Istria – Paradisul verde al Croatiei

Istria - "un teritoriu croat pur, plin de fascinatie ascunsa", dupa cum a numit-o marele scriitor si "calator" britanic Jan Morris, este un mod foarte cochet de a spune ca acest triunghi de pamant de la estul granitei cu Italia este incantator. Iar asemanarile cu zone din Italia precum Toscana sau Umbria sunt uimitoare.

Peninsula Istria se afla in nordul Marii Adriatice, intre golful Trieste la vest si golful Kvarner la est. In prezent este o regiune din vestul Croatiei dupa ce in decursul istoriei a fost cucerita si recucerita de nenumarate ori.

Aceasta parte din superba coasta a Adriaticii s-a dezvoltat foarte mult in perioada Imperiului Austro-Ungar, cand au fost construite foarte multe hoteluri si spa-uri, multe dintre acestea in folosinta si in prezent. In Istria se afla si orasul Hum, se pare cel mai mic oras din lume.

O combinatie de interior verde si o coasta atractiva fac din Istria o optiune excelenta pentru vacante.

Portile din Maramures – Valoare de simbol

Portile de lemn ale gospodariilor traditionale din Maramures sunt situate indeosebi in satele de pe vaile Mara, Cosau si Iza, dar si in unele localitati din Tara Lapusului.

Construite in general pe trei stalpi si un „fruntar” (pragul de sus al portii) din lemn de stejar, avand „haizasul” (acoperisul) sindreluit, portile din aceasta zona au fost comparate adesea cu veritabile „arcuri de triumf”, pe sub care taranii treceau cu demnitate, mandri de originea lor nemeseasca.

Salba de porti monumentale e marturia vie a unei realitati istorice mai aparte: in perioada feudala, din randul obstelor maramuresene s-a ridicat o clasa de cneji, care periodic isi alegea voievodul; puterea si privilegiile nobililor au fost atent fragmentate si distribuite unui numar din ce in ce mai mare de familii. Secole de-a randul, aceasta casta (de proportii obstesti) a rezistat incercarilor de lichidare a privilegiilor. Asa se explica uluitorul rezultat al unei statistici austriece din secolul al XVIII-lea, care situa Maramuresul „pe primul loc in intreg imperiu, in ceea ce priveste procentul nobililor raportat la totalitatea populatiei comitatului.” Au fost inregistrati, pe baza inscrisurilor autentice, circa 15.000 de nemesi, cei mai multi descendenti ai vechilor familii cneziale romanesti locale.

Aspectul e extrem de important, caci numai nemesii aveau privilegiul sa-si ridice porti inalte in fata gospodariilor, in timp ce oamenii simpli nu aveau dreptul decat la vranite (confectionate din pari montati paralel pe o rama dreptunghiulara si cu o diagonala, pentru a-i fixa, si care se deschidea intr-o parte).

Maramuresul a fost, deci, la un moment dat, o enclava imperiala unica, populata cu tarani de vita nobila. Portile cu stalpi sculptati si sindrila sunt relicva unei organizari sociale care a functionat pana in secolul al XX-lea.

„Atasamentul localnicilor fata de aceste valoroase constructii, cu atat de profunde radacini in traditiile de cultura si arta, cat si in istoria social-politica a Maramuresului este ilustrat de faptul ca pana azi s-a pastrat obiceiul de a categorisi gospodarii dupa porti. Pana si azi, cand intrebi de vreun satean de-al lor, oamenii batrani iti indica «poarta» de la casa unde locuieste acela, formularea semnificand cinstirea pe care i-o acorda” (scria in 1977, Francisc Nistor).
Constructia, incizarea motivelor si actul de trecere pe sub pragul portii suportau fiecare un ritual aparte, pe baza unor credinte profunde (cu conotatii mai degraba mitice).

Astfel, taierea stejarului trebuia sa coincida cu o perioada de nopti cu luna plina – pentru a indeparta din jurul gospodariei orice nenorociri si toate „ceasurile rele”. Apoi, transportul lemnului din padure trebuia sa se faca intr-una din zilele lucratoare „de dulce” (marti, joi sau sambata), in virtutea credintei ca astfel lemnul va fi aducator de noroc. Sub stalpul care leaga pragul se puneau „bani, agheasma si tamaie, ca sa nu se apropie ciuma.” Iar pentru apararea averii si a casei, pe stalpi se incizau figuri antropomorfe, protectoare.

Motivele sculptate aveau substraturi magice (unele), insa decodificarea celor mai frecvente elemente utilizate de mesterii populari ne permit incursiuni intr-un univers mitologic, antecrestin: funia, nodurile, rozetele solare - cu variatiile: cerc simplu, cercuri concentrice, soare cu chip omenesc, toate avand la origine un ancestral cult solar –, apoi pomul vietii („simbolul vietii fara de moarte si al rodniciei nesfarsite”), motivul sarpelui (pazitorul gospodariei), chipul omenesc, pasarile, dintele de lup, bradul s.a.m.d.


Pentru taranul maramuresean, trecerea pe sub haizasul portii devenea aproape un act ceremonial, purificandu-se mental de relele lumii profane pentru a intra curat in universul casnic al gospodariei si familiei. In toate culturile traditionale, trecerea pe sub o poarta, mai mult sau mai putin grandioasa, simbolizeaza o transformare (de suprafata ori structurala, fizica sau virtuala).
Sursa: wikipedia.ro

Palatul Elisabeta, Bucuresti – Resedinta Regelui

Cum am ajuns sa scriu acest articol: m-a impresionat filmul “Discursul Regelui” dar si interviul acordat recent de catre Principesa Margareta si Principele Radu unui post de televiziune, chiar din cadrul impresionant al Palatului. Preiau deci direct de la sursa http://www.familiaregala.ro/ro/resedinte/prezentare-2/palatul-elisabeta/
cateva informatii despre aceasta resedinta regala.

Palatului Elisabeta a fost martorul tacut al ultimelor sapte decenii din istoria Romaniei. Inaugurat in 1937, palatul a fost construit de catre arhitectul Corneliu M. Marcu ca resedinta a Principesei Elisabeta, fiica Regelui Ferdinand si a Reginei Maria, fosta Regina a Greciei si matusa Regelui Mihai. Palatul a cunoscut framantarile celui de-al doilea razboi mondial, i-a gazduit pe Regele Mihai si regina-mama Elena. Aici, la 30 decembrie 1947, Regele a semnat abdicarea fortata si a pornit, in scurt timp, in exil.

Palatul a servit ca resedinta de protocol de stat, iar, in anii ’90, a devenit hotel si restaurant. In anul 2001, Palatul Elisabeta a fost oferit ca resedinta oficiala permanenta Regelui Mihai, in calitate de fost sef de Stat.

In cei 7 ani scursi de la acest moment, locul si-a redobandit demnitatea si s-a transformat in''centrul regalitatii de astazi'', asa cum l-a descris Principele Radu in volumul pe care i l-a dedicat, publicat de Editura Humanitas.

In zilele noastre, Palatul Elisabeta isi defineste aceasta identitate publica gazduind zeci de evenimente, intalniri, dinee, mese rotunde, interviuri care aduc impreuna personalitati ale sectorului public, artistic si cultural, reprezentanti ai mediului de afaceri, ai societatii civile, ai comunitatilor regionale. Salonul Alb, Sala Regilor, Salonul Regina Elena, Salonul cu barne si Sufrageria mare sunt, de regula, spatiile unde au loc aceste reuniuni. Aici se schimba opinii, se nasc idei de proiecte si parteneriate, uneori chiar si controverse constructive.
Oaspetilor le sunt prezentate operele artistilor romani contemporani din Galeria de Arta.

Palatul este, de asemenea, gazda membrilor Familiilor Regale europene care vin sa viziteze Bucurestiul, la invitatia Principesei Margareta si a Principelui Radu.

Palatul cuprinde, pe langa spatiile private ale Familiei Regale si spatiile publice destinate evenimentelor, birourile administrației (Casei Majestatii Sale Regelui Mihai I), Secretariatul Regal, Birourile de Protocol si de Presa. Pana in anul 2008, Biroul Reprezentantului Special al Guvernului, demnitate pe care Principele Radu a exercitat-o timp de sase ani, a avut sediul tot la Palatul Elisabeta.

De aici sunt gestionate sutele de angajamente publice, proprietatile si proiectele de dezvoltare ale Familiei Regale.

Palatul Elisabeta gazduieste astazi o entitate, Casa Regala, alcatuita dintr-un manunchi de esente care o fac unica: puterea exemplului, calitatea de model, valoarea morala, dar mai exista cateva aspecte. Unul din ele este spiritul de raspundere, altul este patriotismul, apoi viziunea pe durata unei vieti, increderea, iubirea, generozitatea.

In Palatul Elisabeta, Familia Regala a Romaniei continua traditia stramosilor sai prin angajamente de lunga durata in sprijinul dezvoltarii si modernizarii Romaniei.

Palatul ramane un spatiu viu, care se metamorfozeaza cu fiecare opera de arta, cu fiecare piesa de mobilier adusa, dar mai ales cu fiecare dintre oamenii care ii trec pragul.

Biserica Stravropoleos, Bucuresti

Biserica Stavropoleos este o biserica ortodoxa, construita in stil brancovenesc, in centrul orasului Bucuresti. Hramul bisericii este Sf. Arhangheli Mihail si Gavril.

Numele Stavropoleos este forma romaneasca a cuvantului grecesc Stauropolis, care se traduce prin "Orasul Crucii".

Biserica Stravropoleos a fost ridicata in 1724, in timpul celei de-a doua domnii in Tara Romaneasca a lui Nicolae Mavrocordat (1719-1730) de catre arhimandritul Ioanichie. Ioanichie a venit in Tara Romaneasca din Grecia de la Manastirea Gura. In incinta hanului cu doua niveluri ce se afla in proprietatea lui, Ioanichie a construit actuala biserica, zidind o manastire, ce era sustinuta economic de catre han, o situatie frecventa in epoca.

In 1726 egumenul Ioanichie a fost ales mitropolit al Stavropolei si exarh al tinutului Caria. Tot de atunci, manastirea pe care a construit-o a fost numita Stavropoleos, dupa numele vechii mitropolii.
Din constructia initiala a incintei manastirii si hanului s-a pastrat numai biserica, una dintre cele mai reprezentative ctitorii post brancovenesti.
Celelalte cladiri sunt rezultatul unui vast proiect de restaurare si constructie inceput in 1897 dupa planurile arhitectului Ion Mincu.

Desi de dimensiuni reduse biserica are monumentalitate, fiind un spatiu arhitectural specific traditiei bizantine. Prin decoratia sculptata si prin motivele ornamentale exprima deopotriva o sensibilitate baroca si un gust oriental. Pictura interioara impresioneaza prin amploarea si totodata concentrarea programului iconografic.

Biblioteca manastirii contine numeroase volume de teologie, arta si istorie, un fond de peste 10000 volume.

Achizitiile facute in ultimii ani reunesc un important fond de scrieri patristice, biblice, dogmatice, liturgice, volume de istorie, omiletica, morala, dictionare si manuale de limbi clasice, dar si studii despre arta si civilizatia bizantina, istoria si civilizatia romaneasca medievala, cultura medievala europeana - carti cautate de studenti si cercetatori in domeniu.
Biblioteca contine si un important fond de carte veche, manuscrise si tiparituri in limbile romana, greaca si slavona. Sint peste 80 de manuscrise si 400 de tiparituri, carti de cult sau manuscrise muzicale, unele din secolul al XVII-lea sau al XVIII-lea.
Sursa: http://www.stavropoleos.ro

Martinica – un pic din Franta in Caraibe

In Martinica regasesti marea cultura franceza imbinata cu un peisaj magnific, cu paduri tropicale, plaje cu nisip negru la nord si plaje aurii in sud. Iar poate cea mai buna veste este ca vara dureaza un an de zile!

Martinica este o insula franceza a Caraibelor, parte din arcul Antilelor, un lant vulcanic ce delimiteaza Oceanul Atlantic de Marea Caraibelor. Insula face parte din Uniunea Europeana, ca o regiune ultraperiferica.

Martinica este o insula a contrastelor, vegetatie luxurianta si munti care iti taie respiratia. Indigenii numeau Martinica „Insula florilor” si asa a ramas pana astazi. Vegetatia luxurianta include hibiscus, poinsettia, cocotieri, palmieri si mango. Aproape orice fruct poate creste pe aceasta insula, inclusiv ananas, avocado, banane si papaya.

Viata pe insula sta sub semnul veseliei si al bunei dispozitii. Muzica este nelipsita, carnavalul dureaza 5 zile, sunt organizate distractii zilnice (lupte de cocosi, in arenele Pitts, lupte intre serpi si manguste, etc). Pentru iubitorii distractiilor nautice, oferta este una foarte generoasa. Pentru descoperirea recifurilor, a faunei si florei marine puteti face diving, minicroaziere. Alizeele, care bat tot timpul anului, va ofera cele mai potrivite valuri pentru windsurfing; plajele va pun la dispozitie si hidrobiciclete sau ski-jet-uri.

Plajele de pe insula sunt variate, de la cele de pe coasta Caraibelor, pana la cele de pe coasta Atlanticului, cu nisip alb si multe golfulete in care puteti inota in siguranta. Martinca reprezinta destinatia de vis a celor mai multi turisti, nu numai francezi, raiul tropical cu vegetatie bogata si vesnic verde, cu plaje linistite si izolate si cu conditii ideale pentru scufundari in apele oceanului, in care se ascunde o lume plina de viata si de culoare.

Vizitatorii sunt fermecati de atmosfera din centrul turistic Trois-Ilets, de silueta vulcanului Mont Pelée care domina peisajul din jurul fostei capitale a insulei, Saint Pierre, si nu in ultimul rand de excelentul rom local. Martinica e o insula fascinanta, despre care se poate spune ca este un vestigiu al trecutului colonial si o bucatica din Franta in Caraibe.


Este un amestec unic de buticuri si brutarii tipic franceze, de centre turistice moderne cu hoteluri de lux, de plaje umbrite de plamieri in apropierea valurilor stralucitoare ale oceanului si de vegetatie tropicala luxurianta, care incanta ochiul cu explozia ei de culoare.

Fort de France
Capitala Martinicai este un oras frantuzesc cu strazi inguste care ii dau un sarm aparte. La Savane este parcul central al orasului, care poate fi vizitat atunci cand doriti sa scapati de aglomeratia si agitatia orasului. Alte obiective turistice ale capitalei ce merita vizitate sunt: Biblioteca Schoelcher construita in stil baroc, poarta numele lui Victor Schoelcher - personalitate importanta in abolirea sclaviei din Franta coloniala.

Catedrala Saint-Louis ce impresioneaza prin inaltimea turnului cu clopot de 59m. Muzeul Modei si al Carnavalului unde sunt expuse colectii de costume de carnaval. Fortul Saint Louis, construit in anul 1638 din lemn si intarit mai tarziu cu santuri cu apa si piarta. Cladirea Prefecturii construita in forma de U si care este decorata in interior cu picturi apartinand lui Paul Mascart. Palatul Justitiei construit in 1907 ce are in fata statuia emblematica a lui Victor Schoelcher. Muzeul Pre-Columbian, unde sunt expuse artefacte preistorice ale Indienilor Arawak, ale Indienilor Carib precum si exponate ale vietii contemporane pe insula. Muzeul Costumelor Traditionale, localizat la marginea orasului, adaposteste o impresionanta colectie de costume traditionale.

Trois Ilets
Se poate ajunge aici cu masina, dar si cu ferry-boat-ul din Fort-de-France. In acest oras puteti vizita Muzeul Pagerie, situat in locul unde s-a nascut Imparateasa Josephine. In apropiere de cel mai renumit club de golf se afla parcul din Trois-Iletes unde se organizeaza numeroase evenimente culturale si muzicale. Nu trebuie sa pierdeti nici Muzeul Trestiei de Zahar.
Saint-Pierre
Orasul Saint-Pierre este prima capitala-oras a Martinicai cunoscuta sub denumirea de “Micul Pompei al Caraibelor”. Acest oras prezinta interes turistic deoarece in anul 1902 a fost complet distrus de eruptia vulcanului Pelee. Raul cu lava fierbinte a facut 30 000 victime. A fost un singur supravietuitor, pe numele sau Cyparis, un prizonier, care a fost protejat de zidurile groase ale celulei sale.

O gura de rai
Apa de un turcoaz ametitor, nisipul fin, razele mangaietoare ale soarelui, adierea vantului coborand din palmier... Ce sa-ti doresti mai mult de atat? Poate doar sa ramai cat mai mult acolo!
Surse: http://www.iturism.ro, http://www.benessere.ro

Provence, Franta – Violet fermecator

Anne Marie a ramas vrajita de Provence in timp ce urmarea un film cu Russell Crowe (suna destul de tentant, nu?) iar eu am gasit un articol excelent despre aceasta regiune pe wall-street.ro (dar si pe ultraviolet.ro (culoarea dominanta a zonei) – (ceea ce te-ar putea face sa crezi ca Provence este intangibila pentru oamenii de rand. Complet fals! Daca ai rabdarea de a te informa cu atentie inainte). Pana atunci, sa incercam o calatorie virtuala prin acest loc deosebit de sarmant al Frantei.

Unde se afla Provence (Proventa)? In sud-estul Frantei, intre Marea Mediterana, Valea Ronului si Italia.

Care sunt principalele orase din Provence? Lyon, Saint Etienne, Grenoble, Aix en Provence, Marsilia, Avignon, Nimes, Montpellier, Toulouse.

Harta cuprinde si Coasta de Azur

Prima vacanta in Provence ramane in memoria tuturor ca un moment magic. Chiparosii umbresc soselele, pe alocuri presarate cu tufe inflorite de leandru, iar campiile sunt acoperite cu lavanda ori floarea soarelui. Simti mirosul de cimbru salbatic, vezi peste tot casute idilice cu acoperisuri rosii si este atat de liniste, ca poti sa auzi cantecele greierilor. Deasupra ta, cerul are culoarea azurului, dupa trecerea faimosului mistral, vantul rece care vine din Valea Rinului. In nici o alta regiune din Franta nu te vei simti ca in Provence, unde timpul parca a stat in loc: poti admira si azi aceleasi peisaje care i-au inspirat pe pictorii post-impresionisti.


Cum decurge o zi in Provence? Aici, nici a visa cu ochii deschisi, nici a irosi timpul nu sunt considerate defecte, ci un mod de petrecere a unei zile placute de vacanta, din care mai fac parte un mic dejun servit intr-una din incantatoarele cafenele, o plimbare pe stradutele pietruite si un pranz de trei ore, urmat de un pui de somn la umbra unui maslin batran. Desigur, nu am uitat bautura traditionala “pastis”, facuta din anason, si jocul de bile pe pamant numit “pétanque”. In Provence se gasesc cel mai bun ulei de masline, cea mai buna carne de iepure, dar si cele mai ieftine case de vacanta, cu piscina si podgorie. De cand a sosit la St. Rémy printesa Caroline de Monaco, Provence a devenit noua Coasta de Azur.


Ce puteti vedea in zona? De la Pont du Gard (unde se afla un faimos apeduct roman, inalt de 47 metri si lung de 270 metri, parte dintr-un sistem de aproape 45 kilometri, prin care orasul Nimes era alimentat cu apa) la Arles si Nimes se gasesc cateva din cele mai vechi si bine conservate ruine romane. Mai puteti vedea abatiile de la Senanque si Montmajour, castelele feudale de la Tarascon si Beaucaire, palatul papal de la Avignon. Si in tot tinutul, podgorii intinse si orasele fermecatoare.


Inca din Evul Mediu, “La route de la lavande” (Drumul lavandei) aducea bani frumosi si miresme incantatoare acestei zone, conectand 2.000 de cultivatori din Drome, platoul Vaucluse si Alpii din Provence. Cele mai frumoase campuri sunt langa Mont Ventoux, Forcalquier si Valensole. Firme celebre, precum Body Shop, Occitaine si Dior, cumpara direct de aici lavanda pentru produsele lor. Unul din cele mai fermecatoare orasele din Provence este micul port Cassis, unde podgoriile se invecineaza cu dealurile calcaroase aflate deasupra golfurilor stancoase. La fel de atragator este Jura, cu grandiosul Chateau Chalon.


Cateva detalii despre principalele orase:
Aix en Provence
Un orasel incantator tipic zonei provensale, este un oras universitar care in vechime era un oras al aristocratiei, strazile sale fiind traversate de multi conti si regi. Cel mai vestit fiu al orasului este Paul Cézanne, care a imortalizat peisajele zonei.

Lyon
La intersectia turbulentului Rhone si linistitului Saone, al treilea oras ca marime din Franta este un centru industrial, dar si oras patrimoniu. Capitala Galilor in Imperiul Roman, mare centru cultural si comercial al Renasterii, oras industrial al secolului 19, Lyon a devenit o mare metropola europeana.

Avignon
In secolul 14 Avignon a fost capitala lumii catolice, conducatorii bisericii catolice locuind in acest oras si nu la Roma. Punctele de atractie sunt: Palatul Papilor, Podul din Avignon.

Marsilia
Aglomeratul port, al doilea oras ca marimne din Franta, a fost descris de Dumas ca "punctul de intalnire al intregii lumi". Orasul este de asemenea cunoscut datorita Imnului Frantei " La Marseillaise", cand 500 de revolutionari a marsaluit catre Paris. Cea mai "colorata" zona a orasului este Le Vieux Porte.

Montpellier
Montpellier este un oras insorit din sudul Frantei, situat pe coasta Mediteranei, intre Marsilia si granita cu Spania, avand o populatie de cca 250 000 locuitori. Atractiile turistice principale sunt: Muzeul de Arta Fabre, Gradina orasului (Jardin de Plantes), Catedrala Sf. Petru si strada istorica Esplanada Europei.

Toulouse
Capitala departamentului Languedoc si al 4 lea oras al Frantei, Toulouse este supranumit si orasul roz. Cu un trecut istoric bogat, orasul este de asemenea si centrul industriei aerospatiale.