Gradinile Suspendate din Babilon (sau Gradinile Semiramidei)

Dintre toate cele 7 minuni ale lumii antice, aceasta constructie este singura a carei existenta nu a fost inca dovedita 100 %.

Gradinile Suspendate din Babilon sau Gradinile suspendate ale Semiramidei , au fost gradini create artificial situate in apropiere de Babilon, astazi Al Hillah, in Irak.

Se presupune ca acestea au fost construite de regele Nabucodonosor al II-lea in jur de 600 i.Hr.. pentru sotia sa , Semiramida cunoscuta ca Amytis din Persia.

Gradinile au fost distruse de cutremure dupa sec 2 i.Hr.

Gradinile suspendate sunt documentate extensiv de istorici greci cum ar fi Strabon si Diodorus Siculus.

Acestea aveau forma patrata erau compuse din bolti arcuite, ascensiunea in terasa superioara se facea cu ajutorul scarilor .

In lista initiala a lui Antipater si Zidurile Babilonului (groase de 27 m) erau considerate o minune a lumii antice.

Erau constituite din plante agatatore care cresteau deasupra nivelului solului dar si cu arbori a caror radacini atarnau peste marginea teraselor. Intregul complex de plante era sprijinit pe coloane de piatra. Izvoare de apa erau urcate artificial in zona de sus cu ajutorul unor sisteme de tipul suruburilor elicoidale ( melcul lui Arhimede ).

Prin urmare iarba era permanent verde la fel si ramurile arborilor. Tot complexul de plante avea un aspect luxuriant, in contrast complet cu desertul din imprejurimi.

Marea Piramida din Gizeh (Piramida lui Keops), Egipt

Dintre toate minunile lumii antice, desi este cea mai veche minune, aceasta constructie este singura care s-a pastrat pana in prezent.

Construita de egipteni in jurul anului 2550 i.Hr., aceasta constructie mai este numita si “Piramida lui Kheops“, intrucat i-a servit drept mormant acestui faraon. Aceasta renumita piramida a fost pentru mai mult de 43 de secole cea mai inalta constructie din lume – pana la ridicarea Turnului Eiffel (in 1889). Suprafata ocupata de Marea Piramida poate cuprinde laolalta Catedrala Sf. Petru din Roma, catedralele din Florenta si Milano si Catedralele Westminster si Sf. Paul din Londra.

Traditia construirii piramidelor a inceput in Egiptul Antic ca o extindere ideii de "mastaba". Mastaba era o platforma care acoperea cavoul regal. Mai tirziu, a aparut traditia suprapunerii acestor platforme si astfel s-au nascut piramidele. Dupa cum ne informeaza Herodot, constructia ei a durat peste douazeci de ani, lucrand 100.000 de oameni. Intai a fost pregatit locul de amplasare si au fost transportate blocurile de piatra. Atunci era folosit un proiect pentru exteriorul piramidei, o slefuire ce a disparut de-a lungul timpului.

Desi inca nu se stie exact cum au fost asezate blocurile de piatra, au existat mai mult teorii: una din aceste teorii se refera la construirea unei rampe drepte sau in spirala, ce era inaltata pe masura ce se ridica piramida. Aceasta rampa, imbracata cu noroi si apa, usura transportarea blocurilor impinse (sau trase) la locul lor. O alta teorie sugereaza ca blocurile de piatra erau puse la locul lor folosind parghii lungi.

Timp de milenii, piramidele din Gizeh au aprins imaginatia omenirii. S-a spus despre ele ca sunt "Grinarele lui Iosif" sau "Muntii Faraonului". Cand Napoleon a intrat in Egipt, in 1798, el s-a adresat astfel trupelor sale: "Soldati! Din virful acestor piramide ne privesc 40 de secole."

Astazi, Marea Piramida este inclusa, impreuna cu celelalte piramide si Sfinxul, in regiunea turistica a Platoului din Gizeh. In acest loc se mai gaseste si un muzeu ce adaposteste misterioasa "Barca a Soarelui", decoperita abia in 1954, in partea sudica a piramidei. Cercetatorii au presupus ca barca a fost folosita pentru a purta trupul faraonului in ultima sa "calatorie" pe lumea aceasta sau ca mijloc de transportare a lui Keops in interiorul Marii Piramide.

Atunci cind a fost construita, Piramida avea 145,75 de metri inaltime. Cu trecerea timpului, ea a pierdut 10 metri din varf. A fost acoperita cu placi netede din piatra. Unghiul de inclinare al fetelor laterale ale piramidei este de 51 grade si 15’. Fiecare latura este indreptata spre unul dintre punctele cardinale. Sectiunea orizontala a piramidei este, indiferent de nivelul ales, un patrat. Structura piramidei include doua milioane de blocuri de piatra, fiecare cantarind mai mult de doua tone.


Intrarea in piramida se afla pe partea laterala nordica. In interior se gasesc mai multe coridoare si galerii, dintre care unele conduc vizitatorul spre camera mortuara a faraonului, iar altele par ca nu duc nicaieri. Cavoul faraonului este situat chiar in centrul piramidei si la el nu se poate ajunge decat prin Marea Galerie. Sarcofagul este sculptat in granit rosu, ca si peretii camerei mortuare. Sarcofagul faraonului este numai cu un centimetru mai scurt decit intrarea in camera. Peretii acestei camere sunt construiti din granit rosu, iar pietrele au fost imbinate atat de bine, incat nu intra printre ele nici macar o carte de joc. In piramida a mai fost construita si o camera mortuara a reginei. Regretabil este faptul ca atat comoara cat si mumia lui Keops nu au fost gasite. Se crede ca au cazut prada jefuitorilor de morminte.

Dar ceea ce, de un secol incoace, a sporit uimirea si interesul fata de piramida lui Kheops (dand nastere unei "stiinte" mai mult sau mai putin fanteziste: "piramidologia", sunt simplele coincidente (sau, intr-adevar, datele certe, verificabile matematic, geodezic si astronomic), - cunostinte pe care constructorii piramidelor au dovedit ca le aveau.

In aprilie 1977 la congresul de astronomie de la Acapulco profesorul J.J.Hurtak a prezentat pentru prima oara in public 2 imagini senzationale, facand parte din setul trimis de sonda spatiala americana Mariner 9, inca din 1972, dar uitate. Obtinute la un interval de 6 luni, sub unghiuri diferite dovedeau ca pe solul martian se afla un ansamblu de 4 piramide tetraedrice, cu fetele si muchiile regulate, identice ca aspect cu piramida lui Kheops, insa de 10 ori mai mari. Langa ele, un chip uman urias, sculptat intr-o stanca avand 1500 m. diametru si 500 m. inaltime, care priveste spre cer cu un zambet prietenesc.

Infruntand mileniile, piramida egipteana a devenit un adevarat simbol al perenitatii. Acum sapte secole, un scriitor arab spunea: "Pe pamant, toate lucrurile se tem de timp; dar timpul se teme de piramide".

Cititi si: http://www.scribd.com/doc/21035066/Taina-tainelor-din-piramida-lui-Keops

Statuia lui Zeus din Olympia

Statuia lui Zeus din Olympia este una dintre cele 7 minuni ale lumii antice, sculptata in fildes, ornata cu aur si avand probabil o structura interna din lemn. Statuia, cu o inaltime estimata la aproximativ 12 m, a fost realizata de catre sculptorul Phidias (prietenul si sfatuitorul lui Pericle), in preajma anului 435 i.Hr. in orasul Olympia din Grecia.

Phidias este cunoscut si pentru realizarea statuii din templul Partenon de pe colina Acropolis din Atena. Statuia lui Zeus a fost executata in mod asemanator, in tehnica chryselephantina, din lemn imbracat in foi de aur si cu placi de fildes.

Pentru adapostirea acestei statui – inalte de 12 m – a fost construit un templu.

Statuia il infatisa pe Zeus asezat pe un tron cu un spatar inalt, bogat decorat. Se crede ca in anul 394 d.Hr. statuia a fost transportata la Constantinopol, unde avea sa fie distrusa de un incendiu in anul 475. Templul lui Zeus, a carui constructie a fost terminata in anul 457 i.e.n., avea, dupa toate probabilitatile, 64 de metri lungime si aproape 28 de metri latime. Din mareata statuie ridicata lui Zeus la Olympia nu a ramas decat soclul, ca o confirmare parca a faptului ca a existat intr-adevar.


Phidias l-a reprezentat pe Zeus cu sprancenele incruntate - caci Zeus manuia si fulgerele (mai tarziu, romanii il vor numi Jupiter Tonans). Phidias a fost, fara indoiala, cel mai pretuit dintre sculptorii vremii - mai celebru decat contemporanii sai Miron ("Discobolul") si Policlet ("Doryphor"); s-a nascut intre 490-495 i.e.n. si probabil ce era atenian de vreme ce Pericle obisnuia sa-i ceara sfatul in legatura cu treburile Cetatii; cunoastem numele tatalui sau, caci (dupa cum ne relateaza Pausanias) pe soclul statuii lui Zeus se afla gravata inscriptia "Fidias Atenianul, fiul lui Charmidas, m-a creat"; de asemenea cunoastem trei dintre operele sale cele mai insemnate, doua statui ale Atenei, una criselefantina (din aur si fildes) si una din bronz, precum si statuia lui Zeus Olimpicul.

Daca pornim, asadar, de la faptul ca Phidias si-a petrecut ultimii ani ai vietii in Olympia si ca lucrarea sa anterioara, statuia Atenei Parthenos, a fost inaugurata in 438 i.e.n., ne ramane, pentru statuia lui Zeus Olimpicul, intervalul 437-431 i.e.n. Este, desigur, o ipoteza bazata pe conjuncturi (foarte probabila de altfel) in lipsa unor informatii exacte; Strabon si Pausanias ne-au lasat descrieri amanuntite ale impunatoarei statui, despre care vorbesc cu admiratie si respect, dar nu mentioneaza nicaieri anul inaugurarii - lucru firesc daca tinem cont ca Strabon si-a redactat Geografia cu peste patru veacuri mai tarziu, iar "Descrierea Eladei" a lui Pausanias dateaza din secolul II e.n.

Infatisarea statuii ne este cunoscuta astazi - mai bine cunoscuta decat a celorlalte "minuni" (bineinteles cu exceptia Marii Piramide, care a rezistat pana in zilele noastre) - din descrierile autorilor pomeniti mai sus si din imagini pastrate pe alte monumente si pe cateva monezi. Statuia, inalta de 15 metri il infatisa pe Zeus sezand pe un tron si (ne spune Strabon) "aproape ca atingea plafonul cu capul si vazandu-l nu te puteai impiedica sa gandesti ca, daca s-ar ridica in toata inaltimea sa, ar ridica acoperisul edificiului".

Tronul, din abanos si bronz, cu bratele sustinute dse sfincsi, era bogat impodobit cu fildes, aur si pietre pretioase. Trupul zeului era din lemn de abanos, acoperit cu fildes, pe portiunile reprezentand pielea, iar imbracamintea si incaltarile turnate cu aur; pe cap, o coroana din frunze de maslin, in mana dreapta o statuie reprezentand-o pe Nik‚ zeita Victoriei, iar in cea stanga un sceptru pe care se afla un vultur.

Faptul ca Phidias a ales materialele tehnicii criselefantine - lemn imbracat in fildes si aur - ridica unele nedumeriri, stiut find ca aceste materiale sunt mai fragile ca marmura si mult mai fragile ca bronzul; ba mai mult: marmura si bronzul sunt infinit mai potrivite conceptiei artistice grecesti dominata de simplitate si sinceritate. O explicatie ne propun G. si T. Chitulescu (in Sapte monumente celebre ale antichitatii, Editura tehnica, Bucuresti, 1969): "Folosirea tehnicii criselefantine era foarte rara si (aplicata) numai atunci cand oamenii doreau sa ofere zeilor o marturie exceptionala a pietatii, recunostintei sau, poate mai omenesc, a vanitatii lor. Caci si aceasta minune a lumii antice, ca si celelalte, s-a nascut mai putin din intentia unui omagiu pios decat din dorinta de a uimi, de a minuna!".

Nu se cunosc imprejurarile in care a disparut statuia, dar nici in aceasta privinta nu lipsesc ipotezele. Mai intai, decaderea Olympiei ca urmare a edictului imprial din 393, care interzicea ceremoniile (si jocurile olimpice); doi ani mai tarziu, expeditiile de prada ale gotilor, mari amatori de aur (nu stim ce cantitate de metal pretios a folosit Phidias la statuia lui Zeus, dar avem o cifra exacta pentru cea a Atenei Parthenos, 1152 kilograme de aur, iar Zeus Olimpicul avea dimensiuni mai mari si podoabe mai bogate); in sfarsit, nu trebuie sa uitam decretul din 426 e.n. al imparatului Teodosie II prin care se poruncea distrugerea lacaselor de cult pagane - decret care venea sa se adauge edictului imperial din 393. Alte ipoteze nu exclud pieirea statuii in incendiul care a mistuit templul in 408 sau in incendiul care a distrus, in 475, o buna parte din Constantinopol, unde ar fi fost transportata din ordinul imparatului.

Dar toate acestea sunt numai ipoteze, deocamdata neverificate prin texte sau pe alta cale. Cercetari intreprinse la Olimpia (de englezul Spencer Stanhope, francezul Quatremere de Quincy, germanul Ernest Curtius si multi altii) au scos inca in cursul veacului trecut la lumina mii de obiecte - intre care peste o suta de statui si basoreliefuri, din bronz, marmura si piatra - dar nici urma a statuii lui Zeus Olimpicul.

Ceea ce este iarasi in masura sa ne starneasca unele (amare) reflectii in legatura cu distrugatoarea sete de aur, careia vreme de veacuri omenirea i-a platit greu tribut si care a marit considerabil fragilitatea materialelor tehnicii criselefantine atat de agreata de sculptorul Phidias.

Se crede ca in anul 394 d.C. statuia a fost transportata la Constantinopol, unde avea sa fie distrusa de un incendiu in anul 475.

In 1958 a fost descoperit la Olympia si atelierul lui Phidias unde s-a lucrat la realizarea statuii, si au putut fi identificate cateva din tehnicile de lucru (ulterior atelierul a fost transformat intr-o basilica crestina, in prezent ruinata).

Surse: http://www.artacunoasterii.ro si http://art-zone.ro

7 minuni ale lumii antice

Dupa ce Alexandru cel Mare a cucerit aproape toata lumea (in secolul 4 i.Hr.), grecii au putut sa viziteze civilizatiile egiptene, persane si babiloniene. Acesti turisti au fost profund impresionati de constructiile din acele zone, astfel ca au alcatuit la intoarcere liste cu ceea ce au vazut in calatoriile lor. In loc de "minuni", cum le spunem noi azi, grecii numeau obiectivele turistice din aceste liste "lucruri ce trebuie vazute".

Cea mai veche versiune cunoscuta a listei ii apartine epigramistului grec Antipater din Sidon si a fost elaborata in secolul 2 i.Hr.; aceasta lista cuprindea numele a 7 cladiri din zona mediteraneana si din Orientul Mijlociu, acestea fiind singurele zone cunoscute de grecii din antichitate. Toate edificiile din aceasta lista erau constructii antropice (i.e. realizate de om) – destinatiile naturale nu erau incluse, deoarece nu erau atat de apreciate.


