Colectia de arta Burrell, Glasgow

La 4,8 km spre sud-vest de centrul orasului se afla cea mai frumoasa colectie individuala de arta si artefacte din Scotia. Aceasta a fost deliciul si obsesia posesorului de ambarcatiuni Sir William Burrell (1861-1958), care a donat-o orasului sau natal in 1944 si a imbogatit-o in continuare.

Gazduita intr-o cladire moderna nu foarte atragatoare din afara (desi a castigat premii de design arhitectural), pe terenul infrunzit al parcului Pollok Country, colectia este inspirat asezata pt a nu necesita o ordine anume de vizitare, cu siguranta cel mai potrivit mod de a aprecia cele 8000 de exponate.

Usi medievale sculptate minutios duc de la bronzurile lui Rodin la oglinzi etrusce, covoare persane, o sticluta greceasca de parfum, gardienii dinastiei Tang, costume de armura, sculpturile religioase germane din lemn de tei din secolul al XV-lea.

Printre pictorii portretisti se numara Hogarth, Rembrandt, Reynolds, Romney si Sir Henry Raeburn. Millet, Sisley, Cezanne, Degas si Manet reprezinta impresionistii francezi.

Aceasta colectie poate fi interpretata ca o privire furisa fascinanta si uimitoare asupra gusturilor excentrice ale unui bogatas.
Sursa: NG

Capela Sixtina – Arta desavarsita

"Fara sa fi vazut Capela Sixtina nu este posibil a-ti forma o idee despre ce este capabil sa realizeze omul" (Goethe)

Capela Sixtina (Cappella Sistina) este capela palatului papal din Vatican si este una din cele mai faimoase comori artistice ale Europei. A fost construita intre anii 1472 si 1483, in timpul pontificatului Papei Sixtus al IV-lea. Se gaseste in dreapta Bazilicii Sfantul Petru si este cunoscuta in toata lumea, fiind locul unde se tin conclavurile cardinalilor pentru alegerea unui nou papa si datorita picturilor murale ale lui Michelangelo.

Capela are o forma dreptunghiulara, masurand 40,93 metri in lungime si 13,41 metri latime, corespunzand - conform traditiei biblice - dimensiunilor Templului lui Solomon. Inaltimea este de 20,70 metri, plafonul este in forma de bolta, peretii laterali au 12 ferestre iar pardoseala este din mozaic policrom de marmora. Capela are doua parti: una mai mare impreuna cu altarul, rezervata ceremoniilor religioase, si alta mai mica pentru credinciosi. In timpul solemnitatilor mai importante, peretii laterali sunt acoperiti cu tapiterii executate de Rafael.

Planurile arhitectonice apartin lui Baccio Pontelli iar lucrarile de constructie au fost executate sub supravegherea lui Giovannino de' Dolci. Primul serviciu religios a fost celebrat la 9 august 1483 si a fost dedicat Inaltarii la cer a Fecioarei Maria.

Picturile de pe peretii laterali au fost executate de cei mai mari artisti ai timpului: Pietro Perugino, Sandro Botticelli, Domenico Ghirlandaio, Cosimo Rosselli, Luca Signorelli si de ajutoarele lor, printre care Pinturicchio, Pietro di Cosimo si Bartolomeo della Gatta. Subiectele picturilor reprezinta teme de istorie religioasa, selectionate dupa conceptul medieval de impartire a istoriei lumii in trei epoci: prima de la Facerea lumii la darea Celor zece porunci, a doua de la Moise pana la nasterea lui Isus Cristos, a treia fiind epoca crestinismului.


care initial reprezenta un cer albastru cu stele aurii. Executarea acestei lucrari a durat patru ani (1508-1512, artistul depune un efort istovitor, lucreaza mai mult singur, stand ore in sir pe schele. Michelangelo ar fi trebuit sa picteze figurile celor 12 apostoli, In 1508 Papa Iuliu al II-lea i-a incredintat lui Michelangelo pictarea plafonului,cand lucrarea a fost desavarsita cuprindea peste 3.000 de figuri pe o suprafata de aproape 500 de metri patrati. Frescele au fost sfintite cu ocazia sarbatorii Tuturor Sfintilor, in anul 1512. Giorgio Vasari povesteste: "Afland ca vor fi descoperite frescele, s-a adunat toata suflarea sa priveasca picturile, ramanand cu totii muti de incantare." Artistul a folosit culori vii care, dupa renovarea Capelei intre 1981 si 1994, si-au recapatat in intregime stralucirea.

In anul 1535, Michelangelo incepe pictarea peretelui de deasupra altarului la cererea Papei Paul al III-lea, cu tema "Judecata de Apoi", pe care o termina dupa sase ani, in 1541. Tema capata dimensiuni uriase, fresca infatiseaza figuri si scene pline de groaza, reflectand propria reprezentare a artistului, care trecea pe atunci printr-o dureroasa criza de credinta. Pe 31 octombrie 1541, papa dezveleste cu mult fast pictura. Autoritatile bisericesti si opinia publica raman stupefiate la vederea atator corpuri goale, fara nicio acoperire, in cea mai importanta biserica a crestinatatii. Artistul este invinuit de imoralitate, obscenitate si blasfemie. Cardinalul Carafa organizeaza o campanie ("Campania frunzelor de vita") pentru acoperirea organelor genitale. Aceasta actiune va avea loc dupa moartea lui Michelangelo si va fi executata de unul din ajutoarele sale, Daniele da Voltera. Cu ocazia recentelor lucrari de restaurare, asepectul original a fost refacut in cea mai mare parte.

Teatrul umbrelor, Indonezia

Teatrul (de papusi) Javanez Wayang isi are originile in poemele epice indiene Ramayana si Mahabharata si este "inima" teatrului indonezian de peste 1000 de ani.
In wayang kulit, papusarul manuieste papusile de piele in asa fel incat umbrele acestora sa danseze pe un paravan alb. In tot acest timp canta, intoneaza naratiunea si rosteste dialogurile.

Sunt mai multe forme de wayang: wayang kulit sunt papusile din umbra sau papusile din piele (kulit insemnand piele in limba indoneziana), wayang golek sunt papusile din lemn, acestea reprezinta actorii principali in piesele de teatru.

Spre deosebire de majoritatea artelor de curte, wayang kulit are o traditie de secole si ca arta populara, asa incat astazi, gratie celor cativa zeci de mii de papusari, este cea mai puternica forma de arta traditionala din Asia de sud-est.

In 1967, Rendra, un poet si dramaturg indonezian foarte cumoscut, a deschis Teatrul Benkel, scena pe care se joaca piese wayang si dansuri wayang, dar si spectacole americane si europene cum ar fi Shakespeare. Francezul Ataud s-a inspirat din teatrul balinez pt a redefini teatrul clasic european.

Portugalia imbracata in azulejos

“Azulejos” este cuvantul portughez pentru placile de ceramica decorate. Termenul azulejo desemneaza o piesa de ceramica subtire, una din fete fiind emailata, monocromatica sau policromatica, neteda sau in relief. In Portugalia, arta azulejos s-a dezvoltat - in peste 500 de ani - intr-o forma aparte de expresie artistica.

Aproape ca nu exista niciun contrast care sa descrie mai bine Portugalia decat aceasta imbinare stranie a amuzantelor cladiri cu azulejos, reflectand ludicul, spiritul vizionar si imaginar, cu tristetea din cantecul traditional – fado.

„Azulejos” este una dintre manifestarile cele mai semnificative ale culturii portugheze, precum si una dintre contributiile cele mai originale ale geniului portughez la cultura universala. In Portugalia, azulejos au depasit simpla functie utilitara sau rolul artei ornamentale. Impregnand cu o nota poetica creatia arhitecturala a oraselor portugheze, azulejos a ajuns la statutul transcendent de arta.

In general, azulejo se foloseste foarte mult in arhitectura pentru placarea suprafetelor interioare sau exterioare sau ca element decorativ izolat.
Temele oscileaza intre relatarea de episoade istorice, scene mitologice, iconografie religioasa și o gama extinsa de elemente decorative (geometrice, vegetale, etc.) aplicate pe pereti, in palate, gradini, edificii religioase (biserici, manastiri), imobile si locuri publice.

Existenta unui Muzeu National al Azulejo la Lisabona dovedeste clar valoarea acestei arte in Portugalia, o valoare care decurge nu numai din imensul patrimoniu care exista in intreaga tara si pe vechile teritorii ale fostului imperiu portughez – din Brazilia pana in tarile Africii si in India, ci si din faptul ca este o trasatura revelatoare, ieri ca si astazi, a inteligentei pragmatice si a sensibilitatii portughezilor.

Muzeul este astazi unul dintre cele mai importante muzee de ceramica din lume. Aici se afla o importanta colectie de azulejos, iar vizitandu-l, cu siguranta vi se va deschide gustul pentru a vizita ansamblurile de azulejos, care sunt raspandite peste tot in Portugalia, o ocazie excelenta pentru a vedea relatia profunda care exista intre azulejos, arhitectura si oras.

