Delos, Grecia – misterul unei insule sacre

Delos este o insula stancoasa, avand lungimea de 5 km si latimea de 1.300 m, situata la 10 km sud-est de Mykonos. Desi este una dintre cele mai mici dintre Insulele Ciclade si cea mai mica dintre grupul de insule Mykonos, Delos, Rinia, insula Delos a detinut o importanta majora in vremurile antice, cand era considerata un loc sacru. Situl arheologic de pe insula Delos este unul dintre cele mai importante din Grecia.

Potrivit mitologiei, Leto i-a nascut pe Apolo si Artemis pe insula Delos, fiind asistata de doua fecioare, iar istoria insulei a fost determinata de importanta sa ca altar ai zeilor eleni.

Situl Delos. In secolul VIII se organizau festivitati si competitii sportive in onoarea lui Apollo. S-au construit aici mari monumente istorice precum colosul din Naxos sau Terasa Leilor.

Sanctuarul lui Apollo. La capatul Drumului Procesiunii se afla impozantul sanctuar al lui Apollo. Zeul venea aici in fiecare primavara pentru a se bucura de acest superb anotimp. Daca vizitati sanctuarul lui Apollo, drumul pe care-l veti urma va fi exact acelasi pe care il faceau pelerinii in secolele trecute. Din cele patru temple dedicate zeului, astazi nu au ramas decat cateva vestigii. Statuia colosala care il reprezinta pe Apollo a fost serios deteriorata, din ea ramanand doar patru bucati: trunchiul si o parte din bazin care se pot vedea in sit ; o mana si un picior sunt expuse la British Museum. In sanctuar veti descoperi ruinele unei case.

In apropierea vechiului lac sfant, in mijlocul ruinelor gasite in urma sapaturilor arheologice, pamantul este acoperit cu mozaicuri magnifice, perfect conservate. Aici mai puteti vedea Agora Theophrastus, Galeria lui Poseidon; Muntele Kinthos de unde Zeus a asistat la nasterea copiilor sai domina ruinele, fiind inca templul divinitatilor egiptene, beneficiind de aici de cea mai frumoasa priveliste asupra insulelor invecinate : Naxos, Paros si Tinos.

Muzeul arheologic – aici puteti admira colectii unice de sculpturi, ceramica, o colectie de vase, mozaicuri care reprezinta scene marine aproape intacte.

Sala Taurilor - Sala Corabiilor
Sala Taurilor sau Sala Corabiilor este una dintre cladirile cel mai bine conservate de pe insula Delos si dateaza din perioada elena. Sala masoara 67,2 m de la nord-est la sud-vest si 8,86 m pe cealalta latura. Cladirea era situata pe o platforma de granit cu trei trepte la intrare. Interiorul avea forma unei galerii lungi, cu o cavitate in centru. Dintre statui au mai ramas doar o nereida si un delfin.
La sud-est de Sala Taurilor - Sala Corabiilor se afla o structura ce facea parte din altarul lui Zeus. La est de Sala se afla sanctuarullui Dionis, cu cateva falusuri din marmura. Pe partea de nord a Salii se afla Stoa lui Antigonos din secolul III i.e.n., cu capitoliile coloanelor in forma de taur.

Districtul rezidential - Agora
Districtul rezidential sau Agora se afla la sud de Incinta Sacra si era sediul comerciantilor romani apartinand cultului lui Lares Competales. Aici puteti vedea cateva statui si cateva temple mai mici.

Districtul Teatrului
Intre muntele Kynthos si portul comercial, pe insula Delos se afla districtul Teatrului din secolul III i.e.n., care ne ofera o perspectiva a conditiilor de locuit din acea perioada. Strazile inguste sunt pavate cu ardezie, iar casele inalte de 4 - 5 m aveau cel putin un etaj. In sudul destrictului se afla un teatru in stil grec, cu forma mai degraba rotunda decat de semicerc.

Incinta Sacra
Incinta Sacra era inconjurata de ziduri si sali Stoa, iar aici se ajungea din sud, pe o alee larga, pavata, ce pornea din port.

Lacul Sacru - Leii de marmura
Lacul Sacru avea forma ovala si acum este secat. Se credea ca pe malurile sale l-a nascut Leto pe Apolo. Pe o terasa la vest de lac se afla un rand de 9 lei din marmura datand din secolul VII i.e.n.

Muntele Kynthos
Pentru a sui pe acest munte trebuie sa urmati traseul antic ce merge de la sud-est spre albia secata a raului Inopos. La vest se afla Casa lui Inopos din secolul II i.e.n., iar la sud, mai sus pe rau, se afla Casa Delfinilor si Casa Mastilor. La est, pe o terasa deasupra prapastiei, este Sanctuarul Zeilor Sirieni, in care erau venerati Serapis, Isis, Anubis si Harpokrates. De aici traseul antic duce spre varful muntelui Kynthos - 113 m, incoronat cu templul lui Zeus si al Atenei.

Portul Delos
Portul Sacru se afla in partea de vest a insulei Delos. La sud de acest port se afla Portul comercial antic. Tarmul dintre Portul Sacru si Golful Foumi era aliniata de dane (terminate in 111 i.e.n.) si depozite, astazi acestea fiind sub nivelul marii.

Accesul pe insula este usor, cu „kaikia” ( mici barci ); se organizeaza excursii zilnice. Pentru grecii antici, Delos era un loc sacru, pentru noi Delos este un mister, cel mai mare complex arheologic din Grecia.

Elemente de geografie sacra si fenomene exotice

In antichitate, Geografia Sacra era o disciplina de elita ale carei prescriptii erau respectate si aplicate. Ea se referea in special la faptul ca anumite obiective importante nu erau amplasate la intamplare, ci tineau seama de structura intima a planetei Geea cu legile ei de vietuire. Se tinea seama in acest sens de spectrul energiei telurice, dar si de canalele eterice de legatura cu Cosmosul, exprimarea facandu-se prin folosirea aliniamentelor pe distante relativ mari si prin figuri geometrice simple, exemplul tipic fiind triunghiul, sau crucea, figuri care se pot imagina pe suprafata Terrei.

In legatura cu bazinul Ialomita, un aliniament sacru se poate considera verticala, daca folosim reprezentari (harti) care, plecand din Varful Omul (sau din Varful Bucura Dumbrava), ajunge la SIWA, in nordul Africii, mare centru spiritual al protoistoriei, astazi practic disparut in totalitate.

Aliniamentul trece printre altele, si nu intamplator, prin insula Delos si in insula Creta prin Cnossos, cele mai puternice focare de civilizatie si spiritualitate ale lumii elenice si preelenice. Pentru verificari, precizam ca Varful Omul se afla la 25o 27’ longitudine estica si, de exemplu, insula Delos, la 25o 16’, diferentele de cateva minute putand fi si mai mici daca s-ar tine seama de curbura meridianelor. In ceea ce priveste bazinul Ialomita, aliniamentul atinge limita de vest a orasului Targoviste si orasul Pietrosita.

In ceea ce priveste zona din care izvoraste Ialomita, acolo, pe suprafete relativ mici, se pot descoperi mai multe posibilitati de triunghiuri sacre, unele deja sugerate de diversi autori. Ar fi nevoie de un plan de situatie, la o scara convenabila, a Zonei: Omul – Bucura – Gavanele, dar si a platouului adiacent al Bucegilor, pentru a gasi sau confirma astfel de indicatii cu caracter de geografie sacra.

Despre axul sacru Varful Omul – Siwa, trebuie mentionat ca ideea este originala, si pentru prima data comunicata in scris.

De zona mijlocie a Ialomitei s-a publicat deja, autorul nefiind mentionat, existenta unui triunghi echilateral care se formeaza intre trei manastiri care poseda o vibratie speciala a locului. Triunghiul echilateral se formeaza intre Manastirea Dridu, Manastirea Bucium din Fagaras si fosta Manastire Butoiul din zona adiacenta a satului Ionesti de langa Costesti.

In sfarsit, s-a constatat deja existenta in plan a unei cruci pe traseul Ialomitei inferioare. Crucea este formata din unirea locurilor de amplasare a cinci biserici din zona Crasani.

Extremitatile bratelor crucii corespund cu bisericile din Copuzu, Sarateni, Sfantul Gheorghe si din Piscu Crasani, la intersectia bratelor aflandu-se Manastirea Balaciu. Neavand o ridicare, aerofotogrametrica care sa indice si pozitia bisericilor, nu am putut verifica aceasta cruce, dar acest lucru a fost facut probabil de autorul descoperirii.

Dintr-o informatie neverificata din presa a rezultat ca un cercetator englez Richard Doodley s-ar fi exprimat ca tara noastra este fascinanta din punct de vedere energetic si ca el a venit la noi ca sa verifice falia energetica din zona Ialomitei.

Ca manifestarile energetice din muntii nostri si inca in exteriorul lor sunt deosebite calitativ si cantitativ era si este un fapt bine cunoscut de mai multa vreme. Daca falia la care se referea Doodley s-ar referi numai la zona alpina ar fi inca suficient pentru a explica si fenomenele exotice care au fost semnalate in aval cunoscand capacitatea de transport si iradiere a informatiei de care este capabila apa, proprietate deja dovedita stiintific pe plan mondial. Asa ca putem da cateva exemple din orice punct de pe traseul Ialomitei observand ca aceste manifestari exotice („paranormale”) sunt mai abundente pe langa situri arheologice.

O zona interesanta nu este de mirare deci ca este cea adiacenta si apropiata Piscului Crasani.
- Padurea Calugareasca de salcami, fagi si stejari numita anterior Odaia Calugarului si aflata pe malul drept al Ialomitei dincolo de satul Salcioara. Printre copacii ei si in vreme foarte secetoasa pluteste in anumite momente un abur care se strecoara alene si pentru care nu s-a gasit o explicatie. Tot printre copaci s-au vazut lumunite albastrui alergand ceea ce i-a si impins pe unii localnici sa faca sapaturi dupa eventuale bogatii ingropate. Desi padurea este mica multi oameni s-au ratacit si au disparut efectiv. Altii aud gemete si fosnete neexplicabile.

- O subzona mai activa in fenomene exotice poate fi considerata cea din preajma lacului Saratuica si in padurea Groasa unde s-au inregistrat pur si simplu disparitii de oameni.
Fenomene paranormale s-au inregistrat insa si in padurea Broasca, de langa Dridu, unde unele persoane au avut viziunea unor animale monstruoase sau a unor scene de batalii din trecutul istoric. La Mr.Balaciu in anul 1956 la moartea staretului protosinghelul Valerian, clopotele bisericii si ale altora din satele apropiate au inceput a bate jalnic ca de mort, dar fara a fi trase de nimeni. Situatia fiind incomoda din punct de vedere politic-ideologic organele locale au dispus taierea franghiilor de la Mr. Balaciu, dar clopotele au continuat sa bata singure pana la coborarea in groapa a venerabilului Valerian care fusese o personalitate foarte luminoasa. Ancheta facuta de Securitate nu a putut lamuri incidentul care produsese mare valva.

Dan Corneliu Braneanu