Targoviste - capitala Tarii Romanesti

Orasul Targoviste, ca si capitala a Tarii Romanesti, a avut o evolutie istorica bine cunoscuta.
Oricum, a fost un centru de atractie in care s-au intamplat evenimente istorice de exceptie, ca de exemplu, moartea dramatica a lui Tudor Vladimirescu si, mai recent, a lui Nicolae Ceausescu care avusese la un moment dat chiar ideea de a readuce acolo capitala tarii.

Orasul care se afla pe meridianul trecand prin Varful Omul, mai prezinta particularitatea ca are valoarea cea mai mica a atractiei gravimetrice din toata tara, asa, ca de altfel, si numai Tismana. Sacralitatea orasului, in afara de numeroasele vestite biserici din intravilan, este data si de doua manastiri renumite: Dealul si Viforata.

Timp de aproape 50 ani Targoviste, oras intim legat de Ialomita, a fost intre anii 1418 si 1465 a doua capitala a tarii Romanesti, dupa Curtea de Arges, in acelasi timp vad economic la rascruce de drumuri dar si evident centrul administrativ si ostasesc al tarii.

Dupa traditie, intemeietorul localitatii a fost Negru Voda personaj intrat in legenda. Domnitorii care au condus tara de la Targoviste au fost Mihail I, Dan II, Radu II Prasnaglava, Alexandru I Aldea, Vlad Dracul, Basarab II, Vladislav II, Vlad tepes si Radu cel Frumos, dintre care unii de cinci ori (Dan II), de patru ori (Radu II), de doua ori (Vlad Dracul si fiul sau Vlad Tepes).

Microclimatul creat de Ialomita, curs de apa cu debit relativ important cantitativ, dar mai ales calitativ (incluzand si campul energetic care il insotea) a permis aici, in Targoviste, o viata sanatoasa si prospera. Acest aspect a fost sesizat si semnalat si de straini, cum s-a intamplat cu secretarul domnitorului Petru Cercel, care era un italian, Franco Givori.

In plus, orasul fiind aparat cu ziduri puternice din caramida subtire lustruita, au existat conditiile pentru aparitia unei economii infloritoare prin puternice bresle mestesugaresti si negustoresti. Transilvanenii (prin orasul Brasov) ca sa ajunga la Giurgiu, treceau prin Targoviste, cu toate avantajele implicite care decurgeau pentru acest oras.

Din punct de vedere cultural si spiritual situatia se prezenta tot asa de bine. Trimiterea in acest sens se face la tiparnita lui Macarie de la Mr. Dealu, care, in anul 1508, prin editarea Liturghierului in slavona a marcat o prima piatra de hotar in istoria culturii romanesti, a doua fiind in anul 1558 cand s-a tiparit de catre Coresi un Penticostar de data aceasta in limba Romana. Este de retinut deci ca activitatea de capitala importanta a diaconului Coresi de la Brasov a inceput la Targoviste.

Spiritual, Targoviste a ramas consemnata prin cladirea Mitropoliei, ridicata pe vremea lui Matei Basarab si refacuta in anul 1709 de Constantin Brancoveanu, biserica Sf. Nicolae (din anul 1577), biserica Stelea (recladita in 1582), biserica Domneasca din 1585 in care se putea intra direct din palatul domnesc alaturat, biserica cu hram Mare Mucenic Gheorghe ctitorita de Neagoe Basarab, atestata prima data in anul 1517 si semnalata de Paul din Alep.

Biserica mai putin cunoscuta, aflata pe strada Suseni, prezinta astazi un interes deosebit deoarece, cu ocazia unor lucrari de renovare in luna iunie 2005 a fost gasit sub naos o ascunzatoare elaborata care ar fi putut contine tezaurul tarii pe vremea lui Neagoe Basarab. Exista indicii si ca naosul ar putea constitui un nod al unei retele de tunele subterane.

Turnul Chindiei inalt de 27 metri construit in veacul XV-lea, Biserica Domneasca din cadrul complexului Voievodal ridicata in doi ani pana in 1585 de Petru Cercel sunt alte obiective importante.

In centrul orasului, in anul 1505 s-a terminat ridicarea unui complex bisericesc, care era dotat si cu ateliere tipografice, complex ce a fost extins de Neagoe Basarab si sfintit cu mare fast la 17 mai 1520. Biserica cea mare a fost demolata in anul 1890 si reconstituita astfel dupa planurile lui Lecompte de Nouy, dar terminata de abea in anul 1933.

Ansamblul de monumente religioase valoroase este completat de biserica Stelea, de rezonanta istorica intrucat in forma actuala asezamantul se datoreaza domnitorului moldav Vasile Lupu, care-si avea tatal ingropat aici. Biserica a fost reparata, dupa un puternic incendiu, de Constantin Brancoveanu si in prezent este in plina dezvoltare, dupa ce a trecut prin alte vicisitudini. Prin aceste locasuri si constructii Targovistea s-a situat multa vreme deasupra Bucurestiului chiar cand nu mai era capitala de tara.

Ca un reper in istoria diplomatiei romanesti cu caracter spiritual apare actiunea oficiala pe care a indeplinit-o calugarul Maxim, in sensul de a impaca domnul Moldovei (Bogdan Voda) cu cel al tarii Romanesti (Radu cel Mare).

Din punct de vedere militar orasul Targoviste a ramas consemnat in istorie ca centrul rezistentei antiotomane chiar si cand nu era capitala tarii.

Targovistea ramanea consemnata si in istoria noastra de geniul civil. Turnu Chindiei era unic in Balcani prin inaltimea sa si dispunea de un tunel de evacuare care debusa – unde altundeva – decat in malul protectoarei locului, apa Ialomitei. Apa potabila a orasului era adusa de la o distanta de 5 mile prin uluci din lemn de pin, apa care deservea si palatul domnesc unde erau si trei fantani tasnitoare.

Din punctele de vedere aratate deja mai sus rezulta importanta magistrala in istoria tarii noastre a orasului Targoviste chiar si cand nu mai era capitala tarii. Daca adaugam si activitatea de aparare sustinuta de Mihai Viteazul, care avea ca baza de conducere orasul Targoviste, asertiunea enuntata se justifica evident.

Dar, in valtoarea istoriei, Targovistea a avut parte de la prima sa mentionare din anul 1396 facuta de cruciatul Jerman Johann Schiltberger si de evenimente nefericite.
Vlad tepes intr-o zi de Paste a tras in teapa la marginea orasului, printr-o actiune barbara, un numar insemnat de locuitori trecuti de prima tinerete, iar pe altii i-a obligat, in conditii inumane, sa lucreze la Cetatea Poienari de pe raul Arges, si aceasta pentru ca fratele sau fusese ingropat de viu.

In anul 1593 s-a reconstituit Curtea Domneasca.
In anul 1595 orasul a fost incendiat de Ali Pasa, care se retragea din fata lui Mihai Viteazul, revenit cu aliatul sau Sigismund Bathory din Ardeal. Evenimentul a fost marcat de un fenomen ceresc mai putin obisnuit.
Dupa un scurt asediu facut de Mihai Vitezul cetatii ocupate si intarite de turci, acesta fost recucerita in seara zilei de 16 octombrie (s.n.) 1595. Nicolae Balcescu in lucrarea sa „Romanii supt Mihai – Voievod Viteazul” mentioneaza ca in dimineata acelei zile a fost vazuta pe cerul orasului, dupa rasaritul soarelui, o cometa stralucitoare, o stea cu coada, eventual un OZN, aparitie considerata premonitorie si benefica.

In 1600 din ordinul turcilor, Ghica Voda a distrus in mare masura zidurile de aparare si casele mai importante.
Noi distrugeri in oras s-au petrecut in timpul razboiului turco-austriac din 1736-1739.
in aprilie 1821 Alexandru Ipsilanti comandantul eteristilor isi stabileste resedinta la Targoviste pe care o considera capitala dacica.
Ultimul eveniment nefast din secolul XIX s-a inregistrat in noaptea de 26-27 mai 1821 (stil Vechi) cand Tudor Vladimirescu a fost ucis bestial si fara macar un simulacru de judecata de eteristi in curtea mitropoliei si corpul lui aruncat intr-o fantana neidentificata sau intr-o groapa de asemenea care nu a fost gasita.

Matei Basarab (1632-1654) readuce orasul in prim plan, desi nu mai era capitala tarii, astfel incat Paul de Alep sa poata spune ca el era asezat intr-o regiune proepera si fericita si sa precizeze ca Targovistea era centrul comercial al tarii.

Vocatia de buna intelegere si impacare a orasului manifestata prima data de calugarul Maxim (deja mentionat) a revenit in timpul conflictului indelungat neproductiv dintre Vasile Lupu si Matei Basarab, cand, dupa bataliile de la Ojogeni si Nenisori din anul 1639, a contribuit la impacarea lor ce a avut loc la Targoviste.
Constantin Brancoveanu (1688-1714) a continuat sa, acorde un interes deosebit fostei capitale a tarii.


Dan Corneliu Braneanu

Elemente de geografie sacra si fenomene exotice

In antichitate, Geografia Sacra era o disciplina de elita ale carei prescriptii erau respectate si aplicate. Ea se referea in special la faptul ca anumite obiective importante nu erau amplasate la intamplare, ci tineau seama de structura intima a planetei Geea cu legile ei de vietuire. Se tinea seama in acest sens de spectrul energiei telurice, dar si de canalele eterice de legatura cu Cosmosul, exprimarea facandu-se prin folosirea aliniamentelor pe distante relativ mari si prin figuri geometrice simple, exemplul tipic fiind triunghiul, sau crucea, figuri care se pot imagina pe suprafata Terrei.

In legatura cu bazinul Ialomita, un aliniament sacru se poate considera verticala, daca folosim reprezentari (harti) care, plecand din Varful Omul (sau din Varful Bucura Dumbrava), ajunge la SIWA, in nordul Africii, mare centru spiritual al protoistoriei, astazi practic disparut in totalitate.

Aliniamentul trece printre altele, si nu intamplator, prin insula Delos si in insula Creta prin Cnossos, cele mai puternice focare de civilizatie si spiritualitate ale lumii elenice si preelenice. Pentru verificari, precizam ca Varful Omul se afla la 25o 27’ longitudine estica si, de exemplu, insula Delos, la 25o 16’, diferentele de cateva minute putand fi si mai mici daca s-ar tine seama de curbura meridianelor. In ceea ce priveste bazinul Ialomita, aliniamentul atinge limita de vest a orasului Targoviste si orasul Pietrosita.

In ceea ce priveste zona din care izvoraste Ialomita, acolo, pe suprafete relativ mici, se pot descoperi mai multe posibilitati de triunghiuri sacre, unele deja sugerate de diversi autori. Ar fi nevoie de un plan de situatie, la o scara convenabila, a Zonei: Omul – Bucura – Gavanele, dar si a platouului adiacent al Bucegilor, pentru a gasi sau confirma astfel de indicatii cu caracter de geografie sacra.

Despre axul sacru Varful Omul – Siwa, trebuie mentionat ca ideea este originala, si pentru prima data comunicata in scris.

De zona mijlocie a Ialomitei s-a publicat deja, autorul nefiind mentionat, existenta unui triunghi echilateral care se formeaza intre trei manastiri care poseda o vibratie speciala a locului. Triunghiul echilateral se formeaza intre Manastirea Dridu, Manastirea Bucium din Fagaras si fosta Manastire Butoiul din zona adiacenta a satului Ionesti de langa Costesti.

In sfarsit, s-a constatat deja existenta in plan a unei cruci pe traseul Ialomitei inferioare. Crucea este formata din unirea locurilor de amplasare a cinci biserici din zona Crasani.

Extremitatile bratelor crucii corespund cu bisericile din Copuzu, Sarateni, Sfantul Gheorghe si din Piscu Crasani, la intersectia bratelor aflandu-se Manastirea Balaciu. Neavand o ridicare, aerofotogrametrica care sa indice si pozitia bisericilor, nu am putut verifica aceasta cruce, dar acest lucru a fost facut probabil de autorul descoperirii.

Dintr-o informatie neverificata din presa a rezultat ca un cercetator englez Richard Doodley s-ar fi exprimat ca tara noastra este fascinanta din punct de vedere energetic si ca el a venit la noi ca sa verifice falia energetica din zona Ialomitei.

Ca manifestarile energetice din muntii nostri si inca in exteriorul lor sunt deosebite calitativ si cantitativ era si este un fapt bine cunoscut de mai multa vreme. Daca falia la care se referea Doodley s-ar referi numai la zona alpina ar fi inca suficient pentru a explica si fenomenele exotice care au fost semnalate in aval cunoscand capacitatea de transport si iradiere a informatiei de care este capabila apa, proprietate deja dovedita stiintific pe plan mondial. Asa ca putem da cateva exemple din orice punct de pe traseul Ialomitei observand ca aceste manifestari exotice („paranormale”) sunt mai abundente pe langa situri arheologice.

O zona interesanta nu este de mirare deci ca este cea adiacenta si apropiata Piscului Crasani.
- Padurea Calugareasca de salcami, fagi si stejari numita anterior Odaia Calugarului si aflata pe malul drept al Ialomitei dincolo de satul Salcioara. Printre copacii ei si in vreme foarte secetoasa pluteste in anumite momente un abur care se strecoara alene si pentru care nu s-a gasit o explicatie. Tot printre copaci s-au vazut lumunite albastrui alergand ceea ce i-a si impins pe unii localnici sa faca sapaturi dupa eventuale bogatii ingropate. Desi padurea este mica multi oameni s-au ratacit si au disparut efectiv. Altii aud gemete si fosnete neexplicabile.

- O subzona mai activa in fenomene exotice poate fi considerata cea din preajma lacului Saratuica si in padurea Groasa unde s-au inregistrat pur si simplu disparitii de oameni.
Fenomene paranormale s-au inregistrat insa si in padurea Broasca, de langa Dridu, unde unele persoane au avut viziunea unor animale monstruoase sau a unor scene de batalii din trecutul istoric. La Mr.Balaciu in anul 1956 la moartea staretului protosinghelul Valerian, clopotele bisericii si ale altora din satele apropiate au inceput a bate jalnic ca de mort, dar fara a fi trase de nimeni. Situatia fiind incomoda din punct de vedere politic-ideologic organele locale au dispus taierea franghiilor de la Mr. Balaciu, dar clopotele au continuat sa bata singure pana la coborarea in groapa a venerabilului Valerian care fusese o personalitate foarte luminoasa. Ancheta facuta de Securitate nu a putut lamuri incidentul care produsese mare valva.

Dan Corneliu Braneanu

Slobozia - descopera sacrul unde te astepti mai putin

Slobozia este din anul 1994 sediul unei episcopii ce functioneaza din anul 2004, in cea mai mare catedrala ridicata in tara noastra dupa Revolutie, Catedrala cu hram Inaltarea Domnului, sfintita intr-un cadru grandios la 25.III.2004, are o suprafata totala de 850 m2, o lungime de 45 m si o inaltime de 37 m. Catedrala detine relicve sfinte respectiv parti din moastele Sf. Epictet si Sf. Astion de la Halmyris. Episcopia pastoreste 9 manastiri si 3 schituri (Tariceni, Amara, si Tudor Vladimirescu – Lahovari).

Pana in anul 2004 sediul episcopiei a fost in Manastirea Sfintii Voievozi, monument istoric ctitorit de Matei Basarab si postelnicul Ianache Caragea pe amplasamentul unei biserici mai vechi, daramata de cutremurul din anul 1627 si care fusese inchinata Mr. Dochiaru de la muntele Athos. Noua biserica a fost si ea afectata de cutremurul din 1830, dar refacuta peste patru ani. Pe vremea domnitorului Al. Cuza, manastirea detinuta de calugari greci a fost desfiintata, ea devenind biserica de mir.

Dupa lucrari de completare si refacere a picturii, desfasurate in anii 1996-1997 Manastirea Sfintii Voievozi a fost reinfiintata cu viata de obste. Biserica, slujita de maicute, detine printre alte obiecte de arta sacra, un chivot cu particele din moastele a 8 sfinti si un mic fragment din lemnul Sfintei Cruci. In manastire se gaseste un muzeu de icoane si carte veche si un atelier de tricotaje. De mentionat ca in anul 1836 manastirea poseda una din cele mai importante biblioteci, dintre cele specifice, din tara noastra.

La Slobozia functioneaza singurul muzeu al agriculturii din Romania si unul din putinele de acest gen din lume, care se intinde pe o suprafata de 3870 m2, pe care sunt expuse 9000 de piese din specific. in muzeu sunt evocate si unele personalitati care au activat cu rasunet in agricultura, ca fostul ministru Aurelian P. Pana decedat in inchisoarea politica Gherla la 4 mai 1951, cel care a promovat introducerea plantei Soia printre culturile noastre. in cadrul muzeului se afla o biserica de lemn atestata din anul 1737 la Poiana, de unde a fost adusa si tarnosita la 17.12.2000 avand hramurile “Sf. Ierarh Nicolae” si “Buna Vestire”. Biserica se deosebeste prin impartirea veche a interiorului separat pentru femei si barbati si prin icoana Sfintilor Mihail si Gavril.

Combinatia complementara Muzeu-Biserica este minunata si inobileaza orasul Slobozia, care se poate compara cu Bucurestiul din acest punct de vedere, gandindu-ne la Muzeul Satului de acolo cu biserica lui Maramuresana.

Slobozia straluceste si prin alte realizari cu caracter de unicat. Este vorba de Cimitirul International Militar al Eroilor, militari cazuti in cele doua razboaie mondiale. Acolo sunt inhumati 1918 luptatori din cel putin 7 natii diferite printre care 214 algerieni si 142 indieni. La Slobozia evident ca au avut loc si evenimente istorice. Astfel, acolo, la 24 august 1807 s-a incheiat un armistitiu ruso-turc care prevedea in principal ca trupele ruse sa se retraga din cele doua principate romanesti. Din pacate, clauza n-a fost respectata si razboiul a reinceput in martie 1809.

Mai in aval de Slobozia, la Hagieni, este in curs de amenajare o manastire de calugari purtand numele localitatii si avand hramul Sfantul Nicolae, asezamant monahal atestat de pe vremea lui Mircea cel Batran, dar abandonat pana de curand.

In sfarsit, la varsarea Ialomitei in Dunare, se afla Cetatea de Floci (unde s-a nascut Mihai Viteazul), o localitate prospera in Evul Mediu, in care convergeau mai multe drumuri din Baragan, si in consecinta, traficul de marfuri, in special lana, era foarte intens. Locul, daca ar fi cercetat arheologic, ar putea oferi multe surprize. Prosperitatea materiala a orasului era pecetluita si de o componenta spirituala concretizata prin existenta a circa douazeci de biserici, dintre care una fortificata. Cetatea de Floci amplasata intr-o zona mirifica de tip deltaic, punct de control pe la anul 1500 al navigatiei comerciale pe Ialomita cu bogate corabii, i se dusese vestea in Europa in asa masura incat fusese pictata pe Loggia lui Rafael de la Vatican.

Dan Corneliu Braneanu

Cultura Dridu – continuitate in spatiu si timp

Manastirea Dridu

Un loc important in structura hidrografica a bazinului Ialomita este la Dridu, acolo unde se varsa afluentul cel mare: Prahova, rau care izvoraste la altitudinea de 1020 m. si are o lungime de 183.5 km. Prahova delimiteaza spre est masivul Bucegi printr-un mare abrupt, in timp ce Ialomita limiteaza spre est platoul destul de plat al aceluiasi masiv. In secolul XV, localitatea apare sub numele de Dridrich in unul din cele 24 hrisoave, semnat chiar acolo, de domnitorul Radu cel Frumos intre anii 1463 si 1474.

Intre anii 1956 si 1962 s-a descoperit la Dridu o asezare a populatiei din secolele 8-11, organizata in obsti teritoriale de tipul comunei rurale bizantine. Asemenea descoperiri s-au mai facut in multe locuri din tara, dar cele de la Dridu au dat numele unei intregi culturi, intrucat s-a considerat ca aspectele culturale surprinse acolo, legate in special de ceramica, sunt specifice populatiei romanesti din Campia Dunarii si chiar din intregul spatiu carpato-dunarean, sau chiar balcano-dunarean. Oricum, cultura Dridu se extindea in Transilvania cel putin pana la Medias. Ea s-a dezvoltat in patru etape, ultima cuprinzand si ansamblul religios de la Basarabi si intinzandu-se pana la Nistru si Cernauti. Cultura Dridu a fost cultura materiala provincial bizantina a regiunilor de la Dunarea de Jos dezvoltata pe elemente de origine romana.

Atribuirea numelui unei asezari de pe malul Ialomitei unei culturi atat de extinse ca spatiu si importanta in istoria culturii romanesti a fost pe deplin justificata prin descoperirile arheologice, ulterioare celor terminate in 1962, facute de Viorica Mihai Enachiuc. Astfel, pe malul stang inalt al Ialomitei s-au gasit vestigii neolitice si urme dacice de olarie. In sfarsit, la locul numit Metereze, s-au gasit fortificatii de aparare cu santuri adanci.

Dridu ofera o panorama istorica exemplara din neolitic pana in secolul XIV, cum putine alte puncte din tara pot sa prezinte, asupra continuitatii vietii populatiei autohtone pe un acelasi areal, chiar daca acesta a fost in calea marilor migratii barbare. Sapaturile efectuate de Viorica Enachiuc in punctul „La metereze” de la Dridu au demonstrat prezenta neoliticului aceramic, ceea ce atesta existenta unor indeletniciri in zona, adica in spatiul carpato-danubian in mileniul VIII i.H. Aceasta descoperire inedita, comunicata la Congresul International de Istorie de la Viena din aprilie 2003 constituie o prima dovada asupra perioadei indepartate de dezvoltare a agriculturii in Europa practicata de localnici, nu importata din Asia Mica, asa cum se credea pana atunci. Iata cum Ialomita intra si in istoria Europei.

Acest sit arheologic deosebit trebuia punctat si de un suport spiritual, respectiv de Manastirea Dridu care a fost ctiorita in anul 1994. Mai mult ca sigur la Dridu a existat o sihastrie anterioara, oricum zona Fierbinti – Poienarii Vechi fiind considerata ca fiind populata in veacurile indepartate de numerosi schimnici. Aceasta microzona sacra a generat marile manastiri de astazi: Caldarusani, Sitaru, Tiganesti, Snagov.


Dan Corneliu Braneanu