Centrul Pompidou, Paris - arta si spectacol

Construit intre 1972 - 1976, Centrul Georges Pompidou este una dintre cele mai interesante si originale cladiri din Franta, gazduind in prezent unul dintre cele mai faimoase muzee de arta moderna din lume.

Situat chiar in centrul istoric al orasului, pe malul drept al Senei si la mica distanta de Notre Dame si Muzeul Luvru, Centrul Pompidou se gaseste langa Les Halles, pret de secole principala piata a Parisului.

Numele centrului este dat dupa Georges Pompidou, cel care a fost presedinte al Frantei intre anii 1969 si 1974.

Principala prioritate a cladirii a fost aceea de a asigura fluenta traficului si folosirea la maxim a spatiului disponibil, de aceea toate sistemele de acces, scari, lifturi se regasesc in exterior.

Arhitectii Renzo Piano si Richard Rogers, impreuna cu Gianfranco Franchini au proiectat aceasta cladire pe linia unei diagrame spatiale in continuua evolutie.

Structura masiva, cu o arhitectura inedita si ciudat de distincta intr-o zona care pastreaza foarte mult din farmecul vechiului Paris gazduieste in prezent nu doar muzeul de arta moderna, ci si o bogata biblioteca, Centrul de Design Industrial si un centru dedicat muzicii. Librarii, birouri administrative, restaurante, sali de cinema, spatii pentru copii. Astfel, Centrul Georges Pompidou devine un spatiu imens dedicat creatiei si artelor.

La primele trei niveluri ale edificiului se gasesc muzeul, centrul de creatie, centrul postal, un magazin, o cafenea, sali de spectacole, in timp ce la urmatoarele niveluri sunt cele 33 de sali de spectacole, Centrul Media, spatiile expozitionale - pictura, sculptura, media, instalatii - un restaurant si multe altele.

Dupa 20 de ani de la construirea cladirii, arhitectul Renzo s-a hotarat sa reconstruiasca in partea de nord a pietei, langa cladirea principala si atelierul lui Brancusi. Acesta este o cladire de beton si metal care reda o parte din atelierul original si mai ales acoperisul care ofera o iluminare speciala. Acolo se regasesc si cateva din copiile lucrarilor artistului roman.

Sursa: artline.ro

Muzeul de Arta Constanta

Amenajat in 1961, Muzeul de Arta detine o colectie de peste 7.300 de exponate reprezentand arta moderna si contemporana - pictura, sculptura grafica si arta decorativa. Structura muzeului este cronologica si prezinta un secol de arta printre care se regasesc creatiile lui Theodor Aman, Nicolae Grigorescu, Ion Andreescu, Stefan Ionescu Valbudea, Corneliu Baba, Alexandru Ciucureanu, Ion Jalea, Gheorghe Anghel.

Infiintat pe baza colectiei de pictura si sculptura, provenita de la Pinacoteca Primariei orasului Constanta, si prin achizitii si donatii facute de Marius Bunescu, Ion Jalea, Boris Caragea.

Click http://vacantaesoterica.blogspot.com/p/video.html pentru video.
Obiectele sunt expuse pe trei nivele ale celor doua cladiri, legate intre ele; prima constructie datata 1895, avand elemente de decoratie exterioară in stil neoclasic, cealalta, moderna, ridicata intre 1980 - 1982. Sunt puse in valoare lucrari de referinta semnate de Theodor Aman, Nicolae Grigorescu, Ioan Andreescu si Stefan Luchian.

Nicolae Grigorescu - Rodica

Expunerea parterului muzeului este completata cu opere semnate de mari sculptori ai aceleiasi epoci: Ioan Georgescu, Ștefan Ionescu Valbudea, Friederic Storck, Dimitrie Paciurea.

La etajul 1 simeza unei vaste sali Pallady sustine nu mai putin de 35 de lucrari datorate artistului: naturi statice si nuduri de exceptie, ca si peisaje inspirate de malul marii la Constanta, semn al prezentei sale aici in 1913. Tot aici pot fi intalnite portrete mici si compozitii semnate de Ion Jalea, Cornel Medrea si de alti sculptori.

Etajul 2 prezinta amplu "Grupul celor 4", alcatuire de referinta a artelor anilor 1924 - 1933: Nicolae N.Tonitza, Stefan Dimitrescu, Francisc Sirato si sculptorul Oscar Han. In cladirea a doua se intalnesc compozitii, portrete si peisaje intr-o suita de opere semnate de Camil Ressu, Sabin Popp, Ion Theodorescu Sion si altii. In alte sali sunt prezenti Vasile Popescu, Dimitrie Ghiata, Ion Țuculescu, Lucian Grigorescu. Unele opere datorate lui Corneliu Mihailescu, M. H. Maxy, Magdalena Radulescu, Marcel Iancu (acestia fiind cativa dintre reprezentantii de seama ai "anvangardei") fac legatura cu arta contemporana a lui Ion Musceleanu, Spiru Chintila, Ion Pacea, Ion Salisteanu.

Stefan Luchian - Garoafe

Sustineti arta romaneasca! Mergeti sa vedeti puritatea naturii si frumusetea simplitatii prin ochii pictorilor romani!

Bruges, Belgia – aura speciala a unui oras

Bruges este orasul neerlandofon situat in provincia Flandra de Vest din Belgia care ofera experiente ale frumosului inedite.

Casele si zidurile din Bruges sunt extraordinare. Acest oras construit pe apa are farmecul si veselia Venetiei. Numeroasele poduri si canale care il strabat sunt foarte bine intretinute. Lipsesc gondolele, dar exista posibilitatea de a face o excursie cu barci belgiene la fel de pitoresti.

In aceasta citadela medievala intri parca intr-o bula de aer in care zgomotele sunt interzise. Adio claxoane de masini si bun venit plimbarilor linistite si romantice.

Ciocolata si dantela din regiune sunt considerate printre cele mai fine din lume. Datorita norilor si soarelui filtrat printre acestia, casele medievale, numeroasele poduri si chiar bisericile din Bruges capata o aura speciala care te va face sa exclami ca acest oras este printre cele mai frumoase din Europa.

Centrul vechi

Centrul vechi istoric al orasului - unul dintre cele mai bine pastrate din Europa - este inclus pe lista patrimoniului cultural mondial UNESCO.

Orasul poate sa isi povesteasca singur povestea prin toate monumentele, bisericile, cladirile istorice si pietele. Bruges-ul este un exemplu de asezamant istoric medieval, care si-a pastrat cladirile originale de-a lungul secolelor, iar constructiile gotice fac parte din identitatea orasului. Arhitectura moderna sau infrastructura este rara in centrul orasului Bruges. Strazile pietruite tipic medievale sunt inca preferate asfaltului mult mai confortabil. Multe din cladirile istorice au fost proclamate monumente protejate de consiliul orasului si apartin patrimoniului istoric al orasului. Conditia pentru ca ele sa ramana protejate este ca renovarile si restaurarile sa fie facute in concordanta cu stilul original al cladirii respective. Inca din sec al XVIII-lea, din ce in ce mai multi oameni merg sa viziteze Bruges-ul pentru relaxare.

Biserica Sfantul Sange (Heilige Bloed)

Biserica Sfantului Sange detine o ramasita din sangele sfant al Domnului Isus Hristos. Legenda spune ca, dupa crucificare, Sfantul Iosif de Arimathea, a sters corpul Mantuitorului de sange si a pastrat hainele. Aceste haine au ramas pe Pamantul Sfant pana la cea de-a doua cruciada, cand regele Ierusalimului Baldwin al-III-lea, i le-a dat cumnatului sau, contele de Flandra, Diederik van de Elzas. Contele a adus haina cu sangele Mantuitorului pe 7 aprilie 1150 si a asezat-o intr-o capela pe care a construit-o in piata Burg.

Biserica Sfantul Snage consta intr-o capela romanesca(la parter) si o capela gotica(la etaj). Cele doua nivele nu puteau fi mai diferite, nivelul de jos romanesc fiind auster cu foarte putine decoratiuni, iar etajul fiind viu, plin de culoare si detalii.Cele doua capele sunt conectate printr-o scara din caramizi, care porneste dinspre fatada spre piata.

Muzeul Groeninge

Muzeul Groeninge este un obiectiv turistic in Bruges, denumit si muzeul artelor fine, isi poarta numele dupa campul unde armatele flamande au invins armatele regelui Frantei in anul 1302.

Colectia muzeului cuprinde opere ce apartin artistilor care au locuit sau au lucrat in Bruges. Opera de arta cea mai importanta din muzeu este “Fecioara cu preotul Joris van der Paele” pictata de Jan Van Eyck in anul 1436. Detaliile abundente de pe hainele personajelor ii confera acestui tablou statutul de comoara a picturii medievale flamande.

O alta parte a muzeului cuprinde opere renascentiste si baroce de la pictori precum: Jan Provoost, Lanceloot Blondeel, Adriaan Isenbrant si Pieter Pourbus.

Secolul al XIX-lea este reprezentat de opere ale unor artisti precum: Joseph Suvée, Jozef Ducq, Jozef Odevaere si Albert Gregorius.

Muzeul Gruuthuse

Muzeul Gruuthuse este cel mai mare complex de muzee din Bruges si este situat in Casa Gruuthuse. Gruut reprezenta un amestec de arome din care se obisnuia sa se faca berea. Colectiile prezente de arta si antichitati au fost incepute in anul 1865 de Societatea Arheologica din Burges iar in anul 1955, consiliul orasului Bruges a castigat colectia si a extins-o.

Arta sculpturala – colectia consta in obiecte din diferite materiale: lemn (crucifixe, fragmente din altare bisericesti), fildes, piatra si marmura (monumente comemorative baroce ale regelui englez Carol al II-lea)

Ceramica – colectia de ceramica este foarte mare si nu este expusa in totalitate datorita lipsei de spatiu. Cuprinde obiecte din ceramica fabricate in cele mai importante centre de ceramica din Europa: Bruxelles, Delft, Nordul Frantei si Germania.

Textile – cele mai frumoase tapiserii sunt din sec al XVII-lea si sunt facute in Bruges. Pe langa toate aceste colectii, mai pot fi vizitate colectia de numismatica si colectia cu instrumente muzicale.

Turnul Belfort

Turnul Belfort este un obiectiv turistic in Bruges ce a fost construit in sec al XIII-lea. Aceasta atractie turistica din Bruges are nu mai putin de 88 de metri inaltime si gazduieste comoara de altadata a Bruges-ului. Daca va hotarati sa urcati cele 366 de trepte, veti putea admira impresionantul mecanism al ceasului care are 47 de clopote, fiecare cu sunete si functii diferite, iar punctul culminant este privelistea panoramica a orasului din varful turnului. Turnul Belfort face ca piata centrala din Bruges sa fie cu adevarat deosebita.

Muzeul de ciocolata

Muzeul de ciocolata este un obiectiv turistic ce este amenajat in casa “De Croon” in piata Sfantul Ion. Casa “De Croon” dateaza din 1480 si initial a fost o taverna iar mai apoi o patiserie.

Aici puteti vedea diferite sculpturi in ciocolata dar si o istorie a aparitiei acestui aliment atat de drag celor mici si nu numai. Pentru a descoperi cum s-a transformat cacao in ciocolata si pentru a afla aspectele sanatoase si calitative ale ciocolatei belgiene trebuie neaparat sa vizitati muzeul de ciocolata.

Biserica Sfanta Maria din Bruges

Biserica Sfanta Maria a fost construita pe parcursul a doua secole (XIII-XV). Cea mai importanta parte din biserica este turnul. El are o inaltime de 122 de metri fiind cel mai inalt turn din Bruges si al doilea ca marime din Belgia.

Motivul pentru care turistii viziteaza aceasta biserica este datorita faptului ca in ea se afla “Fecioara” lui Michelangelo - singura statuie a marelui sculptor care a parasit Italia in timpul vietii sale. Desi initial a fost construita pentru catedrala din Sienna, doi negustori din Bruges au adus statuia in Belgia dupa o calatorie a lor in Italia in 1506.

Muzeul diamantului din Bruges

Muzeul diamantului este cel mai nou muzeu al diamantului din lume.

Bruges este orasul unde a fost inventata slefuirea diamantului in sec al XV-lea de localnicul Lodewijk van Berquem.

Muzeul din Bruges ofera vizitatorilor experiente unice: interiorul unui atelier imaginar al lui Lodewijk van Berquem, o replica rara a coroanei Margaretei de York care a fost realizata manual in Bruges, un model exclusiv realizat la o scala de 1:1 al cantitatii totale a diamantelor in intreaga lume, sute de diamante reale, mostre de kimberlit (piatra mama a diamantului) aduse din Siberia, Africa de Sud si Australia aratand evolutia diamantelor din roca vulcanica, formata in mantaua pamantului la 100-200 km sub pamant si sunt aduse prin tevi vulcanice la suprafata, replici ale celor mai valoroase 20 de diamante din lume, expozitie exclusiva realizata la o scala de 1:1 a cantitatii totale a diamantelor in intreaga lume.

In fiecare zi la ora 12:15 are loc o demonstratie de slefuire a diamantelor in atelierul organizat la subsolul cladirii care dateaza din Evul Mediu. O plimbare prin muzeu reprezinta si o calatorie in spatiu si in timp: Bruges sec XV, relocarea industriei diamantelor din Bruges in Antwerp in sec XVI, relocarea industriei diamantelor in Amsterdam in sec XVII-XVIII, exploatarea diamantelor in Africa de Sud in sec XIX - sec XX si reintoarcerea activitatii diamantului inapoi in Belgia astazi.