Mont-Saint-Michel, Normandia

Le Mont-Saint-Michel este o stanca granitica (78 m inaltime) in Golful Saint-Malo (NV Frantei) din Marea Manecii, unde se manifesta cel mai reprezentativ fenomen de flux si reflux: in timpul fluxului este insula, comunicatia cu teritoriul continental fiind intrerupta, iar in timpul refluxului devine peninsula, o limba de nisip iesind de sub ape.

Minune a Occidentului, asezata la limita dintre Bretania si Normandia, aceasta mica insula de granit are perimetrul de 900 de metri.

Mareele, in zona Muntelui Saint-Michel, sunt deosebit de spectaculoase, printre cele mai puternice din Europa, avand amplitudinea de pana la 15 metri. La echinoctii, in timpul refluxului, marea se retrage pana la cincisprezece, chiar optsprezece kilometri, iar fluxul este printre cele mai inalte din lume. Este un spectacol impresionant si de neuitat al naturii!

Stanca este ocupata de un sat (41 locuitori) si o manastire fortificata (ridicata incepand cu secolul al VIII-lea, pana prin secolele al XII-lea - al XIV-lea). A jucat un rol important in istoria Frantei, fiind singurul loc care nu a putut fi cucerit de armatele engleze in timpul „Razboiului de 100 de ani”. In prezent, constituie unul din locurile cele mai vizitate din Franta, (cu 3.200.000 de vizitatori anual). O sosea pietruita asigura, in ultima vreme, legatura permanenta cu tarmul Bretaniei.

Iata ce scria poetul Victor Hugo, cu putin inainte de moarte: „Muntele Saint-Michel este pentru Franta ceea ce Marea Piramida este pentru Egipt. Trebuie sa-l protejam de orice mutilare. Trebuie ca Muntele Saint-Michel sa ramana o insula. Trebuie protejata cu orice pret aceasta dubla opera a naturii si a artei”.

Din anul 1979, Mont Saint-Michel se afla pe lista patrimoniului mondial cultural UNESCO.

Sursa: wikipedia.ro

Edgar Cayce despre Atlantida

Ajungand la Edgar Cayce mi-am amintit cuvintele lui Albert Einstein:

"Se intampla ca anumiti vizionari sa descopere lucruri esentiale cu mult inaintea savantilor… Cum se poate explica aceasta? Se pare ca ei au uneori intuitii geniale."
Cel care a fost supranumit “omul misterului” sau “Profetul adormit” a emis despre Atlantida o teorie pasionanta considerata de unii ca fiind plina de adevar si meritand sa fie studiata si analizata cu cea mai mare atentie in timp ce altii o considera lipsita de logica, nefundamentata, slab argumentata.

E. Cayce a lasat aproximativ 2500 texte care se refera la Atlantida. Acestea sunt exprimarea sedintelor de hipnoza efectuate intre anii 1924-44. Cayce credea ca un mare numar de suflete sau entitati individuale traisera deja o viata sau chiar mai multe in Atlantida, inainte de a se reincarna, fiindu-ne contemporani.

Dupa parerea lui Cayce Atlantida nu a disparut intr-o singura zi. Procesul a fost mult mai lent, cuprinzand trei mari cataclisme situate intre anii 50000-28000 iH. cand continentul s-a scindat in mai multe insule. Distrugerea totala dateaza din anul 10000iH, ultimul cataclism inspirand lui Platon dialogurile Timaios si Critias care au creat legenda.

Cele trei cataclisme au spulberat Atlantida, nimicind si dovezile palpabile ale existentei continentului. Intr-o “lectura” din 1932, Cayce situeaza geografic Atlantida “intre Golful Mexic si Mediterana. Se pot descoperi urme ale acestui continent disparut, dovezi ale existentei sale, in Pirinei, Maroc, Honduras, Yucatan.

Indiile Occidentale britanice sau Bahamas se numara printre vestigiile acestui continent. Daca s-ar efectua sondaje geologice in aceste insule sau in Gulfstream, indeosebi in apropiere de Bimini, s-ar descoperi, cu siguranta, dovezi hotaratoare”.

Cayce impartaseste parerea lui Platon, situand Atlantida in mijlocul Oceanului Atlantic. Popoarele atlante au trecut, dupa opinia sa, foarte repede prin stadiile inferioare de civilizatie, aceasta datorandu-se aportului “rasei rosii”mai inteligenta si mai intuitiva.

Intr-o “lectura” din 1925 specifica:”Cu mult timp inainte de aparitia omului, Terra era locuita de animale”. Dupa succesiunea aparitiei si disparitiei unor regiuni geografice oamenii s-au stabilit pe locul Saharei, regiunea superioara a Nilului “care se varsa in Atlantic”, pe vaile fluviilor Tibetului si Caucazului “care se varsau in Marea Nordului” sau pe cele ale Mongoliei care “se varsau in Oc. Pacific. 130 milioane de suflete populau atunci Pamantul. Epoca respectiva poate fi datata: acum 10.5 milioane de ani.” Pe plan geografic, marele savant american Robert Dunbar in lucrarea “Istoria Geologica” sustine teza lui Cayce, adaugand precizarea ca New Mexico ascunde grote datand de o suta de mii de secole; se presupune ca zona nu a suferit nicio transformare geologica importanta.

In cursul “lecturilor” Cayce prezinta in detaliu civilizatia atlanta. Este, pur si simplu, o cronica a unei lumi disparute. Tara avea o clima temperata. Animalele erau mai mult sau mai putin salbatice. Pe treapta inferioara se aflau monstri jumatate oameni, jumatate animale, cum sunt centaurii sau nimfele. Acestia erau denumiti “lucruri” constituind o mana de lucru supusa. Urma categoria uriasilor si a piticilor, “formele ratate” ale speciei umane. Pe treapta superioara se afla fiinta ideala, perfect adaptata mediului inconjurator.

“Rasa rosie” exploateaza toate resursele solului si subsolului. Erau convinsi ca originea lor este divina si aveau un sentiment religios profund, mistic; credeau in existenta sufletului si in puterile oculte.

Intr-o “lectura” din 19.04.1944, Cayce spune ca Marea Preoteasa Atlanta era pastratoarea si ocrotitoarea “pietrei albe” datorita careia numeroase popoare, prin vorbele si faptele lor, erau in deplina concordanta cu “Constiinta Universala”. Intuitia extrem de dezvoltata ii ajuta pe atlanti sa prevada viitorul si “sa citeasca in adancul sufletelor”. Cu timpul, spiritualitatea atlanta va stagna. Atlantii incep sa uite esenta lor divina, gandindu-se numai la viata lor trecatoare. Pierd, astfel, “darul dumnezeiesc” care ii harazise a fi un popor precursor in multe domenii. Aceeasi observatie o face si Platon.

Continentul atlant a fost lovit de 3 valuri cataclismice, fiecaruia corespunzandu-i exoduri ale unei populatii purtatoare de stiinta si cultura.

Destinatiile predilecte sunt: Pirineii, Egiptul, America si India.
In Yucatan atlantii creeaza civilizatia maya.
In America de Nord se instaleaza in New Mexico, Arizona si Colorado, ajungand chiar si in Mississippi si Ohio.

Influenta religiei atlante asupra triburilor indiene este vizibila in tot locul. Despre irochezi se crede ca ar fi descendentii emigrantilor atlanti. Edgar Cayce are, in ultimele sale lecturi referitoare la Atlantida, o perspectiva destul de pesimista asupra epocii noastre.:”Fiind orientata in intregime spre progresul material, civilizatia noastra tehnologica este rupta complet de bazele ei spirituale si risca, la randul ei, sa aiba soarta tragica a Atlantidei”.

Cayce isi incheie lecturile spunand:

”Amintiti-va de filiatiunea voastra divina si veti fi salvati. Altminteri, veti disparea de pe fata Pamantului, ca Atlantida. Mijloacele de a va distruge nu va lipsesc: energia nucleara si, mai presus de orice, nebunia voastra. Perturbarile geologice vor confirma optiunile voastre si natura va fi, la momentul cuvenit, impotriva voastra. Lumea este o vesnica reluare. Atlantida exista iar voi sunteti actualii ei locuitori”.

Autor: Nicolae Dan Dinescu
sursa: descopera.org

Chakrele Pamantului

Pamantul are 7 chakre aflate in zone egale ca distanta una de cealalta.
Exista cate o chakra - punct in care vibratiile energetice culmineaza - pe fiecare continent.

Chakra 1 - Muladhara - Chakra Radacina - Muntele Shasta din California
Chakra 2 - Svadistana - Chakra Sexuala - Insula Soarelului, lacul Titicaca din America de Sud
Chakra 3 - Manipura - Chakra Plexului Solar - Uluru Kattjuta, Australia
Chakra 4 - Anahata - Chakra Inimii - Glastonbury sau Shaftsbury, Anglia
Chakra 5 - Vishuda - Chakra Laringelui - Marile Piramide din Giza, Egipt
Chakra 6 - Ajna - Chakra Celui de-al 3-lea Ochi - Kuh-e Malek Siah, Iran
Chakra 7 - Sahasrara - Chakra Coroanei - Muntele Kailash din Tibet


Exita vortexuri de energie pe tot cuprinsul Pamantului care emana energie electro-magnetica. Exista si vortexuri rele care inconjoara ecuatorul, unde se petrec anomalii ciudate precum defectarea aparatelor de radio si a busolelor sau disparitii de avioane si vase.

Preluare din documentarul Iluzie si Realitate.

Templul Abu Simbel – Egipt

Templul Abu Simbel, unul dintre cele mai faimoase temple antice egiptene din lume, face parte din ansamblul Monumentelor nubiene din Abu Simbel - Philae, fiind inscris in Patrimoniului Mondial UNESCO in 1979.

Templul Abu Simble este format din doua temple gigantice din piatra, sculptate in stanca. Acestea sunt situate pe malul lacului Nasser, la aproximativ 290 km de Aswan. Templul a fost construit de Faraonul Ramses II in jurul anului 1244 i.Hr. si a fost folosit pana in 1224 i.Hr..

Faraonul Ramses II a construit doua temple, unul pentru el si altul pentru regina sa, Nefertari, in ideea comemorarii victoriei sale impotriva hititilor in Batalia de la Cades. Numite "Templul lui Ramses, iubit de Amun", templele se numara printre cele sase construite in Nubia. Pozitia de la Abu Simbel, aleasa de Ramses, a fost poarta de intrare dinspre sud in Egipt si servea drept limita pentru intimidarea vecinilor si pentru a-i impresiona.


Cele doua temple de la Abu Simbel sunt numite Templul Mare si Templul Mic.

Templul Mare a fost dedicat zeilor Egiptului antic Amun Ra, Ra Harakhti si Ptah, si Ramses insusi. Se compune din patru statui colosale in pozitie asezat, fiecare avand 20 de metri inaltime. Toate acestea il infatiseaza pe faraonul Ramses II. Statuile au fost sculptate in piatra, pe locul unde au fost amplasate. Membrii familiei regale sunt, de asemenea, sculptati mai jos de Ramses. La jumatatea inaltimii Faraonului, sunt reprezentati Nefertari, Regina Mama Mut-Tuy, fiii lui Amun-her-khepeshef si Ramses si fiicele Bintanath, Baketmut, Nefertari, Meritamen, Nebettawy si Isetnofret.


La o suta de metri de Templul Mare se afla Templul Mic, dedicat reginei Nefertari, sotia lui Ramses al II-lea si zeitei Hathor. Fatada, de asemenea, sculptata in roca, infatiseaza doua grupuri de colossi de 10 metri inaltime. Aici, regele si regina sunt prezentati la dimensiuni egale. Acest lucru este foarte neobisnuit, deoarece in mod traditional regina nu poate fi reprezentata mai inalta decat genunchii Faraonului. Templul este un exemplu rar in care atat regele, cat si regina sunt reprezentate in marime egala, fiind si singurul exemplu de templu dedicat consoartei regelui.

Din motive de securitate, Abu Simbel nu este in prezent accesibil cu masina, de catre straini. Oricine doreste sa viziteze Abu Simbel trebuie sa se alature unui convoi. Aceste convoaie sunt escortate de politie. Exista, de obicei, cel putin un convoi pe zi. Calatoria dureaza 3 ore.

Farul din Alexandria, Egipt

Cu o inaltime cuprinsa intre 115 si 135 m, aceasta constructie a fost timp de multe secole cea mai inalta cladire construita de om. Acest far a fost construit in secolul 3 i.Hr. in Egipt, pe Insula Pharos – de aici provine termenul de “far” (turnde iluminare folosit ca reper in navigatie) si a devenit una din cele 7 minuni ale lumii antice.

La inceput, aceasta constructie a fost doar un simbol al portului, apoi a devenit indicator pentru marinari. Acest far era construit din blocuri uriase de marmura alba si avea trei niveluri separate. In mijloc sectiunea farului era de forma octogonala, era gol pe dinauntru si avea o inaltime de 30 de metri.

Proiectul a fost conceput si initiat de catre Ptolemeu Soter in jurul anului 290 i.C., dar a fost realizat dupa moartea acestuia , de catre Ptolemeu al ll-lea Filadelful. Sostratus a fost arhitectul, dar detaliile si calculele au revenit Bibliotecii din Alexandria. Monumentul era construit in cinstea Zeilor Salvatori: Ptolemeu si sotia sa Berenice.

Din interior ieseau flacari care nu se stingeau niciodata, luminand atat noaptea cat si ziua si facand vizibil drumul spre port. Se spunea ca flacara se vedea de la 50-60 km departare. Farul a fost distrus de 2 mari cutremure – din 1303 si 1323.

In 1480, sultanul Qait Bey a decis fortificarea Alexandriei si a construit un fort medieval pe amplasamentul vechiului far, folosind chiar piatra si marmura din ceea ce mai ramasese. Acum , langa actualul Fort Qait Bey, sub apele linistite ale marii se zaresc asa numitele fundatii ale farului. In 1994, aproape de orasul Alexandria, niste scafandri au gasit in mare ruinele farului.

Dintre cele sase minuni disparute ale lumii, Farul din Alexandria pare a fi ultimul supravietuitor. De aceea i se cunosc atat pozitia cat si aspectul. Scrierile lui Strabon si ale lui Pliniu cel Batran descriu turnul si splendida marmura alba in care era imbracat.

Desi nu a supravietuit, Farul din Alexandria a fost luat drept model pentru numeroase monumente inaltate pe malurile Mediteranei si chiar in Spania.

Surse: http://www.artacunoasterii.ro si http://art-zone.ro

Marea Piramida din Gizeh (Piramida lui Keops), Egipt

Dintre toate minunile lumii antice, desi este cea mai veche minune, aceasta constructie este singura care s-a pastrat pana in prezent.

Construita de egipteni in jurul anului 2550 i.Hr., aceasta constructie mai este numita si “Piramida lui Kheops“, intrucat i-a servit drept mormant acestui faraon. Aceasta renumita piramida a fost pentru mai mult de 43 de secole cea mai inalta constructie din lume – pana la ridicarea Turnului Eiffel (in 1889). Suprafata ocupata de Marea Piramida poate cuprinde laolalta Catedrala Sf. Petru din Roma, catedralele din Florenta si Milano si Catedralele Westminster si Sf. Paul din Londra.

Traditia construirii piramidelor a inceput in Egiptul Antic ca o extindere ideii de "mastaba". Mastaba era o platforma care acoperea cavoul regal. Mai tirziu, a aparut traditia suprapunerii acestor platforme si astfel s-au nascut piramidele. Dupa cum ne informeaza Herodot, constructia ei a durat peste douazeci de ani, lucrand 100.000 de oameni. Intai a fost pregatit locul de amplasare si au fost transportate blocurile de piatra. Atunci era folosit un proiect pentru exteriorul piramidei, o slefuire ce a disparut de-a lungul timpului.

Desi inca nu se stie exact cum au fost asezate blocurile de piatra, au existat mai mult teorii: una din aceste teorii se refera la construirea unei rampe drepte sau in spirala, ce era inaltata pe masura ce se ridica piramida. Aceasta rampa, imbracata cu noroi si apa, usura transportarea blocurilor impinse (sau trase) la locul lor. O alta teorie sugereaza ca blocurile de piatra erau puse la locul lor folosind parghii lungi.

Timp de milenii, piramidele din Gizeh au aprins imaginatia omenirii. S-a spus despre ele ca sunt "Grinarele lui Iosif" sau "Muntii Faraonului". Cand Napoleon a intrat in Egipt, in 1798, el s-a adresat astfel trupelor sale: "Soldati! Din virful acestor piramide ne privesc 40 de secole."

Astazi, Marea Piramida este inclusa, impreuna cu celelalte piramide si Sfinxul, in regiunea turistica a Platoului din Gizeh. In acest loc se mai gaseste si un muzeu ce adaposteste misterioasa "Barca a Soarelui", decoperita abia in 1954, in partea sudica a piramidei. Cercetatorii au presupus ca barca a fost folosita pentru a purta trupul faraonului in ultima sa "calatorie" pe lumea aceasta sau ca mijloc de transportare a lui Keops in interiorul Marii Piramide.

Atunci cind a fost construita, Piramida avea 145,75 de metri inaltime. Cu trecerea timpului, ea a pierdut 10 metri din varf. A fost acoperita cu placi netede din piatra. Unghiul de inclinare al fetelor laterale ale piramidei este de 51 grade si 15’. Fiecare latura este indreptata spre unul dintre punctele cardinale. Sectiunea orizontala a piramidei este, indiferent de nivelul ales, un patrat. Structura piramidei include doua milioane de blocuri de piatra, fiecare cantarind mai mult de doua tone.


Intrarea in piramida se afla pe partea laterala nordica. In interior se gasesc mai multe coridoare si galerii, dintre care unele conduc vizitatorul spre camera mortuara a faraonului, iar altele par ca nu duc nicaieri. Cavoul faraonului este situat chiar in centrul piramidei si la el nu se poate ajunge decat prin Marea Galerie. Sarcofagul este sculptat in granit rosu, ca si peretii camerei mortuare. Sarcofagul faraonului este numai cu un centimetru mai scurt decit intrarea in camera. Peretii acestei camere sunt construiti din granit rosu, iar pietrele au fost imbinate atat de bine, incat nu intra printre ele nici macar o carte de joc. In piramida a mai fost construita si o camera mortuara a reginei. Regretabil este faptul ca atat comoara cat si mumia lui Keops nu au fost gasite. Se crede ca au cazut prada jefuitorilor de morminte.

Dar ceea ce, de un secol incoace, a sporit uimirea si interesul fata de piramida lui Kheops (dand nastere unei "stiinte" mai mult sau mai putin fanteziste: "piramidologia", sunt simplele coincidente (sau, intr-adevar, datele certe, verificabile matematic, geodezic si astronomic), - cunostinte pe care constructorii piramidelor au dovedit ca le aveau.

In aprilie 1977 la congresul de astronomie de la Acapulco profesorul J.J.Hurtak a prezentat pentru prima oara in public 2 imagini senzationale, facand parte din setul trimis de sonda spatiala americana Mariner 9, inca din 1972, dar uitate. Obtinute la un interval de 6 luni, sub unghiuri diferite dovedeau ca pe solul martian se afla un ansamblu de 4 piramide tetraedrice, cu fetele si muchiile regulate, identice ca aspect cu piramida lui Kheops, insa de 10 ori mai mari. Langa ele, un chip uman urias, sculptat intr-o stanca avand 1500 m. diametru si 500 m. inaltime, care priveste spre cer cu un zambet prietenesc.

Infruntand mileniile, piramida egipteana a devenit un adevarat simbol al perenitatii. Acum sapte secole, un scriitor arab spunea: "Pe pamant, toate lucrurile se tem de timp; dar timpul se teme de piramide".

Cititi si: http://www.scribd.com/doc/21035066/Taina-tainelor-din-piramida-lui-Keops

Tezaurul Closca cu puii de aur, Buzau, Romania

Tezaurul de la Pietroasele (cunoscut si ca Tezaurul de la Pietroasa) este un tezaur arheologic descoperit in 1837 in localitatea Pietroasele, Buzau, format din 22 piese. Din tezaur s-au putut recupera doar 12, in greutate totala de aproape 19 kg. In prezent este expus la Muzeul National de Istorie.

Dintre cele 12 piese, cinci sunt lucrate doar din aur:

- un platou mare, de 7,6 kg, cu un diametru de 56 cm. A fost rupt in patru bucati, la putin timp dupa descoperire;
- o cana (oenochoe), cu inaltimea de 37 cm; a fost reconstituita, fiind deteriorata dupa descoperire.
- o patera (platou mai mic) cu decor in relief si o statueta in centru; are un diametru de 26 cm, iar statueta reprezinta un personaj feminin cu un pahar in maini, asezat pe un tron impodobit cu un vrej de vita de vie.
- un colan cu o inscriptie gravata cu caractere runice. A fost piesa cea mai studiata din intregul tezaur;
- un colan simplu;
iar sapte sunt impodobite si cu pietre pretioase:

- un colan cu balama;
- patru fibule, un fel de brose folosite la prinderea vesmintelor. Se numara printre cele mai somptuoase exemplare ale antichitatii tarzii;
- doua vase poligonale, unul octogonal si altul dodecagonal. Se disting prin forma aparte a tortilor, compuse din doua pantere, sprijinite cu labele din fata pe o placa decorata si cu cele din spate si coada pe fundul vasului. Au fost, deasemenea, distruse si restaurate de mai multe ori.

Istoria tezaurului

Tezaurul a avut o istorie foarte zbuciumata. A fost cumparat de la taranii care il descoperisera de un antreprenor pe nume Verussi. Acesta a zdrobit cu toporul piesele, pentru a le face mai compacte. A fost apoi recuperat partial de banul Mihalache Ghica, frate al domnitorului Alexandru Ghica, care l-a si adus in atentia lumii stiintifice a vremii.

Popularitatea internationala a dobandit-o in urma Marii Expozitii Universale de la Paris, din 1876, cand a fost restaurat si expus sub supravegherea lui Alexandru Odobescu. Ulterior, Odobescu a publicat monumentala monografie arheologica Le Trésor de Petrossa, vol. I-III, 1887-1900.

La sfarsitul lunii noiembrie 1875 a fost furat din Muzeul de Antichitati din Bucuresti. A fost recuperat in 1876, insa colanul cu inscriptia a fost deteriorat. in anul 1884 trece printr-un incendiu, pentru a fi salvat a fost aruncat pe fereastra. In toamna aceluiasi an a fost restaurat la Berlin de Paul Telge, un orfevrier german, si a capatat aspectul pe care il cunoastem si astazi.
In 1917 a fost trimis in Rusia, impreuna cu tot tezaurul national, si s-a intors de acolo in 1956. Din 1971 este expus la Muzeul National de Istoire al Romaniei.

Incepand cu anul 1837 si pana astazi i-au fost consacrate Tezaurului de la Pietroasa studii atribuite atat cercetatorilor romani cat si straini, suscitand un viu interes din punct de vedere arheologic, lingvistic, religios, dar si istoric. In cei 164 de ani au fost intreprinse cercetari care nu au reusit sa lamureasca problema provenientei, apartenentei si destinatiei tezaurului. Dupa opinia d-lui prof.Gh.Carlan descifrarea inscriptiei de pe inelul colan arata ca acest tezaur a fost faurit de stramosii nostri, tracii antici, in urma cu cateva milenii, dovedindu-ne ca romanii erau romani inainte de romani, fiind scrisa in cea mai pura limba romaneasca.

Tezaurul ne ofera raspunsuri - sustine autorul - la cateva din tainele lui Zalmoxis, iar Cocosul care lipseste era "mesagerul" catre acesta. O alta observatie emisa de autor este aceea ca panterele de la tortile celor doua Cosulete - octogon si dodecagon - ne trimite la cele pictate pe peretii Mormantului Campana al Etruscilor din Italia, fapt ce demonstreaza legatura stransa dintre Tracia si Etruria antica oferindu-ne un raspuns asupra originii acestei populatii purtatoare a civilizatiei Villanoviene.



