Pelerinajul la Mecca

Mecca, locul nasterii profetului Muhammad, este leaganul islamului. Este un oras situat in vestul Arabiei Saudite, intr-un bazin incercuit de doua lanturi muntoase, la o distanta de 80 km de Marea Rosie. In perioada preislamica (inainte de secolul VII), Mecca era un puternic centru caravanier si comercial, precum si un loc de pelerinaj - la sanctuarul Ka'ba. Profetul Muhammad transforma Ka'ba in locul de pelerinaj ritual (hağğ) pentru musulmani.

Totodata Ka'ba este punctul spre care trebuie sa-si indrepte fata orice musulman in timpul rugaciunii rituale. Directia, catre Ka'ba numita kibla (ar.: qibla), este marcata in orice moschee printr-o nisa (mihrāb) aflata in peretele opus usii de la intrare, numit si peretele kibla, catre care stau cu fata cei prezenti. Kibla este calculata cu exactitate pentru fiecare loc de rugaciune.

Ka'ba (in araba inseamna cub), un monument de forma aproape cubica, de 15 m inaltime si aproape 12 m latime, avand incastrata in coltul dinspre nord-vest "piatra neagra", este situata in centrul marii moschei, Al-Masğid al-Harām (Preasfanta Moschee) construita din ordinul califul Omar (634-644). Tot in incinta marii moschei se afla un alt loc important si anume maqām Ibrāhīm (locul lui Abraham), locul pe care s-a urcat (ar.: qāma "a se ridica", "a se inalta", de unde maqām "loc de inaltare") Abraham, conform traditiei islamice, pentru a sfarama idolii ce inconjurau Ka'ba, redand astfel templului puritatea initiala din vremea lui Adam.

De la "pelerinajul de adio" al profetului Muhammad, in anul 630, Mecca va deveni o localitate in exclusivitate a musulmanilor. Prezenta nemusulmanilor este total interzisa in Mecca si in imprejurimile sale. Pelerinii au o viza speciala care atesta apartenenta lor la religia islamica. Pe drumurile care duc spre Mecca sunt numeroase puncte de control menite sa-i depisteze pe eventualii intrusi. In secolele trecute, unii calatori sau cercetatori de alta religie au reusit sa patrunda tainic in oras, fiind imbracati ca musulmani sau ca sclavi ai musulmanilor.

Pelerinajul ritual comunitar (al-hağğ) este unul din cei „cinci stalpi” ai islamului si se desfasoara in fiecare an intre zilele de 8 si 12 ale lunii dhū-l-hiğğa, ultima luna din calendarul islamic, la Mecca si imprejurimile sale. Principalele etape ale pelerinajului sunt:

• intrarea in starea de sacralitate (ar.: ihrām) - se face inainte de a ajunge la Mecca, de obicei, la aeroportul din Jeddah;
• rotirea (ar.: tawāf) de sapte ori in jurul Ka‘bei – punctul central al pelerinajului, cu o scurta rugaciune catre maqām Ibrāhīm – „locul lui Abraham”, cel care, in traditia islamica, a redat sanctuarului Ka‘ba puritatea initiala. Ambele se afla in incinta marii moschei de la Mecca;
• bautul apei de la izvorul Zamzam cel care i-a salvat viata lui Ismail si mamei sale, Hagar (sau Agar), alungati in desert;
• parcurgerea (ar.: sa’y) de sapte ori a distantei (de 394m) dintre colinele Safā si Marwah, in amintirea ratacirilor disperate ale lui Hagar si copilului sau, Ismail, parasiti in desert;
• oprirea (ar.: wuqūf), in timpul zilei de 9 dhū-l-hiğğa, pe muntele (platoul) Arafat, situat la 19 km de Mecca, de la pranz si pana la miezul noptii, intr-o stare de meditatie;
• in ziua de 10 dhū-l-hiğğa, incepe Sarbatoarea Sacrificiului (ar.: ‘Īd al-Adhā)), celebrata prin sacrificarea (ar.: nahr) unui berbec sau a unei camile in amintirea gestului lui Abraham (ar.:Ibrāhīm) de a-si sacrifica fiul, pe Ismail, pentru a-si dovedi credinta in Dumnezeu, gest oprit de Dumnezeu prin trimiterea unui berbec care a fost sacrificat in locul fiului . Ultimele zile ale pelerinajului sunt petrecute la Minā, o localitate intre Arafat si Mecca, unde are loc „aruncarea cu pietre in Satan” (ar.: rağm aš-šaytān), adica aruncarea a sapte pietricele in directia a trei stanci ce-l simbolizeaza pe diavol;
• iesirea din starea de sacralitate in ziua de 12 dhū-l-hiğğa cand pelerinajul ia sfarsit.

In afara de pelerinajul ritual comunitar, exista si un pelerinaj individual (ar.: ‘umra), mai simplu (fara oprirea pe muntele Arafat), care are loc in orice perioada a anului.
Numarul pelerinilor la Mecca atinge, in ultimii ani, cateva milioane, conform surselor islamice.
Sursa:

Printul Charles despre Romania

Printul Charles: "Avem atat de multe de invatat de la Transilvania"

Printul Charles nu mai conteneste cu laudele la adresa tarii noastre. Mostenitorul tronului a declarat ca si-ar dori sa intalneasca si la britanici "sentimentul apartenentei, al identitatii" pe care l-a remarcat la locuitorii din Transilvania.

El spune ca a gasit in Carpati peisaje cum nu mai intalneste in Marea Britanie. "Ceea ce este minunat in Transilvania este aceasta relatie unica dintre om si mediul inconjurator. Acest lucru lipseste din societatea noastra (din Marea Britanie, n.r.). Oamenii tanjesc dupa un anumit sentiment al apartenentei, al identitatii si al semnificatiilor", a declarat printul Charles al Marii Britanii, citat de Daily Mail.

Acelasi lucru il afirma si intr-un documentar despre tara noastra, Wild Carpathians.

"Ce iubiti cel mai mult la aceasta tara, la Romania?
- Este vesnicia ei. Un lucru atat de remarcabil. Este aproape ca in povestile copilariei. Oamenii de aici isi doresc acest sentiment de apartenenta la tinuturile lor. Trebuie sa redescoperim aceste trairi, sa ne reintoarcem la ele, iar eu vreau sa ma asigur ca modul lor de viata va dainui", spune pintul Charles al Marii Britanii.

Convins ca Transilvania e una dintre ultimele zone salbatice din Europa, unde industrializarea nu a reusit inca sa afecteze farmecul naturii, mostenitorul tronului britanic si-ar dori ca padurile de aici sa fie protejate. Altfel, risca sa dispara. Si, o data cu ele, dispare o lume intreaga.

"Avem atat de multe de invatat de la Transilvania. E ultimul colt din Europa unde mai vedem cu adevarat zone salbatice." - a mai spus printul Charles al Marii Britanii pentru Daily Mail.

Alteta Sa Regala da drept exemplu imprejurimile din Valea Zalanului, unde intr-o dupa-amiaza de toamna a zarit doi ursi carpatini jucandu-se. Insa daca locul nu va fi protejat, risca sa dispara.
Printul Charles are doua proprietati in satul Valea Zalanului din Covasna, o casa in Viscri, judetul Brasov, si una in Malancrav, la Sibiu. Acestea au fost restaurate, pastrandu-se toate elementele traditionale.

Surse: http://www.incont.ro si site-ul protv

Romania promovata de straini

Financial Times, despre Romania: "Turistii trebuie sa vina sa vada aceasta lume inainte de a disparea"

Tara noastra este din nou promovata de straini. Un jurnalist britanic publica de curand in Financial Times un articol in care se declara fascinat de Transilvania si de bogatiile zonei, dupa ce recent a facut o calatorie in aceasta regiune. Locuri pitoresti ca Valea Verde din judetul Mures, comuna Zabala din Covasna, Piata Sfatului din Brasov, sunt apreciate pentru potentialul lor turistic.

In acelasi timp insa, jurnalistul si prietenul care l-a insotit in calatorie, atrag atentia asupra unui aspect care pune in pericol biodiversitatea naturii din Romania: defrisarea masiva a padurilor, scrie Gandul.
In editorialul sau, "Lost in Transylvania", Clive Aslet povesteste ce a insemnat voiajul pe care l-a facut in "lumea care pare sa aiba mai mult in comun cu romanele lui Thomas Hardy decat cu Europa moderna".

Insotit de Paul Lister, fondatorul ''European Nature Trust'' (un ONG international care militeaza pentru conservarea spatiilor salbatice precum Muntii Carpati - n.r.), cunoscut si pentru faptul ca este producatorul documentarului "Wild Carpathia", tradus in 20 de limbi si vizionat in 119 tari ale lumii, Aslet a cutreierat Depresiunea Transilvaniei si versantele carpatice din centrul tarii.
Lister, fiul unuia dintre cofondatorii MFI, retailerul de mobilier britanic care a incetat comertul in 2008, considera ca aceasta zona este echivalentul european al Parcului National Yellowstone din Statele Unite ale Americii.
Pe teritoriul Transilvaniei traiesc specii diferite de animale salbatice, care au disparut, cu mult timp in urma, din alte zone ale lumii, iar partea romana a Carpatilor este cea mai biodiversificata, aici existand mai multi ursi bruni decat oriunde altundeva in Europa.

