Biblioteca din Alexandria, Egipt

De curand, conversand cu un prieten drag, s-a iscat o controversa pe tema distrugerii Bibliotecii antice din Alexandria. Eu sustineam ca ar fi fost incendiata de romani, de crestini, el – ca ar fi fost distrusa de arabi. Nu aveam nici o sursa de documentare la dispozitie, motiv pt care s-a intiparit in mintea mea dorinta de a descifra aceasta enigma.
Am descoperit un articol foarte interesant pe un site drag mie - lovendal.net pe care il reproduc mai jos.

Candva cea mai mare biblioteca din lume – continand lucrari ale celor mai mari ganditori si scriitori ai Antichitatii, printre care Homer, Platon, Socrate si multi altii -, Biblioteca din Alexandria a fost aparent distrusa de un incendiu urias, in urma cu 2 000 de ani, iar lucrarile pe care le adapostea s-au pierdut. Dupa distrugere, aceasta minune a lumii antice a bantuit imaginatia poetilor, istoricilor, calatorilor si invatatilor, care au deplans tragica pierdere pentru cunoastere si literatura. Astazi, ideea unei biblioteci universale situate intr-un oras celebrat drept centrul invataturii lumii antice a ajuns la nivel de mit.

Fondarea Bibliotecii din Alexandria

Istoria fondarii Bibliotecii din Alexandria este invaluita in mister. Se crede ca, in jurul anului 295 i.Hr., invatatul si oratorul Demetrius din Phaler, un guvernator exilat din Atena, l-a convins pe Ptolemeu I Soter sa infiinteze aici o biblioteca. Demetrios si-a imaginat o biblioteca in care sa fie gazduite copii ale tuturor cartilor lumii, o institutie care sa rivalizeze cu insasi Atena. In consecinta, sub patronajul lui Ptolemeu I, Demetrios a organizat constructia Templului Muzelor sau Musaeum, din care deriva cuvantul muzeu. Aceasta structura era un complex de veneratie, avand ca model Scoala lui Aristotel din Atena, un centru pentru prelegeri filozofice si dezbateri intelectuale.

Templul Muzelor avea sa fie prima parte a complexului bibliotecii din Alexandria si era situat pe terenul palatului regal, intr-o zona cunoscuta drept Brucheion sau cartierul regal, in districtul grecesc nord-estic al orasului. Muzeul era un centru de cult, cu altare pentru fiecare dintre cele noua muze, dar functiona si ca loc de studiu, avand spatii de lectura, laboratoare, observatoare, gradini botanice, o gradina zoologica, incaperi de locuit si sali de masa, pe langa biblioteca propriu-zisa. Un preot ales de Ptolemeu I era administratorul muzeului; exista si un bibliotecar care se ocupa de colectia de manuscrise.

La un moment dat, in timpul domniei sale (din 282 pana in 246 i.Hr.), Ptolemeu al II-lea Philadelphus, fiul lui Ptolemeu I Soter, a infiintat Biblioteca Regala, care avea sa se adauge Templului Muzelor, ridicat de tatal sau. Nu este limpede daca Biblioteca Regala, care avea sa devina principala biblioteca de manuscrise, a fost o cladire separata, situata langa muzeu, sau daca era o extensie a cladirii initiale. Totusi, in general se considera ca Biblioteca Regala era o parte a Templului Muzelor.

Se pare ca in timpul domniei lui Ptolemeu al II-lea a inceput sa prinda contur ideea bibliotecii universale. De asemenea, se pare ca peste 100 de invatati au fost gazduiti in muzeu, sarcina lor fiind aceea de a face cercetari stiintifice, a tine prelegeri, a publica, a traduce, a copia si a colectiona nu doar manuscrisele originale ale autorilor greci (printre care se afla, aparent, colectia privata a lui Aristotel), dar si traduceri ale lucrarilor din Egipt, Siria, Persia, precum si texte budiste si scripturi ebraice.


Jumatate de milion de papirusuri

Se spune ca setea de cunoastere a lui Ptolemeu al III-lea era atat de mare, incat a decretat ca toate vasele care ancorau in port sa predea autoritatilor manuscrisele pe care le aveau. Scribii autorizati faceau copii si le inmanau proprietarilor, manuscrisele originale fiind pastrate in biblioteca. S-a vehiculat ideea ca, la un moment dat, numarul de documente ajunsese la o jumatate de milion, desi nu este clar daca cifra se refera la carti sau la papirusuri. Totusi, dat fiind faptul ca era nevoie de multe papirusuri pentru a alcatui o carte, este mai probabil ca se facea referire la numarul de papirusuri. Totusi, unii invatati considera ca pana si 500 000 de papirusuri reprezinta un numar prea mare, deoarece constructia unei cladiri care sa aiba atata spatiu de depozitare ar necesita o munca uriasa – chiar daca nu ar fi ceva imposibil.

Cu toate acestea, in timpul domniei lui Ptolemeu al II-lea, colectia Bibliotecii Regale a devenit atat de vasta, incat a fost creata o biblioteca adiacenta. Aceasta era situata in incinta templului lui Serapis, in districtul egiptean Rhakotis, in partea sud-estica a orasului. In perioada in care scriitorul grec Callimachus (cea 305 i.Hr. – cea 240 i.Hr.) a fost director al bibliotecii, cladirea adiacenta continea 42 800 de papirusuri, toate fiind copii ale lucrarilor din biblioteca principala.

Cine a incendiat biblioteca?

Presupusa distrugere a Bibliotecii din Alexandria in urma unui incendiu, odata cu care s-au pierdut si majoritatea lucrarilor complete ale literaturii antice, a reprezentat un subiect de vii dispute de-a lungul secolelor. Ce s-a intamplat de fapt cu acest uimitor depozit al cunoasterii antice si cine este raspunzator de incendiere ? Primul lucru care trebuie mentionat este urmatorul: e posibil ca „cea mai mare catastrofa a lumii antice” sa nu fi avut niciodata loc sau sa nu fi avut o asemenea amploare. Cu toate acestea, biblioteca a disparut practic fara urma, asa ca trebuie sa fi avut loc un dezastru.

Iulius Cezar, suspectul nr.1

Cel mai popular suspect in acest caz este Iulius Cezar. Se spune ca, in timpul ocupatiei de catre Cezar a orasului Alexandria, in anul 48 i.Hr., acesta a intrat in palatul regal, care era inconjurat de flota egipteana din port. Pentru propria siguranta, si-a pus oamenii sa dea foc vaselor egiptene, numai ca incendiul a scapat de sub control si s-a raspandit in zona urbana de langa port, care continea depozite, magazii si arsenale. Dupa moartea lui Cezar, toti au crezut ca el a distrus biblioteca.

Filozoful si dramaturgul roman Seneca, citand lucrarea lui Titus Livius, Ab Urbe condita, scrisa intre anii 63 i.Hr. si 14 d.Hr., spune ca 40 000 de papirusuri au fost distruse in incendiul provocat de Cezar. Istoricul grec Plutarh mentioneaza ca focul a distrus „mareata Biblioteca”. Istoricul roman Dio Cassius (cea 165 d.Hr. – 235 d.Hr.) povesteste despre un depozit cu manuscrise care a fost distrus in timpul conflagratiei.

In cartea sa, Biblioteca disparuta, Luciano Canfora considera ca marturiile scriitorilor antici dovedesc ca nu marea biblioteca a fost distrusa, ci manuscrisele depozitate in magaziile de langa port, asteptand sa fie transportate. Marele invatat si filozof stoic Strabo lucra in Alexandria in anul 20 i.Hr. si din scrierile sale reiese clar ca biblioteca nu mai era centrul invataturii, renumit in lumea intreaga, asa cum fusese cu secole inainte. De fapt, Strabo nici nu prea mentioneaza biblioteca, desi face referire la muzeu, pe care il descrie ca fiind „parte a palatului regal”. Mai spune ca acesta „cuprinde drumul acoperit, porticul si o sala mare in care membrii invatati ai muzeului luau masa in comun”. Daca marea biblioteca era atasata de muzeu, atunci cu siguranta ca Strabo nu considera necesar sa o mentioneze separat; mai important e faptul ca, daca el se afla aici in anul 20 i.Hr., atunci biblioteca nu avea cum sa fi fost incendiata de Cezar cu 28 de ani inainte.

A distrus imparatul Theodosius I biblioteca?

Existenta bibliotecii in anul 20 i.Hr., chiar daca intr-o forma mai putin grandioasa, inseamna ca trebuie sa cautam in persoana altcuiva pe distrugatorul minunii antice din Alexandria. In anul 391 d.Hr., imparatul Theodosius I, in incercarea sa de a eradica paganismul, a sanctionat oficial distrugerea Serapeumuhii sau a Templului lui Serapis din Alexandria. Distrugerea templului a fost dusa la indeplinire sub comanda lui Teophilos, episcopul Alexandriei, iar apoi o biserica crestina a fost ridicata in acel loc. S-a emis ipoteza ca biblioteca adiacenta a muzeului, situata in apropierea Templului, si biblioteca regala propriu-zisa au fost, de asemenea, rase de pe fata pamantului in aceste circumstante.

Totusi, daca este plauzibil ca manuscrisele din biblioteca Serapeum sa fi fost distruse in timpul acestei epurari, nu exista nicio dovada ca Biblioteca Regala inca mai exista la sfarsitul secolului al IV-lea. Nicio sursa antica nu mentioneaza distrugerea vreunei biblioteci in aceasta perioada, desi istoricul englez din secolul al XVIII-lea Edward Gibbon i-o atribuie in mod gresit patriarhului Teophilos.

Sau a distrus-o Omar?
Ultimul presupus autor al acestei nelegiuiri este califul Omar. In anul 640 d.Hr., arabii (sub comanda generalului Amrou ibn el-Ass) au cucerit Alexandria, dupa un lung asediu. Din cate se pare, cuceritorii arabi auzisera despre o biblioteca magnifica, ce continea intreaga cunoastere a lumii, si erau nerabdatori sa o vada. Insa Califul, deloc miscat de aceasta vasta colectie de carti intelepte, a afirmat, se pare, ca „fie sunt in contradictie cu Coranul, caz in care sunt eretice, fie sunt in acord cu acesta, si atunci sunt de prisos”. Manuscrisele au fost atunci adunate si folosite drept combustibil pentru 4 000 de bai publice din oras. De fapt, erau atatea papirusuri, incat au incalzit baile din Alexandria vreme de sase luni.

Despre aceste evenimente incredibile a scris 600 de ani mai tarziu renascentistul crestin Gregorius Bar-Hebraeus (1226-1286). Totusi, daca este posibil ca arabii sa fi distrus o biblioteca crestina din Alexandria, este aproape sigur ca, la mijlocul secolului al VII-lea, Biblioteca Regala nu mai exista.

A fost descoperita biblioteca din Alexandria?

In 2004, o echipa de arheologi polonezi si egipteni a declarat in cadrul buletinelor de stiri ca au descoperit o parte a Bibliotecii din Alexandria in timp ce faceau sapaturi in regiunea Brucheion. Arheologii au descoperit 13 sali de lectura, fiecare cu un podium central ridicat. Totusi, structura dateaza de la sfarsitul perioadei romane (secolele V-VI d.Hr.), asa ca nu pot reprezenta prodigiosul muzeu ori Biblioteca Regala, desi inca se fac investigatii in zona.

In 1995, au inceput lucrarile constructiei Bibliotecii Alexandrina, o mare biblioteca si un centru cultural, localizata in zona sitului bibliotecii antice. Uriasul complex a fost inaugurat oficial pe 16 octombrie 2002 si a fost ridicat pentru a comemora disparuta Biblioteca din Alexandria si a reaprinde o parte din stralucirea intelectuala pe care primul centru a reprezentat-o candva. Sa speram ca existenta unei noi biblioteci universale va demonstra, cel putin in spirit, ca vechea biblioteca nu s-a pierdut.

Farul din Alexandria, Egipt

Cu o inaltime cuprinsa intre 115 si 135 m, aceasta constructie a fost timp de multe secole cea mai inalta cladire construita de om. Acest far a fost construit in secolul 3 i.Hr. in Egipt, pe Insula Pharos – de aici provine termenul de “far” (turnde iluminare folosit ca reper in navigatie) si a devenit una din cele 7 minuni ale lumii antice.

La inceput, aceasta constructie a fost doar un simbol al portului, apoi a devenit indicator pentru marinari. Acest far era construit din blocuri uriase de marmura alba si avea trei niveluri separate. In mijloc sectiunea farului era de forma octogonala, era gol pe dinauntru si avea o inaltime de 30 de metri.

Proiectul a fost conceput si initiat de catre Ptolemeu Soter in jurul anului 290 i.C., dar a fost realizat dupa moartea acestuia , de catre Ptolemeu al ll-lea Filadelful. Sostratus a fost arhitectul, dar detaliile si calculele au revenit Bibliotecii din Alexandria. Monumentul era construit in cinstea Zeilor Salvatori: Ptolemeu si sotia sa Berenice.

Din interior ieseau flacari care nu se stingeau niciodata, luminand atat noaptea cat si ziua si facand vizibil drumul spre port. Se spunea ca flacara se vedea de la 50-60 km departare. Farul a fost distrus de 2 mari cutremure – din 1303 si 1323.

In 1480, sultanul Qait Bey a decis fortificarea Alexandriei si a construit un fort medieval pe amplasamentul vechiului far, folosind chiar piatra si marmura din ceea ce mai ramasese. Acum , langa actualul Fort Qait Bey, sub apele linistite ale marii se zaresc asa numitele fundatii ale farului. In 1994, aproape de orasul Alexandria, niste scafandri au gasit in mare ruinele farului.

Dintre cele sase minuni disparute ale lumii, Farul din Alexandria pare a fi ultimul supravietuitor. De aceea i se cunosc atat pozitia cat si aspectul. Scrierile lui Strabon si ale lui Pliniu cel Batran descriu turnul si splendida marmura alba in care era imbracat.

Desi nu a supravietuit, Farul din Alexandria a fost luat drept model pentru numeroase monumente inaltate pe malurile Mediteranei si chiar in Spania.

Surse: http://www.artacunoasterii.ro si http://art-zone.ro

Zidurile Babilonului – Irak (IV)

Cele mai impozante ziduri de aparare din istorie

Potrivit lui Herodot orasul era inconjurat de ziduri, acestea avand forma de patrat, cu latura de 22 km, deci cu o suprafata de 484 km patrati. Un teritoriu urban imprejmuit cu astfel de ziduri, ca cele ale Babilonului, nu a mai existat niciodata si nu va mai exista nici dupa aceea.

Spre comparatie, Bucurestiul actual are cca. 257 km patrati, deci este la jumatatea Babilonului antic!

Zidurile Babilonului aveau o inaltime de 70-100 de metri si o grosime de 27 de metri. Ele au fost construite de catre acelasi Nabucodonosor al II-lea, care a mai construit si patru canale care legau Eufratul de Tigru, un pod peste Eufrat cat si o serie de palate gigantice. In interiorul orasului existau provizii suficiente pentru a supravietui unui eventual asediu pe o durata de 20 de ani!

Zidurile Babilonului au fost atat de faimoase incat au fost incluse, de catre unii istorici, in randul celor sapte minuni ale lumii antice.


In secolul V i.Hr., istoricul grec Herodot mentiona pentru prima data existenta a sapte constructii faimoase. Intre ele, dintre cele validate astazi, se regaseau Marea Piramida si Gradinile Suspendate.
In anul 225 i.Hr., matematicianul Philon din Bizant a alcatuit la randu-i o ierarhie, in care figurau si …Zidurile Babilonului. Clasificarea lui Philon a fost confirmata in anul 130 i.Hr. de catre Antipater din Sidon.

Cu timpul, aceasta minune a fost insa inlocuita de alta, in cazul nostru de… Farul din Alexandria.

Sursa: http://www.isciv.ro/Cele-mai-citite/minunile-babilonului.html

Alexandria, Egipt – farul intelepciunii antice

Merita sa vizitam Alexandria pentru:


Intelepciunea oamenilor si a locurilor - celebrul Pharos, simbol al unui oras care a fost centru al culturii si civilizatiei antice, fost centru educational si al comertului mondial, exemplu de toleranta si de mix cultural, centru al elenismului si antisemitismului si, de asemenea, locul de nastere al crestinismului gnostic.

Biblioteca din Alexandria - prima biblioteca universala, detinea copii ale tuturor manuscriselor existente, in limbile lor originale, ulterior traduse, a ramas si in prezent cea mai mare biblioteca a lumii.
O adevarata scoala, gazduia o comunitate de oameni izolati de lumea exterioara a caror unica misiune era aceea de a citi, a invata, a sintetiza, a inventa, a cerceta si a impartasi cunostintele dobandite pentru dezvoltarea comunitatii. Loc de vindecare a sufletului si in prezent.

Mouseion ("muzeu" sau templu al Muzelor), un institut de cercetare care si-a deschis portile pentru arta si stiinte deopotriva : muzica, dans, teatru, poezie, proza, istorie, astronomie si astrologie.

Alexandria este un loc de intalnire pentru cei interesati de speculatii cosmologice antice si moderne si gazda unui forum umanist.

Strada numita Al-Horreya (Tariq Abd El-Nasser) traverseaza orasul de la est la vest, in antichitate se numea Calea Canopica, incepea cu Poarta Soarelui la est si se sfarsea cu Poarta Lunii, la capatul vestic.

Midan Saad Zaghlul este inima Alexandriei, centru de divertisment cu multe cinematografe, restaurante, cluburi, cafenele.

Cartierul grecesc si districtul Bab Rosetta - un cartier rezidential celebru ce gazduieste Muzeul greco-roman, vile antice, primaria, o Patriarhie greceasca, Biserica Sf. Saba.

Al Horreya - o zona verde superba, cunoscuta sub numele de Gradinile Shallalat, ale carei cascade uimeau turistii in ere trecute.

Riviera - Corniche - cazinouri construite pe piloni, ziduri de aparare ale orasului inca vizibile, plaja, cele mai elegante hoteluri, gradinile si palatul Muntaza.



Fondat de Alexandru cel Mare in anul 331 i.Hr., Alexandria, al doilea oras din Egipt, dupa Cairo, a fost capitala Egiptului greco-roman, un far al culturii si civilizatiei, simbolizat prin Pharos, farul legendar, una dintre cele sapte minuni ale lumii antice. Scenografie perfecta pentru relatia furtunoasa dintre Cleopatra si Marc Antonius, Alexandria a fost, de asemenea, centrul de invatamant al lumii antice.

Alexandria Egiptului antic a cunoscut o epoca de aur a educatiei, intelepciunii si cunoasterii. Esenta sa este reprezentata de idei noi si profunde, de o armonizare intre culturi diferite, precum si de o sinteza de intelepciune antica si metode moderne. Toate aceste atribute s-au manifestat intr-o perioada de tranzitie importanta a lumii antice. Cum lumea moderna se confrunta cu o alta perioada dura de tranzitie, spiritul acestui mare oras al lumii antice revine ca sursa de inspiratie pentru toti cei capabili sa-l inteleaga.

De la inceputurile sale, Alexandria a fost destinata sa indeplineasca mai multe functii: oras-stat grecesc (polis), capitala a Egiptului, centru al comertului mondial si centru de invatamant. Aceste functii multiple au atras in mod invariabil o mare varietate de oameni din culturi diferite, prin urmare, egipteni, macedoneni, greci, sirieni, nubieni, evrei, persani, indieni si chiar cartaginezi, precum si romani, toti puteau fi vazuti pe strazile din antica Alexandrie. Cu alte cuvinte, cosmopolitismul a fost o caracteristica dominanta a vietii din oras. (Si americanii cred ca ei au inventat conceptul!!! Ce eroare!) Inca de la mijlocul secolului al III-lea i.Hr., Alexandria pare sa fi atins un grad remarcabil de grandoare si faima. Intr-una din lucrarile sale, Herodas descrie orasul astfel: „locul unde puteti gasi tot ceea ce va puteti imagina: bogatie, putere, prosperitate, glorie, spectacole, filosofi, aur, tineri, temple, un rege generos, Mouseion, vin, toate lucrurile bune la care cineva poate visa si multe multe femei, mai multe decat toate stelele de pe cer, care ar putea concura in frumusete cu zeitele care l-au cucerit pe Paris.”

O combinatie de atractii suficienta pentru a transforma mintea si inima oricui. Aceasta este si in prezent Alexandria.

Pozitia Alexandriei ca centru al comertului mondial, nu a atras doar negustori straini si oameni de afaceri in oras, dar a incurajat, de asemenea, formarea unor companii internationale care sa gestioneze tranzactiile mai complicate si mai costisitoare. Inteligenta manageriala si multinationalele.....alte concepte inca valabile dezvoltate de egipteni.

Pharos, nu degeaba considerat o minune, un far al adevarului si intelepciunii, in intunericului erei in care a existat, un ghid spre un port sigur, pe care calatorii au fost invitati sa-l viziteze pentru ca apoi revina, cu o noua intelepciune dobandita aici, in teritoriile proprii, pentru a stimula dezvoltarea acestora. Orasul a preluat forta interioara izvorata din intelepciunea Egiptului antic cu ideile noi ale civilizatiei grecesti clasice, alaturi de sinteza numeroaselor culturi si traditii ale celor care s-au stabilit temporar pe acele taramuri. Orasul, renumit pentru toleranta, era cunoscut si ca centru al elenismului si antisemitismului si, de asemenea, locul de nastere al crestinismului gnostic.


Biblioteca din Alexandria, conceputa de Demetrius din Phalerum, s-a constituit in timpul domniilor lui Ptolemeu I si II (323 - 246 i.Hr.) si a fost prima biblioteca universala adevarata din istorie, atragand eminenti filosofi, oameni de stiinta si vizionari.


Aceasta a gazduit mari ganditori, precum Euclid, inventatorul geometriei, Erastothenes, cel care a calculat circumferinta pamantului, Aristarh si Dionisie Tracul, care a codificat gramatica, Herophilus, care a stabilit regulile de baza ale anatomiei si fiziologiei, Claudius Ptolemateus, fondator al cartografiei si unul dintre inventatorii astronomiei, Hero, care a scris mai multe carti de geometrie si mecanica Multi dintre acesti oameni de stiinta au trait in apropierea palatului regal, in calitate de "carti vii", la care conducatorii din Alexandria puteau apela in orice moment (actualii consilieri ai presedintelui...ar putea sa ia exemplu). 　


30000 de lucrari in 400 de mii - 700 mii de pergamente, 42 800 gazduite doar de Templul Sarapis. Scopul bibliotecii a fost acela de universalitate, curatorilor solicitandu-se copii ale tuturor manuscriselor existente in limbile lor originale (de exemplu, ebraica, babiloniana, budiste, sumeriana, etc) concomitent cu un program de traducere masiv.


Biblioteca din Alexandria a facut parte din complexul Mouseion ("muzeu" sau templu al Muzelor), al treilea reper al Alexanriei, un institut de cercetare care si-a deschis usile pentru arta si stiinte deopotriva si continea un observator astronomic, o gradina zoologica si botanica si numeroase camere de studiu. Deoarece muzele erau fortele directoare ale muzicii, dansului, teatrului, poeziei, prozei, istoriei, astronomiei si astrologiei, se pare ca si acestea au fost admise in Mouseion. Dar, la sfarsitul secolului IV d.Hr., Biblioteca, Mouseion-ul si Templul Sarapis au fost distruse.

Alexandria a fost primul centru pentru studii biblice, locul in care Vechiul Testament a fost asezat intr-o forma foarte asemanatoare cu cea actuala.


Alexandria a fost locul de formare a importantului cult al lui Serapis, o sinteza intre mitologia greaca si cea egipteana. Alte numeroase stiinte s-au practicat si dezvoltat in Alexandria, oamenii de stiinta precum Euclid si Erasthosthenes lucrand aici. Arhitectura Alexandriei putea concura in acele timpuri cu cea a Romei si Atenei.