"Closca cu puii de aur" reprezinta o dovada incontestabila a inaltului grad de cultura atins de traco-romani in antichitate - opineaza Gh.Carlan - in ciuda zgarceniei cu care se lasa descifrata aceasta "enigmatica" si "miraculoasa" lume a tracilor al caror rol in civilizatia si cultura circummediteraneana este putin cunoscut. in continuare se citeaza din Dacia preistorica a lui Nicolae Densusianu: "Studiind timpurile preistorice ale tarilor de la Carpati si Dunarea de Jos, o lume veche, disparuta, leaganul civilizatiei anteelene, se infatiseaza in fata ochilor nostri".

Tablitele de lut de la Tartaria au dovedit deja - mentioneaza autorul in continuare - ca, cea mai veche scriere din lume a luat fiinta pe pamant romanesc si de aici a ajuns in Creta, in Sumer si Egipt. Daca pana acum s-a crezut ca literele de pe inelul colan al Tezaurului de la Pietroasa ar fi fost "rune gotice", traducerea facuta de invatatii germani si acceptata de Alexandru Odobescu, in lucrarea sus citata, s-a dovedit a fi gresita. O situatie asemanatoare o intalnim la inscriptia de pe Inelul de aur de la Ezerovo, inscriptiile etrusce din Italia si insula Lemnos.

Inscriptia de la Ezerovo si Manuscrisele de la Marea Moarta aduc o lumina noua privind originile crestinismului primitiv, care se pare are o vechime mai mare de cum se credea pana astazi.

Vechimea credintei - conchide dl. profesor Gheorghe Carlan - in numele "crucii" la stramosii nostri este de cel putin opt milenii. Urmele acestei credinte s-au pastrat pe Tablita rotunda de la Tartaria, pe vasul de lut cu cruce de la Cucuteni, pe bronzuri tracice sau alte obiecte textile, aluaturi, unelte si arme de cupru, aur si argint.

Picturile de pe peretii pesterilor de la Nucet-Buzau vin sa intareasca aceasta ipoteza si ne putem da seama ca legaturile traco-egiptene au fost mult mai stranse decat ne lasa sa credem, consemneaza autorul, cele cateva stiri pastrate de istoricii greco-romani.

"Closca cu puii de aur" impreuna cu alte tezaure de aur sau argint descoperite in spatiul carpato-balcanic reprezinta urme ale civilizatiei tracice demonstrand existenta bogatiilor subsolului de aici si marile calitatii ale mesterilor din aceasta parte a lumii. De mult timp disparuta, aceasta lume, si-a transmis zestrea de imaginatie si inteligenta in unelte, arme, obiecte, prin diferite semne care se regasesc si astazi. Modelele si experienta s-au transmis din generatie in generatie, aceste simboluri regasindu-se si in lucrurile de azi. Gustul pentru culoare, frumos, diversitate se poate reintalni in spatiul traco-roman din Carpatii nordici pana la Marea Egee.

Trasaturi de caracter, credinte, datini si obiceiuri se pot urmari in creatiile si traditiile populare, in legi. Firea romanilor si a celor cu care suntem rude din stirpea "gintei latine" se poate urmari in toata zona sudica a Europei.

Nu intamplatoare au fost afinitatile credintelor esenienilor de la Marea Moarta si ale polistailor traci din zona carpato-balcanica. Intre crucea traca si cea egipteana se pot stabili anumite relatii.

Herodot si Strabon ne informeaza ca Zalmoxis si Deceneu au umblat prin Egipt si "nu intamplator" sunt doi Sfincsi - cel de la Gizeh si cel din Bucegi. Exista mari asemanari intre felul de a gandi al etruscilor italici si al tracilor balcanici.




Tezaurul de la Pietroasa reprezinta modul de gandire al tracilor antici, legat de cele trei momente importante din viata omului: nasterea, casatoria si moartea.

"Closca cu puii de aur" ofera o veriga din multele traditii si obiceiuri practicate de tracii antici in memoria lui Terra Mater, Apollo Hyperboreul, al Pamantului Mama si Cerului Tata, a legaturilor dintre Cer si Pamant, a legaturilor dintre cele patru elemente esentiale: Soare (Foc) ce da caldura si lumina, Pamant ce asigura incoltirea semintelor, Apa si Aerul ce asigura Viata pe planeta noastra.

Inca din neolitic aceste patru element au simbolizat, crucea de pe tablita rotunda de la Tartaria, cea de pe vasul neolitic de la Cucuteni, crucea de pe ouale rosii si numai dupa aceea a venit credinta in crucea pe care a fost rastignit Iisus Hristos.

La baza tuturor credintelor popoarelor din lume sta oul cosmic. O traditie veche, la chinezi, este aceea ca foloseau ouale rosii cu doua mii de ani inainte de Hristos. Egiptenii, persii, indienii, fenicienii si israelienii considerau oul principiu al creatiei. In etno-astronomia mitica romana a existat constelatia Closca cu pui, din care "steaua Desteptatorul" corespunzatoare Aldebaranului apartinea "duhurilor rele" si rasarea la a 3-a cantare a cocosilor. O "closca" pazea "ouale de aur" din Muntii Apuseni.

Pe Patera Tezaurului de la Pietroasa se afla zeul Apollo ce are sub picioare un grifon asemanator cu cel figurat de o oglinda etrusca din secolul al III-lea i.Hr., intre numele zeilor traci si etrusci existand mari asemanari. Locuitorii orasului Tarquinii au fost, dupa cum ne spune Hierocle, originari din tinuturile hiberboreilor, unde grifonii le pazeau tezaurele cele mari de aur.

Tezaurul de la Pietroasa a apartinut vechilor traci, cunoscuti sub numele de "hiperborei" sau "pelasgi", inscriptia de pe inelul colan se aseamana ca litere si ca mod de scriere, fara despartire intre litere si cuvinte, cu modul de scriere etrusc.

Deosebirea intre cele doua feluri de scriere era aceea ca in timp ce tracii din Carpati "vorbeau si scriau romaneste", etruscii din Apenini sau cei din Lemnos aveau o limba mai greu de inteles. Daca analizam chipurile umane desenate, pictate, modelate in aur ale tracilor, dupa infatisare sunt mult mai vechi, mai stangaci facute, indeosebi cele de pe Patera cu figuri mitologice, din care remarcam statueta Terra Mater.

Sursa: http://www.enciclopedia-dacica.ro/civilizatia_daca/closca.htm

Alexandria, Egipt – farul intelepciunii antice

Merita sa vizitam Alexandria pentru:


Intelepciunea oamenilor si a locurilor - celebrul Pharos, simbol al unui oras care a fost centru al culturii si civilizatiei antice, fost centru educational si al comertului mondial, exemplu de toleranta si de mix cultural, centru al elenismului si antisemitismului si, de asemenea, locul de nastere al crestinismului gnostic.

Biblioteca din Alexandria - prima biblioteca universala, detinea copii ale tuturor manuscriselor existente, in limbile lor originale, ulterior traduse, a ramas si in prezent cea mai mare biblioteca a lumii.
O adevarata scoala, gazduia o comunitate de oameni izolati de lumea exterioara a caror unica misiune era aceea de a citi, a invata, a sintetiza, a inventa, a cerceta si a impartasi cunostintele dobandite pentru dezvoltarea comunitatii. Loc de vindecare a sufletului si in prezent.

Mouseion ("muzeu" sau templu al Muzelor), un institut de cercetare care si-a deschis portile pentru arta si stiinte deopotriva : muzica, dans, teatru, poezie, proza, istorie, astronomie si astrologie.

Alexandria este un loc de intalnire pentru cei interesati de speculatii cosmologice antice si moderne si gazda unui forum umanist.

Strada numita Al-Horreya (Tariq Abd El-Nasser) traverseaza orasul de la est la vest, in antichitate se numea Calea Canopica, incepea cu Poarta Soarelui la est si se sfarsea cu Poarta Lunii, la capatul vestic.

Midan Saad Zaghlul este inima Alexandriei, centru de divertisment cu multe cinematografe, restaurante, cluburi, cafenele.

Cartierul grecesc si districtul Bab Rosetta - un cartier rezidential celebru ce gazduieste Muzeul greco-roman, vile antice, primaria, o Patriarhie greceasca, Biserica Sf. Saba.

Al Horreya - o zona verde superba, cunoscuta sub numele de Gradinile Shallalat, ale carei cascade uimeau turistii in ere trecute.

Riviera - Corniche - cazinouri construite pe piloni, ziduri de aparare ale orasului inca vizibile, plaja, cele mai elegante hoteluri, gradinile si palatul Muntaza.



Fondat de Alexandru cel Mare in anul 331 i.Hr., Alexandria, al doilea oras din Egipt, dupa Cairo, a fost capitala Egiptului greco-roman, un far al culturii si civilizatiei, simbolizat prin Pharos, farul legendar, una dintre cele sapte minuni ale lumii antice. Scenografie perfecta pentru relatia furtunoasa dintre Cleopatra si Marc Antonius, Alexandria a fost, de asemenea, centrul de invatamant al lumii antice.

Alexandria Egiptului antic a cunoscut o epoca de aur a educatiei, intelepciunii si cunoasterii. Esenta sa este reprezentata de idei noi si profunde, de o armonizare intre culturi diferite, precum si de o sinteza de intelepciune antica si metode moderne. Toate aceste atribute s-au manifestat intr-o perioada de tranzitie importanta a lumii antice. Cum lumea moderna se confrunta cu o alta perioada dura de tranzitie, spiritul acestui mare oras al lumii antice revine ca sursa de inspiratie pentru toti cei capabili sa-l inteleaga.

De la inceputurile sale, Alexandria a fost destinata sa indeplineasca mai multe functii: oras-stat grecesc (polis), capitala a Egiptului, centru al comertului mondial si centru de invatamant. Aceste functii multiple au atras in mod invariabil o mare varietate de oameni din culturi diferite, prin urmare, egipteni, macedoneni, greci, sirieni, nubieni, evrei, persani, indieni si chiar cartaginezi, precum si romani, toti puteau fi vazuti pe strazile din antica Alexandrie. Cu alte cuvinte, cosmopolitismul a fost o caracteristica dominanta a vietii din oras. (Si americanii cred ca ei au inventat conceptul!!! Ce eroare!) Inca de la mijlocul secolului al III-lea i.Hr., Alexandria pare sa fi atins un grad remarcabil de grandoare si faima. Intr-una din lucrarile sale, Herodas descrie orasul astfel: „locul unde puteti gasi tot ceea ce va puteti imagina: bogatie, putere, prosperitate, glorie, spectacole, filosofi, aur, tineri, temple, un rege generos, Mouseion, vin, toate lucrurile bune la care cineva poate visa si multe multe femei, mai multe decat toate stelele de pe cer, care ar putea concura in frumusete cu zeitele care l-au cucerit pe Paris.”

O combinatie de atractii suficienta pentru a transforma mintea si inima oricui. Aceasta este si in prezent Alexandria.

Pozitia Alexandriei ca centru al comertului mondial, nu a atras doar negustori straini si oameni de afaceri in oras, dar a incurajat, de asemenea, formarea unor companii internationale care sa gestioneze tranzactiile mai complicate si mai costisitoare. Inteligenta manageriala si multinationalele.....alte concepte inca valabile dezvoltate de egipteni.

Pharos, nu degeaba considerat o minune, un far al adevarului si intelepciunii, in intunericului erei in care a existat, un ghid spre un port sigur, pe care calatorii au fost invitati sa-l viziteze pentru ca apoi revina, cu o noua intelepciune dobandita aici, in teritoriile proprii, pentru a stimula dezvoltarea acestora. Orasul a preluat forta interioara izvorata din intelepciunea Egiptului antic cu ideile noi ale civilizatiei grecesti clasice, alaturi de sinteza numeroaselor culturi si traditii ale celor care s-au stabilit temporar pe acele taramuri. Orasul, renumit pentru toleranta, era cunoscut si ca centru al elenismului si antisemitismului si, de asemenea, locul de nastere al crestinismului gnostic.


Biblioteca din Alexandria, conceputa de Demetrius din Phalerum, s-a constituit in timpul domniilor lui Ptolemeu I si II (323 - 246 i.Hr.) si a fost prima biblioteca universala adevarata din istorie, atragand eminenti filosofi, oameni de stiinta si vizionari.


Aceasta a gazduit mari ganditori, precum Euclid, inventatorul geometriei, Erastothenes, cel care a calculat circumferinta pamantului, Aristarh si Dionisie Tracul, care a codificat gramatica, Herophilus, care a stabilit regulile de baza ale anatomiei si fiziologiei, Claudius Ptolemateus, fondator al cartografiei si unul dintre inventatorii astronomiei, Hero, care a scris mai multe carti de geometrie si mecanica Multi dintre acesti oameni de stiinta au trait in apropierea palatului regal, in calitate de "carti vii", la care conducatorii din Alexandria puteau apela in orice moment (actualii consilieri ai presedintelui...ar putea sa ia exemplu). 　


30000 de lucrari in 400 de mii - 700 mii de pergamente, 42 800 gazduite doar de Templul Sarapis. Scopul bibliotecii a fost acela de universalitate, curatorilor solicitandu-se copii ale tuturor manuscriselor existente in limbile lor originale (de exemplu, ebraica, babiloniana, budiste, sumeriana, etc) concomitent cu un program de traducere masiv.


Biblioteca din Alexandria a facut parte din complexul Mouseion ("muzeu" sau templu al Muzelor), al treilea reper al Alexanriei, un institut de cercetare care si-a deschis usile pentru arta si stiinte deopotriva si continea un observator astronomic, o gradina zoologica si botanica si numeroase camere de studiu. Deoarece muzele erau fortele directoare ale muzicii, dansului, teatrului, poeziei, prozei, istoriei, astronomiei si astrologiei, se pare ca si acestea au fost admise in Mouseion. Dar, la sfarsitul secolului IV d.Hr., Biblioteca, Mouseion-ul si Templul Sarapis au fost distruse.

Alexandria a fost primul centru pentru studii biblice, locul in care Vechiul Testament a fost asezat intr-o forma foarte asemanatoare cu cea actuala.


Alexandria a fost locul de formare a importantului cult al lui Serapis, o sinteza intre mitologia greaca si cea egipteana. Alte numeroase stiinte s-au practicat si dezvoltat in Alexandria, oamenii de stiinta precum Euclid si Erasthosthenes lucrand aici. Arhitectura Alexandriei putea concura in acele timpuri cu cea a Romei si Atenei.