Targoviste - capitala Tarii Romanesti

Orasul Targoviste, ca si capitala a Tarii Romanesti, a avut o evolutie istorica bine cunoscuta.
Oricum, a fost un centru de atractie in care s-au intamplat evenimente istorice de exceptie, ca de exemplu, moartea dramatica a lui Tudor Vladimirescu si, mai recent, a lui Nicolae Ceausescu care avusese la un moment dat chiar ideea de a readuce acolo capitala tarii.

Orasul care se afla pe meridianul trecand prin Varful Omul, mai prezinta particularitatea ca are valoarea cea mai mica a atractiei gravimetrice din toata tara, asa, ca de altfel, si numai Tismana. Sacralitatea orasului, in afara de numeroasele vestite biserici din intravilan, este data si de doua manastiri renumite: Dealul si Viforata.

Timp de aproape 50 ani Targoviste, oras intim legat de Ialomita, a fost intre anii 1418 si 1465 a doua capitala a tarii Romanesti, dupa Curtea de Arges, in acelasi timp vad economic la rascruce de drumuri dar si evident centrul administrativ si ostasesc al tarii.

Dupa traditie, intemeietorul localitatii a fost Negru Voda personaj intrat in legenda. Domnitorii care au condus tara de la Targoviste au fost Mihail I, Dan II, Radu II Prasnaglava, Alexandru I Aldea, Vlad Dracul, Basarab II, Vladislav II, Vlad tepes si Radu cel Frumos, dintre care unii de cinci ori (Dan II), de patru ori (Radu II), de doua ori (Vlad Dracul si fiul sau Vlad Tepes).

Microclimatul creat de Ialomita, curs de apa cu debit relativ important cantitativ, dar mai ales calitativ (incluzand si campul energetic care il insotea) a permis aici, in Targoviste, o viata sanatoasa si prospera. Acest aspect a fost sesizat si semnalat si de straini, cum s-a intamplat cu secretarul domnitorului Petru Cercel, care era un italian, Franco Givori.

In plus, orasul fiind aparat cu ziduri puternice din caramida subtire lustruita, au existat conditiile pentru aparitia unei economii infloritoare prin puternice bresle mestesugaresti si negustoresti. Transilvanenii (prin orasul Brasov) ca sa ajunga la Giurgiu, treceau prin Targoviste, cu toate avantajele implicite care decurgeau pentru acest oras.

Din punct de vedere cultural si spiritual situatia se prezenta tot asa de bine. Trimiterea in acest sens se face la tiparnita lui Macarie de la Mr. Dealu, care, in anul 1508, prin editarea Liturghierului in slavona a marcat o prima piatra de hotar in istoria culturii romanesti, a doua fiind in anul 1558 cand s-a tiparit de catre Coresi un Penticostar de data aceasta in limba Romana. Este de retinut deci ca activitatea de capitala importanta a diaconului Coresi de la Brasov a inceput la Targoviste.

Spiritual, Targoviste a ramas consemnata prin cladirea Mitropoliei, ridicata pe vremea lui Matei Basarab si refacuta in anul 1709 de Constantin Brancoveanu, biserica Sf. Nicolae (din anul 1577), biserica Stelea (recladita in 1582), biserica Domneasca din 1585 in care se putea intra direct din palatul domnesc alaturat, biserica cu hram Mare Mucenic Gheorghe ctitorita de Neagoe Basarab, atestata prima data in anul 1517 si semnalata de Paul din Alep.

Biserica mai putin cunoscuta, aflata pe strada Suseni, prezinta astazi un interes deosebit deoarece, cu ocazia unor lucrari de renovare in luna iunie 2005 a fost gasit sub naos o ascunzatoare elaborata care ar fi putut contine tezaurul tarii pe vremea lui Neagoe Basarab. Exista indicii si ca naosul ar putea constitui un nod al unei retele de tunele subterane.

Turnul Chindiei inalt de 27 metri construit in veacul XV-lea, Biserica Domneasca din cadrul complexului Voievodal ridicata in doi ani pana in 1585 de Petru Cercel sunt alte obiective importante.

In centrul orasului, in anul 1505 s-a terminat ridicarea unui complex bisericesc, care era dotat si cu ateliere tipografice, complex ce a fost extins de Neagoe Basarab si sfintit cu mare fast la 17 mai 1520. Biserica cea mare a fost demolata in anul 1890 si reconstituita astfel dupa planurile lui Lecompte de Nouy, dar terminata de abea in anul 1933.

Ansamblul de monumente religioase valoroase este completat de biserica Stelea, de rezonanta istorica intrucat in forma actuala asezamantul se datoreaza domnitorului moldav Vasile Lupu, care-si avea tatal ingropat aici. Biserica a fost reparata, dupa un puternic incendiu, de Constantin Brancoveanu si in prezent este in plina dezvoltare, dupa ce a trecut prin alte vicisitudini. Prin aceste locasuri si constructii Targovistea s-a situat multa vreme deasupra Bucurestiului chiar cand nu mai era capitala de tara.

Ca un reper in istoria diplomatiei romanesti cu caracter spiritual apare actiunea oficiala pe care a indeplinit-o calugarul Maxim, in sensul de a impaca domnul Moldovei (Bogdan Voda) cu cel al tarii Romanesti (Radu cel Mare).

Din punct de vedere militar orasul Targoviste a ramas consemnat in istorie ca centrul rezistentei antiotomane chiar si cand nu era capitala tarii.

Targovistea ramanea consemnata si in istoria noastra de geniul civil. Turnu Chindiei era unic in Balcani prin inaltimea sa si dispunea de un tunel de evacuare care debusa – unde altundeva – decat in malul protectoarei locului, apa Ialomitei. Apa potabila a orasului era adusa de la o distanta de 5 mile prin uluci din lemn de pin, apa care deservea si palatul domnesc unde erau si trei fantani tasnitoare.

Din punctele de vedere aratate deja mai sus rezulta importanta magistrala in istoria tarii noastre a orasului Targoviste chiar si cand nu mai era capitala tarii. Daca adaugam si activitatea de aparare sustinuta de Mihai Viteazul, care avea ca baza de conducere orasul Targoviste, asertiunea enuntata se justifica evident.

Dar, in valtoarea istoriei, Targovistea a avut parte de la prima sa mentionare din anul 1396 facuta de cruciatul Jerman Johann Schiltberger si de evenimente nefericite.
Vlad tepes intr-o zi de Paste a tras in teapa la marginea orasului, printr-o actiune barbara, un numar insemnat de locuitori trecuti de prima tinerete, iar pe altii i-a obligat, in conditii inumane, sa lucreze la Cetatea Poienari de pe raul Arges, si aceasta pentru ca fratele sau fusese ingropat de viu.

In anul 1593 s-a reconstituit Curtea Domneasca.
In anul 1595 orasul a fost incendiat de Ali Pasa, care se retragea din fata lui Mihai Viteazul, revenit cu aliatul sau Sigismund Bathory din Ardeal. Evenimentul a fost marcat de un fenomen ceresc mai putin obisnuit.
Dupa un scurt asediu facut de Mihai Vitezul cetatii ocupate si intarite de turci, acesta fost recucerita in seara zilei de 16 octombrie (s.n.) 1595. Nicolae Balcescu in lucrarea sa „Romanii supt Mihai – Voievod Viteazul” mentioneaza ca in dimineata acelei zile a fost vazuta pe cerul orasului, dupa rasaritul soarelui, o cometa stralucitoare, o stea cu coada, eventual un OZN, aparitie considerata premonitorie si benefica.

In 1600 din ordinul turcilor, Ghica Voda a distrus in mare masura zidurile de aparare si casele mai importante.
Noi distrugeri in oras s-au petrecut in timpul razboiului turco-austriac din 1736-1739.
in aprilie 1821 Alexandru Ipsilanti comandantul eteristilor isi stabileste resedinta la Targoviste pe care o considera capitala dacica.
Ultimul eveniment nefast din secolul XIX s-a inregistrat in noaptea de 26-27 mai 1821 (stil Vechi) cand Tudor Vladimirescu a fost ucis bestial si fara macar un simulacru de judecata de eteristi in curtea mitropoliei si corpul lui aruncat intr-o fantana neidentificata sau intr-o groapa de asemenea care nu a fost gasita.

Matei Basarab (1632-1654) readuce orasul in prim plan, desi nu mai era capitala tarii, astfel incat Paul de Alep sa poata spune ca el era asezat intr-o regiune proepera si fericita si sa precizeze ca Targovistea era centrul comercial al tarii.

Vocatia de buna intelegere si impacare a orasului manifestata prima data de calugarul Maxim (deja mentionat) a revenit in timpul conflictului indelungat neproductiv dintre Vasile Lupu si Matei Basarab, cand, dupa bataliile de la Ojogeni si Nenisori din anul 1639, a contribuit la impacarea lor ce a avut loc la Targoviste.
Constantin Brancoveanu (1688-1714) a continuat sa, acorde un interes deosebit fostei capitale a tarii.


Dan Corneliu Braneanu