O alta versiune a listei cu 7 minuni ale lumii antice – numita "7 monumente ale pamantului demne de a fi vazute" – a fost intocmita si de matematicianul grec Philon din Bizant, care a publicat o lucrare numita "De septem mundi miraculis" ("Cele 7 minuni ale lumii"). 6 elemente din aceasta lista se regasesc in lista lui Antipater.

Prima referire la cele 7 minuni ale lumii antice este intalnita in Istoria lui Herodot in secolul V i.e.n.. Decade mai tarziu istoricii greci au mentionat cele mai mari monumente ale vremii. Callimachus din Cyrene (305-240 i.e.n.), bibliotecar sef al Muzeului din Alexandria, a scris "O colectie de minuni ale lumii". Tot ce se stie despre aceasta colectie este titlul ei, deoarece a fost distrusa odata cu Biblioteca din Alexandria.

Prima descriere a celor 7 minuni ale lumii antice este cuprinsa intr-un mic tratat scris in limba greaca si tradus in latina sub titlul „De septem orbis miraculis”. Lucrarea originala a fost atribuita lui Filon din Bizant, de origine grec, care a trait in secolul II i.e.n. si a studiat arhitectura la Rodos si mecanica la Alexandria. Tratatul original a fost distrus, fiind pastrata doar traducerea in latina realizata de Leon Allatius in 1640. (Leone Alaci - erudit teolog grec, nascut la Chios in 1586; umanist de seama al secolului al 17-lea.)

Liste anterioare celor alcatuite de Antipater si Philon au fost intocmite de istoricul grec Herodot si de arhitectul Callimahus din Cyrene, dar acestea au disparut si s-au pastrat numai niste referinte la ele.

A fost ales numarul 7 deoarece el reprezenta pentru greci intruchiparea perfectiunii si a plenitudinii. 5 din cele 7 minuni erau capodopere arhitectonice grecesti.

Toate cele 7 edificii celebre au existat simultan mai putin de 60 de ani, deci putini oameni au putut sa vada personal toate cele 7 minuni ale lumii antice.

Ca si acum, si in trecut cele sapte 7 minuni ale lumii au fost tinta unor indelungate dispute pe seama alegerii lor. Fara indoiala ca cele sapte minuni alese nu erau singurele constructii extraordinare. Anticii greci iubeau sa clasifice structurile miraculoase din lumea lor. Desi astazi ne gandim la "Cele 7 Minuni ale Lumii" ca la o singura lista a lor, de fapt, au existat mai multe liste in care erau cuprinse numai o parte dintre ele, dar si alte constructii care erau considerate "Minuni".

In ordinea cronologica a construirii lor, cele 7 minuni ale lumii sunt:


1.Marea Piramida din Giza - Piramida lui Keops (Egipt)
2.Gradinile Suspendate din Babilon (sau Gradinile Semiramidei)
3.Templul zeitei Artemis din Efes
4.Mausoleul din Halicarnas
5. Statuia lui Zeus din Olympia
6.Farul din Alexandria (Egipt)
7.Colosul din Rhodos (Grecia)

Din aceste 7 minuni ale arhitecturii din antichitate in zilele noastre mai exista doar Marea Piramida de la Giza (Piramida cea mare a lui Keops), celelalte 6 fiind distruse.
Surse http://www.artacunoasterii.ro si http://art-zone.ro

Statuia lui Iisus din Rio de Janerio (Brazilia)

Cristo Redentor (Cristos Mantuitorul) este celebrul monument din Rio de Janeiro (Brazilia), devenit una dintre cele 7 minuni ale lumii contemporane. Este amplasat la sud de oras, pe muntele Corcovado (780 m) - termen derivat din cuvantul cocoasa, deal, originar Muntele Tentatiei. Monumentul se dorea a fi inaugurat cu ocazia aniversarii a 100 de ani de la decalararea independentei Braziliei.

Primele consemnari istorice ale statuii au fost in anul 1924 cand Don Pedro conduce prima expeditie oficiala pe muntele Corvado, descoperind un drum accesibil pana sus.

In anul 1859, parintele Pedro Maria Boss soseste in Rio de Janeiro si este uimit de frumusetea misterioasa a muntelui Corvado. Sugereaza construirea unui monument in onoarea Printesei Isabela, care in 1921 a propus construirea unei statui a lui Iisus vizibila din tot orasul Rio.

Constructia statuii a inceput in anul 1927, dupa modele de diferite marimi. Toate calculele au fost facute de Coast Hisses, ajutat de Pedro Viana si Heitor Levy.

Schitele proeictului au fost intocmite de inginerul Heitor Silva Costa. Din motive financiare, numai peste zece ani a inceput constructia lui. Cu sprijinul Frantei si Vaticanului s-a reusit realizarea proiectului si sfintirea statuii la data de 12 octombrie 1931.

Edificiul are o inaltime de 30 m, impreuna cu soclul 38 de m, latimea la nivelul bratelor 28 m si o greutate de 1145 t.


In soclu se afla o capela unde pot intra 150 de persoane, mulajul (modelul) din ghips a fost efectuat de sculptorul francez Paul Landowski. Monumentul este folosit de biserica catolica la diferite aniversari ca loc de pelerinaj.

In orasul bolivian Cochabamba a fost amplasat un monument asemanator, care depaseste cu 8 m inaltimea monumentului brazilian. In prezent exista in Brazilia si Portugalia mai multe copii ale statuii.

Sursa: wikipedia.ro

Mausoleul Taj Mahal (India)

Celebrul mausoleu Taj Mahal este situat in Agra, India, si a fost construit de catre imparatul mogul Shah Jahan, in memoria sotiei sale favorite, Mumtaz Mahal. Mausoleul este considerat a fi cel mai frumos exemplu de arhitectura mogula, un stil care combina elemente arhitecturale persane, indiene si islamice. In 1983, Taj Mahal a intrat in patrimoniul UNESCO iar din 2007 ocupa pozitia 6 pe lista castigatorilor in alegerea celor 7 minuni ale lumii contemporane.

Din numeroase fotografii sau documentare cu acest subiect, prima intalnire cu acest muzeu de marmura pura este stupefiata, datorita uimitoarei frumuseti si armonii. Cel mai emblematic edificiu din India – precum si al artei mogule – a fost descris de unii ca “monumentul cel mai extravagant construit din dragoste”. Pentru altii este doar edificiul cel mai frumos din lume.

Ridicat in Agra, in nordul Indiei, a fost construit de catre imparatul Shah Jahan pentru a adaposti mormantul celei de-a doua sotii, Arjumand Banu Begam. Cunoscuta si sub numele de Mumtaz Mahal – “aleasa palatului” – a murit in 1631 dand viata celui de-al paisprezecelea fiu, la doar nouasprezece ani.

Se pare ca moartea lui Mumtaz a fost o lovitura atat de dura pentru imparat care a incaruntit de la o zi la alta. In acel an a initiat constructia formidabilului mausoleu, care nu a fost terminat decat in 1653. Identitatea arhitectului care l-a proiectat este un mister, desi s-a sugerat ca ar putea fi un mester din Turcia sau Persia, poate chiar din Isa Khan.

Si, pentru ca lucrurile sa fie si mai dramatice, imparatul a fost tinut in captivitate de catre unul dintre fii sai in frontul apropiat, Agra. Din celula sa putea sa vada Taj- Mahal-ul, in timp ce isi plangea pierderea sotiei si a imperiului.

Constructia Taj Mahal-ului a durat 22 de ani si au fost antrenati peste 20.000 de oameni din toata India si Asia Centrala. La terminarea operei, catorva mesteri li s-au taiat degetele – sau chiar o mana – pentru ca perfectiunea Taj Mahal-ului sa nu poata fi repetata in nici un alt loc.

Marea cupola sub care se afla mormantul lui Mumtaz are peste 73 metri inaltime si este decorata cu frumoase sculpturi in relief si citate din Coran. Cladirea este ridicata pe o platforma inalta, patrata, cu cele patru colturi retezate, formand un octogon inegal. Ideea este inspirata din stilul ornamental maur, unde fiecare element al constructiei este distinct, dar se integreaza perfect in ansamblul simetric al cladirii.

Mausoleul este flancat de un colt – intr-o parte – si de catre asa numitul jawab – in celalalta parte – , un edificiu menit sa confere echilibru intregului ansamblu.

Domul central are 17 m diametru si 65 m inaltime si este flancat de patru incaperi cu tavan in forma de cupola, fiecare de 50m inaltime. Intregul mausoleu, atat interiorul cat si exteriorul, este decorat cu gravuri de flori si caligrafie araba, pentru care s-au folosit pietre pretioase precum agatele si jaspul.

Domul are si o clopotnita initial aurita, pana in anii 1800, care apoi a fost refacuta din bronz. Clopotnita ofera un exemplu deosebit de integrare a ornamentelor traditionale persane si hindu; in varful acesteia este asezata o semiluna din bronz, ce are colturile indreptate spre cer, simbol des intalnit in lumea islamica, insa varful clopotnitei si cele doua varfuri ale semilunii formeaza un trident, specific modului traditional hindu de reprezentare a zeului Shiva.

Mausoleul are in fata o eleganta gradina ornamentala, cu specific persan. Are 300 de metri latime, cu un lac central care ajunge pana la pragul portii monumentale. Este o traditie ca perechile de indragostiti din India sa se fotografieze in aceste gradini, tinand mainile in asa fel incat sa para ca ating cupola. Zidurile care adapostesc monumentul funerar al lui Mumtaz Mahal – impreuna cu mormantul lui Shah Jahan, care a murit in 1666 – sunt de asemenea din marmura, incrustate cu 43 de pietre pretioase distincte.

Complexul include o intrare principala, o gradina minutios aranjata, divizata de patru piscine mari, fiecare dintre aceste sectiuni e divizata inca de doua ori in patru alte sectiuni; aici exista si o moschee in partea stanga, o casa de oaspeti in partea dreapta, precum si numeroase alte cladiri atasate palatului. Taj este amplasat in spatele tuturor acestor structuri, langa albia raului Jamuna.

Taj Mahal inseamna “palatul coroanei”, desi nu intotdeauna a fost tratat cu grija pe care o merita o asemenea bijuterie a arhitecturii universale.
Cand Imperiul Mogul a cedat sub presiunea persana, franceza si britanica – care a condus destinul Indiei mai mult de doua secole – mausoleul lui Mumtaz Mahal a fost in real pericol.

Englezii utilizau esplanada de marmura pentru jocul cu mingea sau alte destinatii, in timp ce gradinile erau faimoase pentru intalniri amoroase de tot soiul.

De fapt, intentia ocupantilor era sa trateze toate monumentele mogule cu dispret. In 1820, Lordul William Bentick – guvernatorul Bangladesh-ului – a dispus indepartarea marmurei din toate aceste edificii spre vanzare in Anglia, ca materie prima. Din fericire pentru Taj Mahal, primul transport de marmura nu a atras cumparatori si stralucita idee a fost abandonata.


Guvernatorul indian a luat nenumarate masuri in ultimul deceniu pentru a proteja mausoleul de excesul de vizite. Pe langa ridicarea pretului de intrare la 50 pentru straini, traficiul a fost restrans la 4 km de la rotonda.

Conform unor surse ale epocii, imparatul a proiectat un al doilea mausoleu identic cu Taj Mahal-ul, dar din marmura neagra, de cealalta parte a raului Yamura, unde trebuia sa coincida cu reflectia in apa a templului geaman alb.


Cel care a fost construit cu 25 de ani inaintea celebrului edificiu a fost Baby Taj, cum este cunoscut in popor in Agra.


