Potrivit comentatorilor, prin constructia acestui turn, oamenii doreau sa recucereasca paradisul pierdut, dar fara ajutorul lui Dumnezeu, ci doar prin ei insisi. Acest gest aminteste de caderea lui Adam si a Evei, care doresc sa devina asemeni lui Dumnezeu, insa nu prin impartasirea cu El.
Turnul Babel apare ca posibilitate a omului de a spune nu, chiar si lui Dumnezeu.
De retinut este faptul ca paradisul este descris ca fiind o livada cu pomi (Facere, 2,15), in timp ce Babelul este construit din caramizi si smoala (Facere 11, 3-4). Ce rezulta de aici? Ca omul incearca sa depuna tot efortul sa inlocuiasca natura vie cu o materie lipsita de viata (caramida si smoala).
Poate nu este intamplator ca prima cetate a fost zidita de Cain, cel care l-a ucis pe Abel.
Sursa: http://www.crestinortodox.ro/diverse/turnul-babel-118940.html
Avea sapte etaje (numar sacru egal cu al planetelor din care babilonienii credeau ca este alcatuit sistemul solar, de fapt cele cinci planete cunoscute atunci, plus Soarele si Luna). Latimea turnului era tot de 90 metri, iar in el incapusera 85 de milioane de caramizi ! Se numea, de fapt, Etemenanki si era constructia cea mai impozanta a omenirii de dupa piramida lui Keops din Egipt !
Primii comentatori stiintifici care au abordat problema faimoasei constructii au fost istoricii greci Herodot, Diodor din Sicilia si Strabon. Herodot ne vorbeste despre ruinele cu opt etaje ale turnului, iar Diodor si Strabon crede ca ar fi piramida de mormant al regelui Belus, intemeietorul Babilonului.
Turnul apare inca in epoca romana, in picturile murale din Saint-Savin, in mozaicurile catedralei din Monreale, in Sicilia, in sculptura, la Palatul Dogilor din Venetia. Bruegel cel Batran, Rafael, in ansamblul decorativ al loggiei Vaticanului care cuprinde scene din Vechiul Testament, si alti pictori au abordat subiectul, astfel incat s-ar putea alcatui o antologie a reprezentarilor turnului, in diferite secole.
S-a crezut ca Turnul Babei se afla la Borsippa (actualmente, Birs Nimrud) sau la Aquarquf, la treizeci de kilometri de Bagdad, unde au ramas vestigii impresionante ale ziguratelor. Sovaielile in privinta amplasamentului vestitului Turn sunt firesti, deoarece ziguratul din Babilon fusese distrus si, cu toata soliditatea sa, nu mai ramasese nimic. Arheologii germani au inceput sapaturile aici, dupa paisprezece ani de la deschiderea santierului.
Cu toate cercetarile riguroase, s-ar fi ajuns cu greu la celebrul monument daca nu ar fi existat unele indicii. Mai intai, comparatia care se putea face cu ziguratele din alte orase, destul de bine conservate (cele din Ur si din Tchoga Zanbil, in Susiana). Apoi, o descriere scurta a istoricului grec Herodot, mare calator si narator fidel, care a vizitat Babilonul catre mijlocul secolului al V-lea i.H.; el nu a vazut decat ruinele turnului, deoarece fusese distrus de Xerxes, dupa cucerire.
In sfarsit, exista un document foarte pretios, si anume o tablita de argila (care se afla la Louvre, sectia antichitati orientale) de 20 cm inaltime si 10 cm latime, descoperita intr-o colectie particulara de parintele Vincent Scheil. Tableta descrie Esag/Aul si E-Temen-an-ki.
Dupa toate probabilitatile, baza Turnului era patrata, fiecare latura masurand putin peste 91 m. S-a constatat ca toate documentele indica aceasta cifra. Herodot a apreciat-o la un stadiu, adica aproximativ 92 m, iar tablita de la Louvre, la 180 de coti, adica putin peste 89 m. Arheologii germani care au masurat-o au dat cifra exacta de 91,55 m.
In privinta inaltimii turnului exista mai putine date, dar nu punem la indoiala cifra inscrisa pe tablita, care arata ca inaltimea era egala cu lungimea uneia din laturile bazei. Turnul era format din mai multe etaje – sapte – deci sapte paralelipipede suprapuse; ansamblul turnului era cladit din caramida nearsa, iar paramentul era din caramida arsa. Amplasamentul scarilor si al rampelor de acces a fost controversat de specialisti.
Monumentul impresiona prin dimensiunile sale; volumul de munca cerut de realizarea Turnului a fost urias; o inscriptie specifica faptul ca „tot norodul din multe tari” a lucrat acolo. Regele Nabopolassar, care a domnit intre 625 si 605 i.H., a fost cel care a hotarat sa se inalte Turnul, deoarece aceasta era vointa zeilor – talmacita de oracol – care i-au dat toate indicatiile necesare.
Lucrarile au fost continuate si sfarsite in timpul domniei lui Nabucodonosor. Monumentul acesta impunator a avut o existenta destul de scurta – cel mult un secol si jumatate, deoarece Xerxes l-a ruinat.Dupa infrangerea lui Darius (331 i.H.) Alexandru cel Mare, apreciind posibilitatile economice si strategice pe care le avea Babilonul, impresionat de frumusetea monumentelor sale, a proiectat sa-l refaca, redand zeului protector al cetatii, Marduk, un templu demn de maretia sa. Mai intai trebuiau indepartate ruinele; munca uriasa, necesitand, dupa spusele lui Strabon, sase sute de mii de zile-munca. Moartea marelui rege macedonean a pus capat incercarilor de restaurare pentru ca nimeni nu a mai indraznit sa-si asume executarea unei lucrari de proportii atat de uluitoare!
Sursa: http://www.lovendal.net/wp52/turnul-babel-din-enigmele-descoperirii-sale/
In primul rand, insasi semnificatia cuvantului babel este nelamurita: dupa unii inseamna "incurcatura", dupa altii se trage de la Bab-el sau Bab-ilu si inseamna "poarta zeilor".
In al doilea rand, este de neanteles de ce se temeau urmasii lui Noe ca "vor fi imprastiati pe fata a tot pamantul", ceea ce s-a si intamplat, si de ce a trebuit sa fie pedepsiti tocmai constructorii turnului din cetatea care apoi a fost numita Babel, cand asemenea turnuri se aflau in toate orasele mai importante din tot cuprinsul Mesopotamiei, spre exemplu la Ur, patria lui Avram, cetate mult mai veche ca Babilonul. Sapaturile efectuate la Ur, mai intai de sir Henry Rawlinson, apoi de Taylor, iar mai tarziu de un anume Woolley ( cel care a descoperit si urmele unei inundatii de mari proportii), au dat la iveala de un lacas dedicat cultului Lunii, reprezentata de zeul Sin (sau Uannar) si situat pe un asemenea zigurat cladit din terase suprapuse, pe fiecare terasa erau, probabil, plantati arbori, iar ultima constituia soclul templului dedicat lui Sin, lung de saizeci de metri si lat de patruzeci si cinci de metri.
Primele informatii despre Ur le avem din mileniul al IV-lea i.e.n., cand civilizatiile din Valea Indusului considerate a fi printre cele mai vechi, cum sunt sumerienii, ajunsi in valea Eufratului, au cladit cetatea Ur, al carei prim rege a fost Urbagas. Spre deosebire de Ur, Babilonul, situat tot pe malul Eufratului, era o asezare lipsita de importanta pana in 2105 i.e.n. cand amorritul Sumuabum a fondat aici o dinastie al carei al saselea rege, Hammurabi, a reunit Sumerul si Akkadul intr-un stat centralizat. Cetatea Ur fiind cam cu un mileniu si jumatate mai batrana ca Babilonul. Cu toate acestea, aceste civilizatii care au trait in aceasta zona a Eufratului si Tigrului se presupune, ca ei ar fi facut parte din povestea biblica, iar Turnul Babel se pare ca se afla undeva in aceste zone care erau complet lipsite de denivelari, erau cat vedea-i cu ochii numai ses neted. Astfel, aceste civilizatii se pare ca nu concepeau plasarea locasurilor de cult decat pe inaltimi si neavand inaltimi au inceput sa ridice un soi de piramide in trepte, numite cum am spus si mai sus, zigurate. Concluzia la care au ajuns expertii a fost ca biblicul Turn Babel, nu era altceva decat un zigurat.
Primul zigurat a fost inceput catre sfarsitul mileniului al III-lea, iar ultimul fiind terminat in jurul anului 570 i.e.n. Acest Turn Babel, avand pe ultima terasa un templu somptuos inchinat zeului Esagil si construit din ordinul lui Nabucodonosor, este descris de Herodot astfel: "In centrul incintei sacre se ridica un turn masiv cu latura de un stadiu, adica intre 185 si 192 metri, si peste acest turn se ridica altul, si asa mai departe, opt in total. Scarile de acces sunt exterioare si unesc toate turnurile".
Asa a descris Herodot Turnul Babel, dar sa vedem in continuare ce alte amanunte se gasesc pe tablele de lut descoperite de arheologi: In raportul preotului Anu-Bel-Shunn, care este tocmai din anul 229 i.e.n., mai exact redactat dupa cum afirma scrierea "in a douzeci si sasea zi a lunii Kislimum, in al optzeci si treilea an", adica chiar in ziua de 12 decembrie. Tablitele ne spun ca "diferitele etaje dreptunghiulare, incepand de sus, se aflau intre ele in raport 2, 3, 5, 8, 13, la care se adauga edificiul sacru de pe platforma, dedicat zeului Marduk. Scara exterioara prezenta o inclinare de treizeci si sase de grade, fiind rezervata zeului".
Se prea poate ca acesti oameni sa foloseasca aceasta scara pentru observatii astronomice. Toate aceste date au fost confirmate de sapaturile arheologilor, cum este, de altfel, expeditia germana condusa de Robert Koldewey, care a lucrat pe santierul de la Babilon vreme de aproape doua decenii (1899-1917).
Koldewey n-a dezgropat turnul propriu-zis, ci niste fundatii de mari proportii, corespunzand datelor aflate in anumite documente, mai ales in inscriptii.
Iata deci o informatie interesanta: inainte de anul 626 i.e.n., data suirii pe tron a lui Nabopolassar, turnul din Babilon a fost grav avariat de un cutremur. Acestei inscriptii i se adauga alta, a fiului lui Nabopolassar, Nabucodonosor II (605-562 i.e.n): "Am pus cununa peste Etemenanki, ca varful lui sa se ia la intrecere cu cerul". Iar alta inscriptie cuneiforma proclama: "Etemenanki va dura vesnic". Ceea ce realitatea nu a lasat ca Turnul Babel sa supravietuiasca decat ceva mai mult de un veac, pana ce Xerxes, regele persilor, cucerind Babilonul, porunci daramarea edificiului.
La intoarcere din India, Alexandru cel Mare s-a simtit coplesit de aceste ruine colosale, si dupa cum ne arata Strabon, a incercat daramarea lor. Mai intai au lucrat aici zece mii de oameni, apoi intreaga armata macedoneana si distrugerea turnului a fost temeinic infaptuita.
Sursa: http://existadumnezeu.blogspot.com/2008/07/s-descoperit-intr-adevar-turnul-babel.html
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu