Codul lui Hammurabi - prima culegere de legi importanta a omenirii
Codul lui Hammurabi nu a fost prima culegere de legi din istorie. El a fost precedat de alte trei coduri: codul lui Ur-Namu (2052 i.Hr.), Codul lui Esnuna (1925 i.Hr) si Codul lui Lipit-Istar (1861 i.Hr.). Dar el este, cu siguranta, cel mai faimos cod de legi al antichitatii.
Codul este amplasat pe o placa de diorit inalta de 2, 25 m si lata de 1, 90 m la baza si 1, 65 m la partea superioara.
Sunt aici 282 de articole randuite in 49 coloane de cuneiforme. Sus, deasupra textului, zeul samas (al Soarelui), asezat pe un scaun, tinand in mana un sceptru si un inel (insemnele puterii) da sfaturi regelui Hammurabi.
Dedesubt incepe textul Codului, scris in babiloniana cuneiforma. Pe partea din fata sunt 16 coloane bine conservate. Mai erau 5, care au fost razuite cu dalta; probabil au fost distruse de un navalitor care a dus stela la Susa, ca trofeu de razboi.
Specialistii considera anul 1760 i.Hr. ca moment al aparitiei lui. Codul era necesar pentru a unifica legislatia tarilor cucerite de Hammurabi. Dar, scopul principal al Codului era sa tempereze puternicele antagonisme de ordin social existente in randul populatiei si care aveau drept consecinte ruinarea masiva a comunitatilor satesti si a micilor producatori.
Din punct de vedere formal, codul are trei parti :- prologul (aici regele aduce un imn de lauda principalilor zei din panteonul babilonian: Anu, zeul cerului, Enlil, zeul pamantului, Enki, zeul intelepciunii si Marduk, zeul principal al Babilonului)
- codul propriu-zis (contine articole de drept penal, de dreptul proprietatii, de dreptul familiei, de dreptul muncii, de drept comercial, etc).
Codul apara interesele celor bogati. Pedeapsa cu moartea pentru furt este frecventa. In raport cu dreptul asirian, foarte brutal, Codul are chiar o tendinta umanista. El incearca sa limiteze abuzurile judecatorilor, arbitrariul deciziilor lor.
Datorita acestui cod, statul babilonian condus de Hammurabi a fost considerat chiar un model de echitate: guvernatorii provinciilor nu erau la adapostul plangerilor simplilor cetateni.
- epilogul (contine binecuvantari asupra celor care vor intretine respectul fata de aceste legi si blesteme asupra celor care s-ar incumeta sa dispretuiasca litera codului).
In prezent se gaseste la Muzeul Louvre din Paris.
http://www.isciv.ro/Cele-mai-citite/minunile-babilonului.html
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu