Dintre marile rauri ale tarii, doar patru prezinta specificitatea ca izvorasc si se varsa pe teritoriul tarii noastre: Jiul, Oltul, Argesul si Ialomita. Toate se varsa in Dunare, dar numai Ialomita intr-un punct (la cota absoluta 3.0 m fata de Marea Neagra), in care ambele maluri sunt romanesti.
Daca varsarea prezinta aceasta unicitate, nici Izvorul Ialomitei nu este mai putin special, caci se afla la o cota record de 1780 m, ceea ce, la lungimea cursului de apa de 425.6 km, asigura o panta medie a albiei, de asemenea, de valoare record, de 4.17‰.
Dar nu aceste particularitati conduc la sacralitatea enuntata, aceasta cautand a demonstra ca provine din:
Calitatea deosebita informatiomal-energetica a apei in punctul de izvor al Ialomitei. Interesant este ca prin masuri adecvate, s-ar putea reveni la puritatea fizica si spirituala a apei de pe vremea cand cursul de apa se numea Naparis. (De mentionat ca in scrierile din sec. VI denumirea aceasta a devenit Helibachia, dupa cum arata arheolog Dr. Viorica Enachiuc).
Densitatea deosebit de mare a obiectivelor cu caracter istoric din preistorie si pana in istoria moderna, concomitent cu cea a obiectivelor sacre.
Strict specific Ialomitei este faptul ca aceste obiective, in aparenta distincte, sunt in foarte multe cazuri ingemanate sau foarte apropiate intre ele, si ca, fiecare in parte nu este la o distanta mai mare de 3.0 km de malurile albiei cursului de apa.
Prezenta unor situatii in care apar elemente de geografie sacra.
Faptul ca apele Ialomitei scalda ultimele doua capitale ale tarii noastre, Targovistea in mod direct si Bucurestiul in mod indirect prin intermediul unor lucrari hidrotehnice, dupa cum vom vedea.
Pozitionarea cu totul extraordinara a benzilor de totalitate a ultimelor doua eclipse totale de soare din 1961 si 1999, fata de traseul initial si actual al raului Ialomita.
Sacralitatea propriu-zisa a apei Ialomitei
Apa, in general, si cea izvorata din pamant in mod special, este sacra, deoarece este un produs divin complex care, pe langa informatie si memorie, poseda duhul (spiritul) sau propriu.
Apa inregistreaza orice fel de informatii si preia astfel vibratia tuturor materialelor cu care vine in contact. Ea, avand memorie, pastreaza aceste informatii si le transmite in anumite conditii unor captatori aflati pe o anumita lungime de unda si frecventa. Implicit, ea transmite si energiile vindecatoare pe care le contine unor alte sisteme de viata, in speta organismelor vii, energii pe care le inmagazineaza sub forma unor module de frecventa din clasa undelor sonore.
Acest tablou prezentat de inregistrare, memorizare si redare constituie tocmai structura biofizica a apei in general.
In privinta duhului apei, aceasta nu poate fi demonstrat ca existand prin mijloacele de care dispune stiinta la nivelul ei actual. Cine se poate baza pe ce simt clarvazatorii si pe anumite intamplari greu de explicat poate sa fie sigur ca nu se inseala, cel putin in ceea ce priveste Ialomita, stiind ca zona Omul – Varful Ocolit si Varful Gavanele formeaza un areal sacru, areal de comunicare cu Cosmosul.
Ialomita izvoraste dintr-o caldare glaciara situata sub Varful Gavanele – 2479 m – al unui bloc de calcare albe, varf aflat la 600 m distanta de Varful Omul si inca si la mai putin de Varful Ocolit (numit si Bucura Dumbrava).
Calitatea deosebita, atat din punct de vedere fizico-chimic, cat si energetic-spiritual a apei Ialomotei se pastreaza inca, doar putin afectata, pe traseul montan al albiei, adica de la izvoare si pana la sectiunea Moroieni. Pe aceasta zona, insa, apa unor izvoare, laterale, necaptate decat partial, isi mentine calitatile deosebite nealterate, pe care le avea in cele mai vechi timpuri.
Ialomita curge paralel cu ramura vestica a muntilor care delimiteaza platoul Bucegilor: Gutanu, Batrana, Grohotisu, Colti, Coteanu, Tataru, Deleanu, Lucacila si Lespezi. De sub acestia, izvoare numeroase continua sa ofere apa de calitate nealterata, cele mai bogate fiind la sudul catenei muntoase in dreptul cheilor Tatarului, Zanoagei si Orzei.
De curand a fost captat in zona Bolboci-Scropoasa mai multe asemenea izvoare intr-o pestera la cota 1290 cu un debit total de 400 l/s, apa avand pH 7,72 la 20o. Printr-o conducta de otel inoxidabil de 10,4 km aceasta apa este adusa la Moroieni unde este imbuteliata si expediata in comert ca apa plata cu marca „7 izvoare”. Despre aceasta apa se spune ca ar fi fost folosita de Zamolxe si se stie ca i-a atras atentia si lui N. Ceausescu.
Dan Corneliu Braneanu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu