Viziunea VE - Vacanța Esoterică

Aceasta este prima descriere pe care am făcut-o în momentul în care am lansat blogul, în 2010.
În următorul articol vă voi prezenta cum s-a modificat percepția mea despre călătorii.
Citește articolul aici. 

Destinații sacre, geografie sacră 

Perspectivă culturală și spirituală asupra turismului 

Dacă turismul este o formă de cunoaștere și de evoluție a minții și a sufletului, prin contactul cu lumi și culturi diferite, cred că poate fi considerat și o forma de evoluție spirituală ce implică experimentare, cunoaștere, asimilare de noi energii. 

Poate fi anulată granița dintre TURISM și SPIRITUALITATE? Desigur. Vă voi demonstra acest lucru. Poate fi integrat turismul într- o formă continuă de expansiune a conștiinței? Desigur! 

Tot ce există în Univers este însuflețit cu energie spirituală și este parte a Creației Divine. Măsura în care suntem în legătură cu divinul este SENSIBILITATEA LA FRUMOS. Pune-ți mereu întrebarea: cât de frumoase sunt toate? Nu contează cum îți apar la început, pot fi mai frumoase dacă încerci. 

Gradul de impresie a frumuseții arată câtă energie divină primim. Tot ce e în jur, natural sau creat de om - munți, cascade, oceane, flori, catedrale, palate, opere de artă - este deja frumos și prezent mai mult decât pot percepe mulți oameni. 

Simțurile trebuie extinse. Trăim într-o frumusețe imensă, infinită în formă și culoare. PARADISUL însuși este aici. Îl vedeți? James Redfield - Secretul Shambhalei 

 Călătorește! Experimentează! Cunoaște! Evoluează!

Geografia lui Strabon

Pentru cei care iubesc ghidurile de calatorie, iata in continuare fragmente din unul dintre cel mai vechi ghiduri de acest gen, intr-o abordare filozofica si istorica. Primele sale schite istorice, cuprinse in 47 carti, scrise probabil intre 27 i.Hr. si 7 d.Hr, citate de autori ce i-au urmat, s-au pierdut aproape in intregime.

Singura lucrare pastrata care descrie toate populatiile si tarile cunoscute grecilor si romanilor in timpul imparatului August este Geografia lui Strabon. Autorul ofera o perspectiva remarcabila a stiintei geografice grecesti a timpului, precum si a istoriei tarilor prezentate.

“Geografia nu se afla in afara filozofiei. Este limpede ca si Homer s- a slujit de ea pretutindeni in poemele sale. Cei care au folosit- o mai intii au lasat in urma lor compozitii pline de lacune si de incoerente, precum si cu greseli, cu denaturari si contradictii. Probe si demonstratii ca o astfel de parere a autorului este corecta. Expuneri sumare care infatiseaza pe scurt dispozitia generala a lumii locuite.

Garantia dovezilor probabile si sigure ca in multe parti pamintul si marea s-au deplasat si si-au schimbat intre ele locurile.”

Dupa aceasta ampla prefata, Strabon trece la Geografia regionala, descriind pe parti intreaga „lume populata" El ii face ocolul potrivit, se pare, planului faurit de Eratosthenes, urmind conturul Mediteranei, de la apus, prin nord, spre rasarit, apoi inapoi prin sud, de la rasarit spre apus. Potrivit acestui plan, prima regiune pe care o descrie este Iberia; aceasta cuprinde intreaga carte a III-a. Celtica sau Gallia, Britannia cu insula Ierne (Irlanda) si Thule, si, in sfirsit, regiunea Alpilor alcatuiesc continutul cartii a IV-a.

Italia, Sicilia si celelalte insule inconjuratoare ocupa spatiul cartilor a V-a si a VI-a. Regiunile nordice dintre Rin, Tanais (Don), lacul Maeotis (Marea Azov), tinuturile din vestul Marii Pontice si din nordul Dunarii, adica teritoriul actual al patriei noastre, apoi sudul Dunarii si intreg nordul Peninsulei Balcanice, cuprinzind Epirul, Thracia si Macedonia, formeaza cuprinsul cartii a VIl-a. Geografia Eladei si a insulelor ce-i apartin ocupa trei carti, a VIII-a, a IX-a si a X-a, in urmatoarea ordine: Peloponesul, Grecia nordica si centrala, apoi insulele adiacente. Cu acestea, Strabon incheie descrierea Europei.

Continua apoi cu Asia, pornind de la Tanais (Don) spre rasarit. El descrie astfel regiunile situate la nord de Taurus si prezinta sumar populatiile „barbare" asezate in intervalul dintre acesti munti si Golful Persic, la rasarit de Tigru, cu insistenta mai mare asupra Parthiei, Mediei si Armeniei, regiuni care alcatuiesc continutul cartii a ΧΙ-a. O larga dezvoltare acorda apoi Asiei Mici a carei descriere ocupa spatiul cartilor a XII-a, a XIII-a si a XIV-a. India si Persia sint prezentate in cartea a XV-a. Tinutul cuprins intre Mediterana, Marea Erythree si Persia constituie continutul cartii a XVI-a. Cu Egiptul, infatisat in prima parte a cartii a XVII-a, se incheie descrierea Asiei, al carei hotar de apus il forma, in conceptia celor vechi, Nilul. Restul cartii a XVII-a descrie sumar Libya, ultimul „continent" cunoscut pe vremea lui Strabon.

Despre tinuturile noastre si Zamolxis

Se spune ca un get cu numele de Zamolxis ar fi fost sclavul lui Pitagora si ca ar fi deprins de la acesta unele cunostinte astronomice, iar o alta parte ar fi deprins-o de la egipteni, caci cutreierarile sale l-ar fi dus pina acolo. Intorcindu-se la el in tara, s-ar fi bucurat de o mare trecere la conducatori si la popor — intrucit, intemeiat pe semnele ceresti, el facea prorociri. In cele din urma l-a convins pe rege sa-l faca partas la domnie, spunindu-i ca este in stare sa-i vesteasca vointa zeilor. Mai intii, [Zamolxis] s-ar fi facut preot al zeului cel mai slavit la ei, iar dupa aceea a primit si numele de zeu, petrecindu-si viata intr-o pestera, pe care a ocupat-o el si unde ceilalti nu puteau intra. Se intilnea rar cu cei din afara, cu exceptia regelui si a slujitorilor acestuia.

Regele lucra in intelegere cu el, fiindca vedea ca oamenii ajunsesera [datorita lui] mult mai ascultatori decit inainte. Caci supusii lui credeau ca [regele] da poruncile sfatuit de zei. Obiceiul acesta a continuat pina in zilele noastre, pentru ca mereu se gasea cineva gata sa-l sfatuiasca pe rege —si acelui om getii ii spuneau zeu. Muntele [unde se afla pestera] a fost socotit sfint si s-a numit asa. I se zicea Cogaionon (Kogaion) si la fel a fost si numele riului care curgea pe linga el. Pe cind domnea asupra getilor Burebista — impotriva caruia s-a pregatit sa porneasca divinul Cezar, cinstirea mai sus amintita o avea Decaineos. A dainuit la geti obiceiul pitagoreic, adus lor de Zamolxis, de a nu se atinge de carnea animalelor....

Elemente de geografie sacra si fenomene exotice

In antichitate, Geografia Sacra era o disciplina de elita ale carei prescriptii erau respectate si aplicate. Ea se referea in special la faptul ca anumite obiective importante nu erau amplasate la intamplare, ci tineau seama de structura intima a planetei Geea cu legile ei de vietuire. Se tinea seama in acest sens de spectrul energiei telurice, dar si de canalele eterice de legatura cu Cosmosul, exprimarea facandu-se prin folosirea aliniamentelor pe distante relativ mari si prin figuri geometrice simple, exemplul tipic fiind triunghiul, sau crucea, figuri care se pot imagina pe suprafata Terrei.

In legatura cu bazinul Ialomita, un aliniament sacru se poate considera verticala, daca folosim reprezentari (harti) care, plecand din Varful Omul (sau din Varful Bucura Dumbrava), ajunge la SIWA, in nordul Africii, mare centru spiritual al protoistoriei, astazi practic disparut in totalitate.

Aliniamentul trece printre altele, si nu intamplator, prin insula Delos si in insula Creta prin Cnossos, cele mai puternice focare de civilizatie si spiritualitate ale lumii elenice si preelenice. Pentru verificari, precizam ca Varful Omul se afla la 25o 27’ longitudine estica si, de exemplu, insula Delos, la 25o 16’, diferentele de cateva minute putand fi si mai mici daca s-ar tine seama de curbura meridianelor. In ceea ce priveste bazinul Ialomita, aliniamentul atinge limita de vest a orasului Targoviste si orasul Pietrosita.

In ceea ce priveste zona din care izvoraste Ialomita, acolo, pe suprafete relativ mici, se pot descoperi mai multe posibilitati de triunghiuri sacre, unele deja sugerate de diversi autori. Ar fi nevoie de un plan de situatie, la o scara convenabila, a Zonei: Omul – Bucura – Gavanele, dar si a platouului adiacent al Bucegilor, pentru a gasi sau confirma astfel de indicatii cu caracter de geografie sacra.

Despre axul sacru Varful Omul – Siwa, trebuie mentionat ca ideea este originala, si pentru prima data comunicata in scris.

De zona mijlocie a Ialomitei s-a publicat deja, autorul nefiind mentionat, existenta unui triunghi echilateral care se formeaza intre trei manastiri care poseda o vibratie speciala a locului. Triunghiul echilateral se formeaza intre Manastirea Dridu, Manastirea Bucium din Fagaras si fosta Manastire Butoiul din zona adiacenta a satului Ionesti de langa Costesti.

In sfarsit, s-a constatat deja existenta in plan a unei cruci pe traseul Ialomitei inferioare. Crucea este formata din unirea locurilor de amplasare a cinci biserici din zona Crasani.

Extremitatile bratelor crucii corespund cu bisericile din Copuzu, Sarateni, Sfantul Gheorghe si din Piscu Crasani, la intersectia bratelor aflandu-se Manastirea Balaciu. Neavand o ridicare, aerofotogrametrica care sa indice si pozitia bisericilor, nu am putut verifica aceasta cruce, dar acest lucru a fost facut probabil de autorul descoperirii.

Dintr-o informatie neverificata din presa a rezultat ca un cercetator englez Richard Doodley s-ar fi exprimat ca tara noastra este fascinanta din punct de vedere energetic si ca el a venit la noi ca sa verifice falia energetica din zona Ialomitei.

Ca manifestarile energetice din muntii nostri si inca in exteriorul lor sunt deosebite calitativ si cantitativ era si este un fapt bine cunoscut de mai multa vreme. Daca falia la care se referea Doodley s-ar referi numai la zona alpina ar fi inca suficient pentru a explica si fenomenele exotice care au fost semnalate in aval cunoscand capacitatea de transport si iradiere a informatiei de care este capabila apa, proprietate deja dovedita stiintific pe plan mondial. Asa ca putem da cateva exemple din orice punct de pe traseul Ialomitei observand ca aceste manifestari exotice („paranormale”) sunt mai abundente pe langa situri arheologice.

O zona interesanta nu este de mirare deci ca este cea adiacenta si apropiata Piscului Crasani.
- Padurea Calugareasca de salcami, fagi si stejari numita anterior Odaia Calugarului si aflata pe malul drept al Ialomitei dincolo de satul Salcioara. Printre copacii ei si in vreme foarte secetoasa pluteste in anumite momente un abur care se strecoara alene si pentru care nu s-a gasit o explicatie. Tot printre copaci s-au vazut lumunite albastrui alergand ceea ce i-a si impins pe unii localnici sa faca sapaturi dupa eventuale bogatii ingropate. Desi padurea este mica multi oameni s-au ratacit si au disparut efectiv. Altii aud gemete si fosnete neexplicabile.

- O subzona mai activa in fenomene exotice poate fi considerata cea din preajma lacului Saratuica si in padurea Groasa unde s-au inregistrat pur si simplu disparitii de oameni.
Fenomene paranormale s-au inregistrat insa si in padurea Broasca, de langa Dridu, unde unele persoane au avut viziunea unor animale monstruoase sau a unor scene de batalii din trecutul istoric. La Mr.Balaciu in anul 1956 la moartea staretului protosinghelul Valerian, clopotele bisericii si ale altora din satele apropiate au inceput a bate jalnic ca de mort, dar fara a fi trase de nimeni. Situatia fiind incomoda din punct de vedere politic-ideologic organele locale au dispus taierea franghiilor de la Mr. Balaciu, dar clopotele au continuat sa bata singure pana la coborarea in groapa a venerabilului Valerian care fusese o personalitate foarte luminoasa. Ancheta facuta de Securitate nu a putut lamuri incidentul care produsese mare valva.

Dan Corneliu Braneanu

Ialomita – raul sacru al Romaniei

Dintre marile rauri ale tarii, doar patru prezinta specificitatea ca izvorasc si se varsa pe teritoriul tarii noastre: Jiul, Oltul, Argesul si Ialomita. Toate se varsa in Dunare, dar numai Ialomita intr-un punct (la cota absoluta 3.0 m fata de Marea Neagra), in care ambele maluri sunt romanesti.

Daca varsarea prezinta aceasta unicitate, nici Izvorul Ialomitei nu este mai putin special, caci se afla la o cota record de 1780 m, ceea ce, la lungimea cursului de apa de 425.6 km, asigura o panta medie a albiei, de asemenea, de valoare record, de 4.17‰.

Dar nu aceste particularitati conduc la sacralitatea enuntata, aceasta cautand a demonstra ca provine din:

Calitatea deosebita informatiomal-energetica a apei in punctul de izvor al Ialomitei. Interesant este ca prin masuri adecvate, s-ar putea reveni la puritatea fizica si spirituala a apei de pe vremea cand cursul de apa se numea Naparis. (De mentionat ca in scrierile din sec. VI denumirea aceasta a devenit Helibachia, dupa cum arata arheolog Dr. Viorica Enachiuc).

Densitatea deosebit de mare a obiectivelor cu caracter istoric din preistorie si pana in istoria moderna, concomitent cu cea a obiectivelor sacre.
Strict specific Ialomitei este faptul ca aceste obiective, in aparenta distincte, sunt in foarte multe cazuri ingemanate sau foarte apropiate intre ele, si ca, fiecare in parte nu este la o distanta mai mare de 3.0 km de malurile albiei cursului de apa.

Prezenta unor situatii in care apar elemente de geografie sacra.

Faptul ca apele Ialomitei scalda ultimele doua capitale ale tarii noastre, Targovistea in mod direct si Bucurestiul in mod indirect prin intermediul unor lucrari hidrotehnice, dupa cum vom vedea.

Pozitionarea cu totul extraordinara a benzilor de totalitate a ultimelor doua eclipse totale de soare din 1961 si 1999, fata de traseul initial si actual al raului Ialomita.

Sacralitatea propriu-zisa a apei Ialomitei

Apa, in general, si cea izvorata din pamant in mod special, este sacra, deoarece este un produs divin complex care, pe langa informatie si memorie, poseda duhul (spiritul) sau propriu.
Apa inregistreaza orice fel de informatii si preia astfel vibratia tuturor materialelor cu care vine in contact. Ea, avand memorie, pastreaza aceste informatii si le transmite in anumite conditii unor captatori aflati pe o anumita lungime de unda si frecventa. Implicit, ea transmite si energiile vindecatoare pe care le contine unor alte sisteme de viata, in speta organismelor vii, energii pe care le inmagazineaza sub forma unor module de frecventa din clasa undelor sonore.

Acest tablou prezentat de inregistrare, memorizare si redare constituie tocmai structura biofizica a apei in general.

In privinta duhului apei, aceasta nu poate fi demonstrat ca existand prin mijloacele de care dispune stiinta la nivelul ei actual. Cine se poate baza pe ce simt clarvazatorii si pe anumite intamplari greu de explicat poate sa fie sigur ca nu se inseala, cel putin in ceea ce priveste Ialomita, stiind ca zona Omul – Varful Ocolit si Varful Gavanele formeaza un areal sacru, areal de comunicare cu Cosmosul.

Ialomita izvoraste dintr-o caldare glaciara situata sub Varful Gavanele – 2479 m – al unui bloc de calcare albe, varf aflat la 600 m distanta de Varful Omul si inca si la mai putin de Varful Ocolit (numit si Bucura Dumbrava).

Calitatea deosebita, atat din punct de vedere fizico-chimic, cat si energetic-spiritual a apei Ialomotei se pastreaza inca, doar putin afectata, pe traseul montan al albiei, adica de la izvoare si pana la sectiunea Moroieni. Pe aceasta zona, insa, apa unor izvoare, laterale, necaptate decat partial, isi mentine calitatile deosebite nealterate, pe care le avea in cele mai vechi timpuri.

Ialomita curge paralel cu ramura vestica a muntilor care delimiteaza platoul Bucegilor: Gutanu, Batrana, Grohotisu, Colti, Coteanu, Tataru, Deleanu, Lucacila si Lespezi. De sub acestia, izvoare numeroase continua sa ofere apa de calitate nealterata, cele mai bogate fiind la sudul catenei muntoase in dreptul cheilor Tatarului, Zanoagei si Orzei.
De curand a fost captat in zona Bolboci-Scropoasa mai multe asemenea izvoare intr-o pestera la cota 1290 cu un debit total de 400 l/s, apa avand pH 7,72 la 20o. Printr-o conducta de otel inoxidabil de 10,4 km aceasta apa este adusa la Moroieni unde este imbuteliata si expediata in comert ca apa plata cu marca „7 izvoare”. Despre aceasta apa se spune ca ar fi fost folosita de Zamolxe si se stie ca i-a atras atentia si lui N. Ceausescu.

Dan Corneliu Braneanu