Sursa: incont.ro

Lacul Mono – SUA

“Un tinut al contrastelor minunate, al deserturilor fierbinti marginite de munti inzapeziti”, in acest mod descria naturalistul american John Muir, lacul Mono si imprejurimile sale. Denumirea lacului a fost data de indienii bastinasi si a fost inspirata de musculita de saraturi, o insecta care se regaseste intr-un numar impresionant in aceasta zona. Desi unii ar putea crede ca au de-a face cu o zona mai degraba arida, frumusetea lacului Mono, cu o apa de o consistenta cremoasa si cu turnulete de tuf calcaros care strapung suprafata numai pentru a se oglindi tacut in ea, este mai degraba o frumusete stranie. O frumusete care-ti provoaca fiori pe sira spinarii si te indeamna la meditatie si liniste.

Lucrurile nu par sa fi suferit transformari majore in ultimii 700 000 de ani, cand bazinul lacului s-a format in urma miscarilor geologice care aveau sa dea nastere muntilor Sierra Nevada. Cu o suprafata de 155 de kilometri patrati, lacul adaposteste chiar in inima sa insula Paoha ce a luat nastere in urma cu 200 de ani ca urmare a activitatii vulcanice. Chiar daca lacul este alimentat de izvoarele cu apa dulce din zona si de gheturile topite, apa este suficient de sarata pentru a tine un om la suprafata, ca urmare a acumularii mineralelor si sarurilor.

In ultimele decenii, apa a devenit si mai sarata, ca urmare a scaderii debitului de alimentare cu apa dulce. Inca din 1941, patru din cele sapte raulete care alimenteaza lacul au fost redirectionate pentru a servi la alimentarea cu apa potabila a orasului Los Angeles. Ca urmare, adancimea lacului a scazut cu 12 metri, facand ca apa sa fie extrem de sarata. Acest fapt a atras atentia naturalistilor, care se tem ca sarurile in exces vor afecta ireversibil nu numai viata din jurul lacului, ci si cea a pasarilor migratoare. Intr-un ecosistem inchis o schimbare negativa are un efect de domino: daca apa va deveni prea sarata, ea va deveni nociva pentru musculitele de saraturi si crevetele de apa. Disparitia acestor populatii va duce la decimarea a 80 de specii de pasari migratoare a caror sursa de hrana o constituie speciile din jurul lacului.

Sursa:

Padurea Impietrita Shilin – China

Poate o sa vi se pare straniu sa aflati ca o padure nu este faimoasa pentru copacii sau intinderea sa, ci pentru marea de pilastrii de calcar, supusi de-a lungul timpului capriciilor ciudate ale naturii. Aflata la o distanta de 120 de kilometri de orasul Kunming, China, Padurea Impietrita de la Lunan isi revendica o suprafata de cinci kilometri patrati pe care isi expune inaltimile de piatra care ajung pana la 30 de metri. Chinezii s-au lasat fermecati de formele bizare si variate ale stancilor pentru a le da nume inspirate: “Phoenixul curatandu-si penele”, “Cascada stratificata” sau “Varful lotusului in floare”.

Chiar daca materia din care au luat nastere stancile mute pare arida si lipsita de viata, padurea adaposteste lacuri si grote acoperite de o vegetatie bogata. Omul nu s-a lasat insa impresionat de maretia si alura amenintatoare a formatiunilor si si-a construit punti de trecere care creeaza legaturi intortocheate, ce amintesc de un labirint.

Cu mult timp in urma, strania padure nu era decat o masa compacta de calcar, insa miscarile scoartei terestre in colaborare cu fortele naturii au “sculptat” neobosit timp de milioane de ani. Eroziunea calcarului, un material foarte slab de altfel, a facut ca in inima Padurii Impietrite, stratul initial de calcar sa fie dizolvat aproape in totalitate. Insa, ca intotdeauna, legendele populare locale au o alta explicatie asupra genezei padurii. Se spune ca un intelept chinez, Zhang Guolao, a trecut prin zona si a vazut cupluri de indragostiti in cautarea unui loc mai intim. Faptul ca se aflau intr-o campie nu parea sa ii ajute deloc. Prin urmare, Zhang Guolao a hotarat ca perechile merita un pic de intimitate, de aceea a facut ca din munti sa cada mai multe bucati de piatra care s-au asezat in acesta forma pentru a crea “separeuri”.

Sursa:

China - Muntele Galben

Fiecare dintre noi a auzit macar o data in viata o remarca de genul “e un taram de basm” ca referire la diverse coltisoare minunate ale planetei noastre. Insa putini dintre noi au ocazia sa vada cu ochii lor un loc care nu este un taram de poveste, ci chiar o poveste in sine… una chinezeasca, cu parfum de filozofie, in acest caz. O vedere care iti taie respiratia, alcatuita din varfuri colturoase care strapung norii, fara a avea nimic infricosator, ci mai degraba, o imagine care te indeamna la reverie. Acesta este Muntele Galben. Cu inaltimi de pana la 1800 de metri, unele piscuri poarta denumiri ce stau sa confirme originile de poveste ale locului: Piscul Florii de Lotus, Culmea Stralucirii sau Piscul Capitalei Ceresti sunt numai trei dintre cele 72 de piscuri care alcatuiesc Muntele Galben. Formate din granit cristalizat din roca topita, aceste stanci au fost modelate de-a lungul timpului de natura, aceeasi care le-a inzestrat si cu o frumusete stranie.

Tocmai frumusetea unica a peisajului a reprezentat muza suprema pentru generatii de artisti chinezi, care nu s-au mai saturat sa redea si sa surprinda salbaticia si candoarea acestui loc. Tot artistii chinezi au fost cei care au stabilit “Cele patru frumuseti supreme ale muntelui”: rocile si culmile muntoase, pinii care impodobesc muntii, unii avand peste 1000 de ani vechime, izvoarele fierbinti cu temperaturi constante de 42 de grade C tot timpul anului, si in final, marea de nori care formeaza cununa muntilor in care isi ascund varfurile. Muntele Galben este deschis celor care doresc sa-i simta frumusetea si maretia. Potecile marcate conduc calatorii catre temple, castele, lacuri, stanci bizare, insa unele trasee sunt recomandate numai profesionistilor.

In China, se spune ca fiecare chinez trebuie sa urce macar o data pe Muntele Galben, care nu face parte insa din Cei Cinci Munti Sacri. Cu toate acestea, un calator din perioda medievala, Xu Xiake, a reusit sa descrie admirabil in cuvinte situatia: “Intorcandu-te de la Cei Cinci Munti Sacri, nu-ti mai doresti sa vezi munti obisnuiti; intorcandu-te de la Muntele Galben, nu-ti mai doresti sa vezi Cei Cinci Munti Sacri”.

Sursa:

Afganistan - Lacurile Band-e Amir

Cine ar fi crezut ca tocmai tinuturile aride ale Afganistanului pot adaposti unul dintre cele mai frumoase baraje naturale? Raul Band-e Amir s-a oprit pentru odihna la poalele muntilor Hindukus, locul in care si-a format albia. Si nu numai… contrastele de culoare si de inaltime au dus la formarea unui peisaj fabulos la 3.000 de metri altitudine. Chiar daca o multime de fotografi ar fi indeajuns de motivati pentru a ajunge in aceste locuri, accesul este destul de dificil, intrucat se face doar pe un drum de munte, care are o lungime de 80 de kilometri. Este mai greu de ajuns, dar nu imposibil.

La sosire, veti fi rasfatati cu vederea unui peisaj aproape paradisiac: lacuri intinse pe o portiune larga de 11 kilometri, marginite de faleze de calcar si de argila, care se imbina intr-un joc de culori nebunesc, de la alb la rosiatic si de la albastru la cele mai nebanuite nuante de verde. Din lacuri, apa se scurge peste baraje naturale de piatra, urmand trasee diferite, care formeaza o adevarata retea de torente, ce adapostesc la randul lor vegetatie acvatica.

Chiar daca temperaturile ajung in timpul verii pana la 36 de grade C, lacurile sunt tot timpul reci, deoarece sunt improspatate in fiecare an cu apa rezultata din urma topirii ghetarilor. Stralucirea deosebita a lacurilor si varietatea culorilor se datoreaza travertinului, o solutie pe baza de carbonat de calciu adusa de apa care se infiltreaza prin calcar si care se depune pe malurile si in adancul lacurilor sub forma de straturi.

Sursa: