Ljubljana, mica Venetie din Balcani

Ljubljana, capitala Sloveniei este una dintre cele mai frumoase si atragatoare din spatiul ex-iugoslav si rivalizeaza cu alte orase de top din Europa.

Desi este una dintre cele mai mici tari din Europa, Slovenia este un taram incantator. Calatorul descopera aici, laolalta, franturi din Bavaria, Riviera Mediteraneana, Dunare, Venetia si Balcani. Slovenia reprezinta un loc aparte, pe care ajungi sa-l indragesti doar daca ai ocazia sa-l vizitezi.

Slovenia reprezinta inca, pentru multi romani, un taram prea putin cunoscut, dar odata ajunsi aici cu siguranta nu veti regreta o vacanta. Slovenia a facut parte din fosta mare Republica Iugoslavia, dar si-a cucerit independenta in 1991. Datorita faptului ca se invecineaza cu Italia, Austria, Ungaria si Croatia, a inceput relativ usor sa se dezvolte fara a fi influentata de ostilitatea evenimentelor politice din jur. In 2004 a aderat la Uniunea Europeana, iar din ianuarie acest an euro a devenit moneda nationala.

Asezat strategic la doua ore de mers cu masina de Venetia si trei de Viena, Ljubljana, capitala Sloveniei, este un oras foarte frumos si in aceeasi masura linistit, care imbina cu distinctie stilul baroc cu cel modern.

Situat de-a lungul raului Ljubljanca, orasul este renumit prin centrul vechi, sau prin varfurile gemene ale Catedralei, care la randu-i gazduieste impresionante fresce. Orasul se bucura mai mereu de foarte multi turisti veniti din toate colturile pamantului. Centrul vechi este bine sa fie strabatut la pas, pentru a nu pierde un drum de-a dreptul incantator. In ciuda faptului ca este un oras european de marime medie, isi pastreaza caracterul prietenos al unui oras mic, avand in acelasi timp toate caracteristicile unei metropole. Aici, in punctul de intalnire al culturilor estice, vechiul se intrepatrunde armonios cu noul. Ljubljana este un oras cultural, care gazduieste multe teatre, muzee si galerii si se poate mandri cu una dintre cele mai vechi filarmonici din lume. Este un oras in care au loc numeroase concerte si diferite evenimente.

O plimbare pe marginea raului Ljubljanca te relaxeaza total. Tavernele situate pe ambele parti ale raului te imbie sa le calci pragul. Daca te lasi dus de stradutele inguste te trezesti in fata Catedralei, unul dintre simbolurile zonei. Panorama vazuta din varful Catedralei iti ofera imagini de neuitat. Pentru ca stiu sa-si vanda marfa, cum se spune, gazdele nu te lasa sa pleci pana nu vizionezi un filmulet cu istoria Sloveniei.

Pentru ca are o suprafata mica (20.273 km2), Slovenia se poate strabate foarte usor cu masina in orice directie, autostrazile fiind impecabile, fiind montate indicatoare pentru toate rutele posibile. Nu ratati Postojna, o localitate aflata la vreo 80 de km de capitala Ljubljana. Ai zice ca esti la Breaza, peisajul din zona fiind mirific. Gazdele, primitoare si bine pregatite pentru orice turist: nu mica ne-a fost mirarea cand, in galerii, o casierita ne ofera, pe langa tichetul de intrare, si un pliant in limba romana cu prezentarea pesterii.


Ne-au incantat:
- Pestera Postojna (situata la o ora de mers cu masina de Ljubljana)
- Castelul Predjama (situat la o ora de mers cu masina)
- Muzeul lacului Cerknica, la doua ore

- Statiunile de schi. Cea mai mare parte a Alpilor Iulieni se afla in Parcul National Triglav. Renumita statiune Bled este situata la marginea parcului. Bled este considerata un adevarat paradis turistic cu numeroase posibilitati de recreere. Bohinj este punctul de plecare pentru numeroase drumetii montane; lacul Bohinj si Bohinjska Bistrica sunt un paradis pentru iubitorii de activitati acvatice. In imprejurimi exista partii de schi si trasee pentru schiorii cross-country, de asemenea facilitati pentru ciclism montan, parapanta, alpinism sportiv etc. In localitatea Planica din apropiere, la adapostul muntilor inalti de doua mii de metri, cei mai buni sportivi la saritura cu schiurile intra in competitie in fiecare an. Orasele din valea Sota, valea raului de smarald, Kobarid, Tolmin ii atrag pe cei care cauta liniste, dar si pe iubitorii de adrenalina. Aici sunt posibilitati de a practica numeroase sporturi acvatice. Puteti de asemenea cunoaste aceasta vale prin sporturi ca parapanta, planorismul sau ciclismul montan.

- Mediterana. Coasta slovena are o lungime de 46,6 kilometri. Centrul istoric al orasului Koper este considerat unul din cele mai pitoresti locuri din zona de nord a peninsulei Istria. Orasele Piran, Izola si Koper, situate de-a lungul litoralului, atrag turistii prin aerul lor medieval.Intregul oras Piran, un vechi port la mare, este protejat ca monument cultural si istoric si si-a pastrat aspectul medieval cu strazi inguste si case compacte, care se ridica in trepte dinspre campie spre dealuri, dand intregii zone o atmosfera tipic mediteraneana.

- Pohorje se intinde pe o suprafata de aproximativ 1.000 de kilometri patrati si este acoperit de paduri de conifere, in anumite zone s-au dezvoltat centre de schi (Areh, Rogla, Kope) si alte zone din Pohorje ofera trasee montane intinse pentru excursionisti si iubitorii de ciclism si calarie.

- Maribor, cu aproape 115.000 de locuitori, este considerat al doilea oras din Slovenia. Aici sunt viile cele mai vechi din lume, care cresc pe langa raul Drava de mai mult de patru secole. De-a lungul raului Drava se afla Lent, un oras pitoresc si plin de viata, faimos pentru Festivalul multicultural din Lent. Viile intinse, care incep de la marginea orasului pana peste dealurile Maribor, se intrepatrund cu peste 50 kilometri de drumuri ale vinului. Pe aceste drumuri se afla magazine de vinuri si ferme turistice.


Sursa: www.adevarul.ro/

Slobozia - descopera sacrul unde te astepti mai putin

Slobozia este din anul 1994 sediul unei episcopii ce functioneaza din anul 2004, in cea mai mare catedrala ridicata in tara noastra dupa Revolutie, Catedrala cu hram Inaltarea Domnului, sfintita intr-un cadru grandios la 25.III.2004, are o suprafata totala de 850 m2, o lungime de 45 m si o inaltime de 37 m. Catedrala detine relicve sfinte respectiv parti din moastele Sf. Epictet si Sf. Astion de la Halmyris. Episcopia pastoreste 9 manastiri si 3 schituri (Tariceni, Amara, si Tudor Vladimirescu – Lahovari).

Pana in anul 2004 sediul episcopiei a fost in Manastirea Sfintii Voievozi, monument istoric ctitorit de Matei Basarab si postelnicul Ianache Caragea pe amplasamentul unei biserici mai vechi, daramata de cutremurul din anul 1627 si care fusese inchinata Mr. Dochiaru de la muntele Athos. Noua biserica a fost si ea afectata de cutremurul din 1830, dar refacuta peste patru ani. Pe vremea domnitorului Al. Cuza, manastirea detinuta de calugari greci a fost desfiintata, ea devenind biserica de mir.

Dupa lucrari de completare si refacere a picturii, desfasurate in anii 1996-1997 Manastirea Sfintii Voievozi a fost reinfiintata cu viata de obste. Biserica, slujita de maicute, detine printre alte obiecte de arta sacra, un chivot cu particele din moastele a 8 sfinti si un mic fragment din lemnul Sfintei Cruci. In manastire se gaseste un muzeu de icoane si carte veche si un atelier de tricotaje. De mentionat ca in anul 1836 manastirea poseda una din cele mai importante biblioteci, dintre cele specifice, din tara noastra.

La Slobozia functioneaza singurul muzeu al agriculturii din Romania si unul din putinele de acest gen din lume, care se intinde pe o suprafata de 3870 m2, pe care sunt expuse 9000 de piese din specific. in muzeu sunt evocate si unele personalitati care au activat cu rasunet in agricultura, ca fostul ministru Aurelian P. Pana decedat in inchisoarea politica Gherla la 4 mai 1951, cel care a promovat introducerea plantei Soia printre culturile noastre. in cadrul muzeului se afla o biserica de lemn atestata din anul 1737 la Poiana, de unde a fost adusa si tarnosita la 17.12.2000 avand hramurile “Sf. Ierarh Nicolae” si “Buna Vestire”. Biserica se deosebeste prin impartirea veche a interiorului separat pentru femei si barbati si prin icoana Sfintilor Mihail si Gavril.

Combinatia complementara Muzeu-Biserica este minunata si inobileaza orasul Slobozia, care se poate compara cu Bucurestiul din acest punct de vedere, gandindu-ne la Muzeul Satului de acolo cu biserica lui Maramuresana.

Slobozia straluceste si prin alte realizari cu caracter de unicat. Este vorba de Cimitirul International Militar al Eroilor, militari cazuti in cele doua razboaie mondiale. Acolo sunt inhumati 1918 luptatori din cel putin 7 natii diferite printre care 214 algerieni si 142 indieni. La Slobozia evident ca au avut loc si evenimente istorice. Astfel, acolo, la 24 august 1807 s-a incheiat un armistitiu ruso-turc care prevedea in principal ca trupele ruse sa se retraga din cele doua principate romanesti. Din pacate, clauza n-a fost respectata si razboiul a reinceput in martie 1809.

Mai in aval de Slobozia, la Hagieni, este in curs de amenajare o manastire de calugari purtand numele localitatii si avand hramul Sfantul Nicolae, asezamant monahal atestat de pe vremea lui Mircea cel Batran, dar abandonat pana de curand.

In sfarsit, la varsarea Ialomitei in Dunare, se afla Cetatea de Floci (unde s-a nascut Mihai Viteazul), o localitate prospera in Evul Mediu, in care convergeau mai multe drumuri din Baragan, si in consecinta, traficul de marfuri, in special lana, era foarte intens. Locul, daca ar fi cercetat arheologic, ar putea oferi multe surprize. Prosperitatea materiala a orasului era pecetluita si de o componenta spirituala concretizata prin existenta a circa douazeci de biserici, dintre care una fortificata. Cetatea de Floci amplasata intr-o zona mirifica de tip deltaic, punct de control pe la anul 1500 al navigatiei comerciale pe Ialomita cu bogate corabii, i se dusese vestea in Europa in asa masura incat fusese pictata pe Loggia lui Rafael de la Vatican.

Dan Corneliu Braneanu

Cultura Dridu – continuitate in spatiu si timp

Manastirea Dridu

Un loc important in structura hidrografica a bazinului Ialomita este la Dridu, acolo unde se varsa afluentul cel mare: Prahova, rau care izvoraste la altitudinea de 1020 m. si are o lungime de 183.5 km. Prahova delimiteaza spre est masivul Bucegi printr-un mare abrupt, in timp ce Ialomita limiteaza spre est platoul destul de plat al aceluiasi masiv. In secolul XV, localitatea apare sub numele de Dridrich in unul din cele 24 hrisoave, semnat chiar acolo, de domnitorul Radu cel Frumos intre anii 1463 si 1474.

Intre anii 1956 si 1962 s-a descoperit la Dridu o asezare a populatiei din secolele 8-11, organizata in obsti teritoriale de tipul comunei rurale bizantine. Asemenea descoperiri s-au mai facut in multe locuri din tara, dar cele de la Dridu au dat numele unei intregi culturi, intrucat s-a considerat ca aspectele culturale surprinse acolo, legate in special de ceramica, sunt specifice populatiei romanesti din Campia Dunarii si chiar din intregul spatiu carpato-dunarean, sau chiar balcano-dunarean. Oricum, cultura Dridu se extindea in Transilvania cel putin pana la Medias. Ea s-a dezvoltat in patru etape, ultima cuprinzand si ansamblul religios de la Basarabi si intinzandu-se pana la Nistru si Cernauti. Cultura Dridu a fost cultura materiala provincial bizantina a regiunilor de la Dunarea de Jos dezvoltata pe elemente de origine romana.

Atribuirea numelui unei asezari de pe malul Ialomitei unei culturi atat de extinse ca spatiu si importanta in istoria culturii romanesti a fost pe deplin justificata prin descoperirile arheologice, ulterioare celor terminate in 1962, facute de Viorica Mihai Enachiuc. Astfel, pe malul stang inalt al Ialomitei s-au gasit vestigii neolitice si urme dacice de olarie. In sfarsit, la locul numit Metereze, s-au gasit fortificatii de aparare cu santuri adanci.

Dridu ofera o panorama istorica exemplara din neolitic pana in secolul XIV, cum putine alte puncte din tara pot sa prezinte, asupra continuitatii vietii populatiei autohtone pe un acelasi areal, chiar daca acesta a fost in calea marilor migratii barbare. Sapaturile efectuate de Viorica Enachiuc in punctul „La metereze” de la Dridu au demonstrat prezenta neoliticului aceramic, ceea ce atesta existenta unor indeletniciri in zona, adica in spatiul carpato-danubian in mileniul VIII i.H. Aceasta descoperire inedita, comunicata la Congresul International de Istorie de la Viena din aprilie 2003 constituie o prima dovada asupra perioadei indepartate de dezvoltare a agriculturii in Europa practicata de localnici, nu importata din Asia Mica, asa cum se credea pana atunci. Iata cum Ialomita intra si in istoria Europei.

Acest sit arheologic deosebit trebuia punctat si de un suport spiritual, respectiv de Manastirea Dridu care a fost ctiorita in anul 1994. Mai mult ca sigur la Dridu a existat o sihastrie anterioara, oricum zona Fierbinti – Poienarii Vechi fiind considerata ca fiind populata in veacurile indepartate de numerosi schimnici. Aceasta microzona sacra a generat marile manastiri de astazi: Caldarusani, Sitaru, Tiganesti, Snagov.


Dan Corneliu Braneanu