Palatul de Iarna din Sankt Petersburg

Palatul de iarna din Sankt Petersburg, Rusia a fost construit intre 1754 si 1762 ca resedinta de iarna a tarilor rusi. Tarina Ecaterina cea Mare a Rusiei a fost prima sefa de stat care a locuit in acest palat.

In prezent palatul face parte din complexul muzeal Ermitaj care adaposteste una din cele mai mari colectii de arta din lume.

Aproape un secol a tot fost construit si modificat Palatul de Iarna al tarilor Rusiei din Sankt Petersburg. Doar trebuia sa fie o opera arhitecturala monumentala, demna de o familie ce stapanea peste 22.400.000 kilometri patrati, la sfarsitul secolului al XIX–lea. Aici s–a scris marea istorie a Rusiei, de la incercari de asasinare a tarilor si ultimul mare bal al familiei imperiale la transformarea resedintei intr–unul din cele mai mari muzee ale lumii. Asa se face ca la Palatul de Iarna si Muzeul Ermitaj ii intalnesti pe Ecaterina cea Mare, pe Nicolae al II–lea, pe Leonardo da Vinci, Rubens, Rembrandt, Picasso, Henri Matisse, André Derain, Wassily Kandinsky si multi altii.

Din exterior, palatul se infatiseaza ca o constructie imensa, decorata in stucaturi impresionate si in stil baroc. Totul e zugravit in alb si verde. Fatada principala are 250 metri lungime si 30 metri inaltime. In interior, se impletesc barocul si neoclasicul.

Palatul a fost proiectat de Bartolomeo Rastrelli si a avut initial 1.786 de usi, 1.945 de ferestre, 1500 de camere si 117 de scari. Intre timp, interiorul a fost modificat, iar unele camere au fost unite pentru a se construi galerii impresionante. Camerele sunt bogat ornamentate cu decoratii de lemn si tencuiala aurita.

Dimensiunile orizontale ale palatului sunt puse in evidenta de un brau care separa parterul de cele doua etaje. Deasupra cornisei se afla o balustrada care sprijina 176 de vase ornamentale si statui alegorice.
La parter se gaseau odinioara birouri si oficii de lucru, la etajul al doilea – apartamentele pentru inaltii oficiali si pentru seniorii curtii, iar la primul etaj isi aveau resedintele membrii familiei imperiale. Totul era mare si opulent, Palatul de Iarna fiind conceput in fapt ca un sir de palate mai mici.

Si pentru ca Palatul de iarna a fost resedinta imperiala multi ani, existau si incaperi capabile sa gazduiasca mii de oameni. La masa din imensa sufragerie puteau lua loc 1000 de oaspeti, in timp ce camerele de stat puteau gazdui 10000 de oameni: toti stand in picioare, pentru ca scaune nu existau. Temperatura din interior? Ei bine, in timp ce afara gradele „inghetau”, inauntru infloreau plante exotice.

Si tot la capitolul opulent se inscrie si Marea Biserica a Palatului, o incapere ce depasea stadiul de capela. Aici aveau loc nuntile din familia Romanov, dupa un ritual rigid si intotdeauna urmat cu sfintenie.

In 1837 un incendiu a distrus mare parte din interior iar restaurarile, cele mai multe facute de Giacomo Quarenghi, au fost facute in stilul eclectic al vremii.
Ultimul mare bal de la palat a avut loc in 11-13 februarie 1903. Familia imperiala a imbracat costume de secol XVII, bogat impodobite si aduse special pentru ei de la Kremlin, iar petrecerea a tinut trei zile.

Colectia de arta a palatului a fost „asamblata” prin prisma hazardului, adeseori primand cantitatea si nu calitatea. Multe lucrari au ajuns astfel la palat ca parti ale unor colectii mari, pe care tarina le achizitiona integral. Ambasadorii Imperiului Rus la Londra, Paris si Amsterdam erau bine instruiti sa caute si sa achizitioneze colectii pentru ea. Apetitul nestavilit pentru arta si mobilier scump era pana la un punct de inteles, dat fiind faptul ca, ani de-a randul, mobilierul (paturi, oglinzi, scaune, mese) si multe lucrari de arta erau transportate de la Moscova la Sankt Petersburg ori de cate ori curtea imperiala se muta.
Alexandru I a dus mai departe pasiunea pentru arta si a achizitionat colectia detinuta odinioara de Iosefina, Imparateasa Frantei.