Construit in anii 1683-1685, in timpul domniei lui Serban Cantacuzino (1678-1688), si consolidat in vremea lui Constantin Brancoveanu (1688-1714), acest ansamblu arhitectural a fost principalul han al orasului datorita marimii sale si al sigurantei oferite negustorilor in incinta de tip cetate cu ziduri pline spre exterior.
Expresia deplina a caracterului de banca conferit de monumentalitatea careia i se asociaza forta expresiva data de regularitate, echilibru, distinctie, masivitate si deschiderea ponderata catre strada confera Palatului BNR din strada Lipscani un loc privilegiat in arhitectura perioadei, putand fi comparat cu marile constructii bancare realizate in Europa veacului al XIX-lea.
Una din cele mai frumoase cladiri ale Bucurestiului, asa cum o prezenta o voce autorizata a arhitecturii romanesti, precum aceea a lui Ion Mincu, Palatul vechi al BNR a deschis seria cladirilor monumentale prin care institutiile moderne romanesti nou create isi asociau o imagine concreta ce le asigura vizibilitatea necesara pentru a se impune.
Arhitectii francezi care au construit Palatul Vechi al BNR sunt aceiasi care au proiectat si Ateneul Roman, pe care Isarescu il considera punctul de plecare al construirii „Micului Paris". In opinia lui Mugur Isarescu, care a vazut ceva sedii de banca centrala la viata sa, „Palatul BNR este unul dintre cele mai frumoase din lume".
Proiectul trebuia sa corespunda unor multiple conditionari, determinate de destinatiile speciale ale spatiilor unei cladiri bancare.
Aceste elemente au fost subordonate principiilor arhitecturale ale stilului eclectic de factura academica. Preluand multiple elemente din arhitectura Renasterii si a Clasicismului francez, Palatul are o forma dreptunghiulara cu latura mare de 73 m (de-a lungul strazii Lipscani) si cu cea mica de 52 m (pe strada Smardan).
Descrierea exterioaraSpatiile laterale ale cladirii adapostesc patru din cele sase sculpturi decorative ale fatadei, realizate in ronde-bose, care pun in evidenta etajul nobil. Cele patru sculpturi sunt operele lui Ion Georgescu (1856-1898) si stefan Ionescu Valbudea (1859-1918), doi dintre cei mai reprezentativi artisti romani ai epocii, si infatiseaza patru personaje alegorice, care reprezinta Justitia (Thermis) si Agricultura (Ceres), plasate central, iar lateral se afla Comertul (Mercur) si Industria (Vulcan). Simbolistica lor comunica programul asumat de BNR de a sustine economia nationala.
Acoperisul
Desi are o suprafata mare, acoperisul nu intra in competitie cu fatadele, deoarece avand o panta foarte mica este greu de perceput. Singurele elemente speciale sunt cele cinci cupole, din care patru sunt identice si sunt situate deasupra elementelor decrosate din colturile cladirii. Acestea au avut ca model tipul de cupola al Turnului Orologiului Palatului Luvru. Spre deosebire de restul acoperisului, care era acoperit cu tabla de arama, invelisul cupolelor a fost realizat din tabla de ardezie. Cupolele sunt inconjurate de o balustrada prin care se face articularea cu fatadele respective. A cincea cupola, cea mai impunatoare, potenteaza monumentalitatea intrarii principale.
Descrierea interioara
Palatul din strada Lipscani cuprinde o travee centrala in care se afla Sala sau Holul ghiseelor si alte doua travee secundare. Coloanele care sustin cupola si dialogul dintre travee asigura ritmul constructiei si permit un joc de volume ce elimina monotonia.
Axul principal al fatadei dinspre strada Lipscani distribuie simetric si spatiile interioare. Simetria dispare insa pentru functiunile si spatiile secundare. Axul compozitional se concretizeaza intr-o succesiune de spatii, care cuprinde intrarea principala si holul ghiseelor. De o parte si de alta a acestui element compozitional, se afla doua curti interioare dispuse simetric, de dimensiuni egale, care au rolul de a ilumina spatiile orientate catre ele.
Cel mai important element al spatiului interior dedicat publicului este Holul ghiseelor sau Sala de marmura, care adaposteste astazi Muzeul BNR.
In vestibul, doua sculpturi realizate in atelierul A. Durenne Sommevoire, care reprezinta personaje feminine tinand cu ambele maini, deasupra capului, cate un corp de iluminat, marcheaza pornirea rampelor celor doua scari catre urmatorul etaj.
Cu ultima treapta se termina si spatiul luminos, asigurat de ferestrele orientate catre una din curtile interioare. Pe balustrada cu decoratii minutios realizate, au fost asezate doua steme cu insemnele heraldice ale provinciilor istorice ce alcatuiau Regatul Romaniei in momentul edificarii constructiei: bourul Moldovei, acvila Munteniei, leul Olteniei si cei doi delfini afrontati ai Dobrogei.
Cele doua scari monumentale asigura accesul la etajul I, care este nivelul nobil al Palatului. Aici se aflau: Holul de onoare, Sala Consiliului de administratie, Biroul guvernatorului, birourile altor membri ai conducerii bancii si salile de receptie.
Intrarea in Sala de Consiliu este flancata de alte doua coloane. De o parte si de alta a peretelui ce corespunde Salii de consiliu sunt practicate doua nise in care sunt amplasate statui asemanatoare cu cele de la parter, realizate de acelasi autor, simbolistica lor fiind, de asemenea, circumscrisa ramurilor economiei romanesti. Usa propriu-zisa are un fronton in forma de semicerc, in care se afla un ceas si o laborioasa decoratie in basorelief.
Sala Consiliului de Administratie are cele mai pretentioase decoratii dintre toate incaperile bancii, in acelasi stil eclectic la care s-au adaugat puternice accente baroce. Decoratia este asigurata de pilastrii angajati, de stucatura si capitelurile aurite. Usile, complet vitrate, care se deschid spre strada Lipscani si catre incaperile vecine, sunt incadrate de o ornamentatie bogata, cu elemente decorative de natura vegetala in stil neoclasic, fiecare avand un ancadrament puternic profilat, terminat cu frontoane. Chenare de mari dimensiuni subimpart peretele dinspre Holul de onoare, precum si partea centrala a celor laterali. Traveea mediana este rezervata intrarii principale, iar in celelalte chenare se afla patru tablouri de dimensiuni mari, comandate de Consiliul de administratie, la 11 iunie 1890, celor mai importanti artisti plastici ai momentului: Nicolae Grigorescu, G.D. Mirea, Eugen Voinescu.
La partea superioara a salii se afla cornisa puternic profilata, care cuprinde si golurile circulare ale ferestrelor dinspre Lipscani. Plafonul este decorat asemanator Salii ghiseelor. Un valoros candelabru completeaza ambientul.
In stanga Salii de Consiliu, se afla Biroul guvernatorului in care tratarea parietala este mai retinuta, materialele si culorile folosite provenind dintr-o gama mai deschisa, ceea ce creeaza un agreabil contrast intre cele doua sali. Galeria ce inconjoara pe trei laturi golul Holului ghiseelor adapostea birourile Serviciului contabilitatii (aripa Smardan) si locuinta guvernatorului (aripa Carada).
Locuinta guvernatorului avea un acces separat in cladire, cuprindea mai multe incaperi, inclusiv o biblioteca personala, deservite de un coridor lung, si era luminat prin curtea interioara.
Guvernatorul Mugur Isarescu a anuntat ca publicul va putea vizita din toamna muzeul amenajat in holul mare al Palatului vechi al Bancii Nationale a Romaniei din Bucuresti. La 130 de ani de la infiintarea Bancii Nationale a Romaniei (BNR), a fost lansat albumul bilingv „Cronica restaurarii Palatului vechi“, semnat de arhitecta Cristina turlea.
Cei 130 de ani scursi de la infiintarea Bancii Nationale a Romaniei (BNR), precum si definitivarea lucrarilor de restaurare a Palatului vechi al institutiei (situat in str. Lipscani nr. 25), au fost marcati, saptamana trecuta, prin lucrarile simpozionului „Palatul vechi al BNR - capodopera a patrimoniului arhitectural al Romaniei", deschis de guvernatorul bancii centrale, Mugur Isarescu.
Grigorescu, in Sala Consiliului
Vizitatorii vor putea vedea din toamna si Galeria Guvernatorilor, aflata la etajul I al cladirii si prezentand portretele tuturor celor care s-au perindat la conducerea bancii centrale, si, foarte probabil, si Sala Consiliului. O mare performanta restaurativa, Sala Consiliului prezinta patru picturi monumentale, „Rodica - la secerat" (1894) a lui Nicolae Grigorescu, o marina de Eugen Voinescu (consul al Romaniei la Odesa), realizata in acelasi an, alaturi de tablourile lui G.D. Mirea, reprezentandu-i pe „Prometeu" si, respectiv, pe „Mercur", ambele realizate in 1891.
In colectia numismatica gazduita de BNR pot fi vazute monedele aflate de-a lungul timpului in circulatie pe teritoriul Romaniei, incepand cu monedele cetatilor grecesti din secolul V i.Hr. si trecand prin primele emisii monetare ale statului modern roman, datorate lui Al.I. Cuza si denumite „romani" sau „romanati".
Sursa: Site-ul BNR
Sursa fotografii: http://marapopa.blogspot.com
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu