune ca nu poate fi cunoscut pe-ndelete decat in urma unei prelungi plimbari pe jos, din monument in pub si invers. Nu putini sunt cei care adauga faptul ca deambularea, ca sa fie pe deplin rodnica, ar trebui insotita de cartile lui James Joyce: in primul rand "Ulysses", care, pe cele 800 de pagini ale sale, descrie voiajul, calchiat dupa structura "Odiseei", al lui Leopold Bloom, prin toate cotloanele Dublinului.
O calatorie de o zi, dar durabila cat o eternitate, o calatorie printr-un singur oras, vast insa cat o lume. O lume pe care Joyce (care a scris "Ulysses" la Trieste, in Italia, cu harta orasului sau natal pe genunchi) ar recunoaste-o azi anevoie.Nu e vorba de centrul istoric, nemiscat in coordonatele sale majore, de Trinity College sau de Temple Bar, de strada O'Connell sau de monumentele de arhitectura georgiene St Stephen's Green, Merrion Square, Ely Place, Fitzwilliam Square, nici de braseria St James's Gate, unde, incepand cu anul 1759, se fabrica renumita bere Guinness.
Nici de Dublin Castle, nici de simbolul orasului, catedrala Sfantului Patrick, cea mai mare din Irlanda si datand din secolul al XIII-lea, nici de Christ Church Cathedral (care mai pastreaza elemente arhitectonice din secolul al XI-lea). Este vorba de acel Dublin care s-a dezvoltat incredibil in ultimii 15-20 de ani gratie unei febrile evolutii economice.
Dublinul lui Joyce, plin de farmec provincial, jovial prafuit, stropit cu bere si leganat de cantece populare si de dansuri ropotitoare, ardent devotat conservatorismului, a intrat astazi intr-o frenezie imobiliara si urbanistica fara precedent. Ca si opera lui Joyce, la care, iata, nu incetam sa ne referim, Dublinul nu este o "o creatie creata", o frumoasa adormita, ci "o creatie creatoare", care se naste din ea insasi, produce neincetat sensuri si elaboreaza permanent noi paliere de intelegere.
Exista oameni (prietenii cam stiu de ce) pentru care Dublinul inseamna, intai de toate, Guinness. Nu Sir Alec Guinness, ci faimoasa bere neagra. Aromata, tare si neaparat rece. Puteti incerca sa traiti boema dublineza pret de o seara incepand, pios, cu St. James's Gate Brewery, locul in care Arthur Guinness a perfectat, in urma cu mai bine de 250 de ani si dupa indelungate experiente alchimice, berea nationala irlandeza. Locul (care se intinde pe 25 ha) are o sectiune muzeificata, dar si ample portiuni vii, unde se fabrica si, mai ales, se poate bea bere. Cum pofta vine sorbind, puteti lua la rand, fara graba, pub-urile din centru, de la cel mai vechi (O'Donughue's), pana la cel mai mic si mai stralucitor, Dowson Club (e vorba de un mic pub de jazz in care incap cel mult cincisprezece persoane).
Sursa: http://travel.descopera.ro/