Acest mausoleu de dimensiuni mai modeste anunta prin forma si detaliu ceea ce avea sa devina Taj Mahal-ul. Se poate considera o macheta a impozantei opere a imparatului, fiind prima constructie in acest stil realizata in totalitate din marmura. S-a construit intre 1622 si 1628 , si numele sau adevarat este Itimad-ud-Daulah.

Taj Mahal atrage anual 2-3 milioane de vizitatori, dintre care o mare parte de pe alte continente, fiind cea mai populara atractie din India in special in lunile octombrie, noiembrie si februarie.

Mijloacele de transport ce polueaza atmosfera nu sunt permise in zona mausoleului de aceea turistii ce vor sa viziteze regiunea trebuie sa se deplaseze cu autobuzul electric local sau pe jos. Din motive de securitate, numai cinci tipuri de obiecte sunt permise in interior: apa in sticle transparente, camere video mici, camere fixe, telefoane mobile inchise si genti mici de dama.

Surse: www.funtur.ro si www.wittyowl.eu

Cetatea Petra (Iordania)

Petra, una dintre cele 7 minuni ale lumii contemporane, este un fost oras antic, situat in Iordania. Este unul din cele mai celebre situri arheologice din lume, datorita templelor sapate direct in stanca, cel mai cunoscut fiind "Trezoreria", in stil grecesc, cu o inaltime de 42 m.

Orasul se intinde de-alungul poalelor Muntelui Hor, strabatand un lung defileu si intinzandu-se apoi pe laterala estica a vaii Arabah, cunoscuta sub denumirea de "Wadi Araba" - larga vale ce se intinde de la Marea Moarta si pana la Golful Aqaba.

In antichitate orasul se numea Rekem si apare mentionat in manuscrisele de la Marea Moarta fiind asociat si cu Muntele Seir. Se presupune ca a fost construit incepand cu secolul al VI-lea i.e.n., de catre nabateeni, un popor semitic, si a fost capitala lor pana in 106 e.n., cand a intrat in componenta Imperiului Roman, devenind capitala provinciei Arabia Petrea.


Orasul continua sa infloreasca in urmatorul secol, apoi intra in declin si este abandonat, fiind distrus in 363 de un cutremur. Ruinele au devenit o curiozitate in Evul Mediu, fiind vizitate de sultanul Baibars al Egiptului in secolul al XIII-lea. Primul european care le-a vizitat si descris a fost exploratorul elvetian Burckhardt, in 1812.

Flancat de pereti masivi de piatra si aprovizionat cu apa dintr-un rau ce strabate periodic locul, orasul Petra nu prezenta doar aspectul de fortareata naturala si sigura, ci era situat si la intersectia celor mai importante drumuri comerciale. Astfel, prin acest nod comercial treceau drumurile spre Gaza in vest, spre Bosra si Damasc in nord, spre Aqaba si Leuce Come peste Marea Rosie, si spre Golful Persic, peste desert.


Manastirea - cel mai insemnat monument din orasul Petra - dateaza din timpul secolului I i Hr. Aceasta a fost dedicata regelui Obodas I si se crede a fi fost simpozionul lui "Obodas dumnezeu." Aceasta informatie este inscriptionata pe una dintre ruinele manastirii - in limba araba, acest monument-manastire se numeste "Ad-Deir". "Manastirea" este localizata in coltul nort-vestic cel mai indepartat al vaii Petra, in spatele Strazii cu coloane, aparand ochiului ca o macheta mai mare a Trezoreriei, aflata in defileu.

"Manastirea" este monumentul cu cea mai larga fatada din intreaga vale a orasului Petra, masurand o latime de 50 de metri si o inaltime de 45 de metri. Doar usa monumentului are o inaltime de 26 de metri.

Conform traditiei arabe, orasul Petra este locul in care Moise, in timpul calatoriei prin pustiu, a lovit cu toiagul stanca din care a iesit apa pentru poporul insetat. De asemenea, tot aici se crede ca este inmormantata si Miriam - sora lui Moise.

In 1985 Petra a fost inclusa in lista UNESCO a monumentelor din Patrimoniul Mondial.