La 97 de kilometri spre nord de Bucureşti, in Campina, scriitorul si istoricul roman Bogdan Petriceicu Hasdeu a construit intre 1894 si 1896 Castelul "Iulia Hasdeu", dupa planuri desenate de el insusi, inspirate, dupa cum ne asigura, de spiritul nemuritor al copilei. Manuscrisele arata ca planul initial al Castelului era altfel conceput, asemanandu-se cu cel al unei catedrale. Treptat, el a fost modificat pana la forma finala: trei turnuri de piatra, crenelate, cel din mijloc fiind domul care adaposteste templul.
Existau langa turnul din stanga doua contraforturi intre care circula un lift pentru urcarea merindelor la terasa medie, acolo unde omul de stiinta obisnuia sa petreaca ore in timpul zilelor calduroase. Usa de piatra, pe care se observa stema familiei Petriceicu, deviza familiei Hasdeu ("Pro fide et patria") si cuvintele lui Galileo Galilei ("E pur si muove"), se rotea in jurul unui ax si reprezenta intrarea principala in Castel. Este flancata de doua tronuri de piatra pe care sunt sapate cele sapte reincarnari importante ale Juliei, cele douasprezece legi si simbolurile pitagoreice (pentagrama si cele sapte cercuri). Pe fiecare tron se afla cate un sfinx feminin, pazitor al intrarii.
Deasupra usii se gaseste Ochiul Lumii, iar pe creneluri se poate citi o data: 2 iulie, data la care B.P. Hasdeu obisnuia sa le aniverseze simbolic pe cele doua Iulii ale sale: sotia si fiica. Usile laterale sunt prevazute cu grilaje simbolizand Soarele, de aceea ele erau pictate in galben si albastru spre verde. Copertinele aveau vitralii colorate in aceleasi nuante, iar deasupra lor se aflau doua simboluri: Crucea in pozitie verticala, iar dedesuptul ei Semiluna in pozitie orizontala. Ferestrele Castelului au, deasemenea, grilaje si vitralii taiate de o cruce, iar la interior de o parte si de alta sunt oglinzi paralele. Rolul oglinzilor paralele este unul simbolic: cu ajutorul lor, tot ce patrunde pe acolo este re - creat la infinit.
Castelul "Iulia Hasdeu" are demisol si terase. Pe terasa din mijloc se poate observa, privind din spatele cladirii, o incapere mica deasupra careia se afla Crucea. Ea se proiecteaza pe ochiul rotund de geam, iar la interior descoperim aceasta, atunci cand privim Crucea pictata in rosu si sferturile de cerc pictate in galben.
La interior, monumentul este decorat cu fresca si stuco-marmura, in diferite culori. In turnul din partea stanga a edificiului se afla salonul de primire si sufrageria, ambele sali avand ca decoratii coloane cu capitelii. In sufragerie se afla portretele de familie, pictate pe zid, incercuite de coroane de lauri. In turnul din partea dreapta se gasesc: biroul savantului, camera de zi si camera pentru sedintele de spiritism.
Pictura murala a primelor doua sali are ca motiv florile si sunt incaperile cele mai luminoase in cursul unei zile, deoarece orientarea Castelului este spre nord, turnul din dreapta spre est si cel din stanga spre vest. Camera pentru sedintele de spiritism era obscura si pe pereti erau pictate simboluri: un cap de inger, un triunghi, un fluture (dupa cum apar intr-o fotografie a picturii murale originale) si, probabil altele pe care nu le-am descoperit inca. In zilele noastre, pictura murala din aceasta sala nu este restaurata.
Vizita lui I.L. Caragiale la castelul - templu in 1896 ofera informatii despre atmosfera locului. Dramatrugul venise pentru a-i lua savantului un interviu despre starea literaturii romane.
Avand sansa de a fi indrumat de insusi B.P. Hasdeu, care-i dadu pe parcursul vizitei explicatii interesante privind simbolismul cladirii, Caragiale reda cele vazute. Usa de piatra, "loc de trecere intre doua stari, intre doua lumi, intre cunoscut si necunoscut, intre domeniul profan si cel sacru" se rotea cu usurinta, permitand accesul, invitand pe om "sa descopere misterul".
Trecerea simbolizeaza "initierea la cunoastere". In traditia crestina, usa are o mare importanta caci prin ea se produce "accesul la revelatie". Prin usa principala castelului-templu, omul patrundea intr-o sala inalta si ingusta, ca un pronaos, de unde, printr-un culoar format din doua oglinzi paralele, ajungea in rotonda.
O constructie din zidarie si fier, sub forma unei cruci imense, numite in arhiva spiritista "Marele Crucifix", se inalta in mijlocul domului. Privita din fata sau din spate, avea forma unei cupe. In partea superioara a acestei cruci fusese asezata statuia lui Christos. Savantul comandase sculptura la Paris, adresandu-se Casei pentru statui si statuete religioase (fondata la Angers, in 1862) conduse de sculptorul Raphael Casciani.
Caragiale a fost impresionat, memorand detalii ale decoratiei interioare.
Descrierea facuta de I.L. Caragiale spatiului central ne-a indemnat a cerceta semnificatiile simbolurilor prezente acolo, simboluri prin care se produce "miscarea ascensionala a vizibilului catre invizibil, a aparentului catre ascuns, a sensibilului catre inteligibil si a inteligibilului catre supra-inteligibil". Cautand a afla cheia sensului simbolismului castelului o facem sub rezerva exprimata de Rene Guenon, anume ca "rolul simbolurilor este de a fi suport real conceptiilor ale caror posibilitati de extensie sunt cu adevarat nelimitate, si orice expresie nu este ea insasi decat un simbol". Tocmai inexprimabilul reprezinta, in ordinea metafizicii pure, ceea ce este cel mai important.
Trei tipuri de simbolism retin atentia noastra: al centrului, al ascensiunii si al inaltimii (celest).
Cunoastem faptul ca cea mai raspandita varianta a simbolismului centrului este Arborele Lumii. "Ramurile lui ating cerul", scria Mircea Eliade. Asimilata Arborelui lumii, "cupa" din templul Castelului devine axa ce leaga cele trei regiuni cosmice sau lumi: Cerul, Pamantul si Infernul ( sugerat de prezenta demisolului castelului), prin ea facandu-se posibila comunicarea intre spatiul celest si cel terestru.
"Stalpul masiv de zidarie" din descrierea lui Caragiale este simulacrul axului lumii care separa si uneste totodata Cerul si Pamantul, care face uniunea dintre starea omeneasca si starile supra-individuale. El simbolizeaza "centrul", " invariabilul mijloc" unde influentele celeste si cele terestre se unesc facand posibila o comunicare directa cu alte stari ale existentei.
Statuia lui Iisus, "a acelui Christ care prin minunea iubirii a pogorat pe Dumnezeu pana la om si a ridicat pe om pana la Dumnezeu", amplasata deasupra cupei, este insasi simbolul mantuirii umanitatii, imaginea supraomului, adica a celui care a ajuns la o "adevarata inalta superioritate" in "universala tindere spre infinit". Supraomul este, dupa B.P. Hasdeu, altruistul care se jertfeste "pentru semeni si pentru tara lui", fiind convins ca "eul nu poate sa piara, ca nici o moarte nu-l poate nimici, ca el staruieste, se conserva", altfel spus "altruistul mananca moartea". Apropiem aceasta conceptie a conservarii eului, insusita de savant, de ideea lui Guenon, cum ca "moartea corporala poate sa nu reprezinte decat o schimbare de modalitate in interiorul aceleiasi stari de existenta individuala - trecerea la o modalitate extra-corporala a individualitatii omenesti".
Doctrina pitagoreica a metempsihozei invata ca in masura in care sufletul este de aceeasi natura ca Totul, este vesnic ca el si rezida etern in miscare. Mircea Eliade considera moartea "o ruptura de nivel, simbolizata printr-o escaladare", sufletul celui mort inaltandu-se. Putem afirma ca templul castelului sugereaza Muntele cosmic strabatut de Stalpul cosmic, Axis Mundi, ce uneste cei doi poli ai manifestarii: Cerul si Pamantul. Multiplicitatea starilor existentei manifestate apare ca tot atatea trepte pe care o fiinta intorcandu-se la Principiu/ Infinit/ Dumnezeu poate sa le urce de la Pamant la Cer. Scarile din castel erau pictate in galben, aceasta culoare simbolizand eternitatea. In lumea crestina, scara este un simbol al posibilitatii de a urca la cer pentru ca tot ce este mai aproape de el participa la transcendenta. Scara este o alta figura a axului lumii.
Treptele sunt argumente pentru prezenta simbolismului "ascensiunii" in edificiul hasdeian. Scara figureaza plastic trecerea de la un mod de a fi la altul, comunicarea dintre Cer si Pamant. Iacob visa o scara al carei varf atinge cerul, pe unde ingerii lui Dumnezeu urcau si coboarau. in traditia islamica, Mahomed vedea o scara ce se inalta in Templul din Ierusalim pana la cer. Dante vedea in cerul lui Saturn o scara de aur ridicandu-se vertiginos pana la ultima sfera celesta. La indieni, imortalitatea se obtinea ca urmare a ascensiunii in spatii siderale.
Inaltarea la cer prin urcarea ceremoniala a unei scari facea probabil parte dintr-o initiere orfica. Si initierea mitriaca presupunea urcarea unei scari - ax al lumii - ce se gasea in Centrul Universului. Toate viziunile si toate trairile extatice mistice presupun o urcare in Cer. Doctrina ascensiunii sufletelor isi are originea in Orient. Lumea greco-romana a cunoscut-o gratie orfismului si pitagorismului. In orice forma de exprimare a religiozitatii am afla-o ( in samanism, in initiere, in extaz mistic sau vis, in mituri sau legende), inaltarea, escaladarea treptelor inseamna totdeauna transcenderea conditiei omenesti si penetrarea unor nivele cosmice superioare. Dar nu in sens moral, ci in sensul cunoasterii. In simbolismul scarii sunt cuprinse ideile de sanctificare, de moarte, de iubire si de eliberare. "Inaltul" este o dimensiune inaccesibila omului, cel care se inalta urcand scara care conduce la Cer inceteaza de a fi om. Orice ascensiune este o trecere dincolo, o parasire a spatiului profan. Scara participa la simbolistica verticalitatii, a Axului Lumii.
Pe cupola domului Castelului Iulia Hasdeu fusese pictata in vremea savantului o bolta cereasca, avand toate atributele vestmantului celest: fondul albastru, stele, nori si, desi nu exista marturii iconografice, credem ca ingerii nu lipseau de acolo. "Norul intuneca lumea sensibila, conducand si obisnuind sufletul cu contemplarea ascunsului, ajutandu-l sa cunoasca realitatea invizibila dupa traversarea lucrurilor vizibile". Cerul imbratiseaza orice lucru. Cerurile simbolizeaza starile superioare ale fiintei. Initierea veritabila inseamna constientizarea acelor stari care sunt tangibile dupa ascensiune, dupa calatoria celesta. in varful "domului azuriu" al castelului se afla pictat un triunghi avand in mijloc un ochi a carui pupila era chiar deschizatura care se afla si astazi acolo. Era „Ochiul lui Dumnezeu” din descrierea facuta de I.L. Caragiale.
„Domul este patruns in varful sau, de o deschizatura circulara; aceasta deschizatura este o reprezentare a discului solar insusi ca un „Ochi al Lumii ", este „poarta soarelui", prin ea se face iesirea din Cosmos”. Chiar punctul situat pe pamant, direct sub aceasta deschizatura este virtual identificat Centrului Lumii. Iar simbolismul Centrului Lumii sustine, dupa cum am aratat mai inainte, importanta simbolismului celest necesar ritualurilor de ascensiune, de initiere, precum si miturilor (Arborele Cosmic si Muntele Cosmic).
Lumea celesta reprezinta domeniul spiritului, lumea terestra, pe cel al materiei. In simbolismul constructiv, ochiul domului din varful boltii ceresti sau cupolei templului evoca imaginea portii stramte, situate la zenitul cosmosului sau boltii instelate care se deschide catre necunoscut. Prin ochiul domului trebuie sa treaca orice fiinta ajunsa in starea de a-si regasi sinele. Prin el se produce reintoarcerea la Principiu. Acest ochi nu este doar cel al cunoasterii, ci de asemenea al unei constiinte trezite, apte sa transceada contingentele de orice fel, indispensabile oricarei veritabile inaltari spirituale.
Dupa o introspectie in subteran (a se observa faptul ca edificiul hasdeian are spatii subterane!), sosind in punctul care corespunde centrului crucii (a se vedea si Marele Crucifix din domul Castelului!) omul se pregateste sa se inalte catre infinitul cunoasterii, ghidat de divinitate cu care aspira sa se identifice (in acest sens, nu este intamplator ca statuia lui Iisus a fost asezata acolo!).
Bolta instelata sugereaza progresia spirituala, cosmosul. In simbolistica crestina bolta albastra invaluie Divinitatea. Albastrul sugereaza regenerarea sau desavarsirea spirituala a fiintei, constienta de starea de superioritate pe care a atins-o. Albastrul simbolizeaza spiritul adevarului. Credem ca stelele pictate pe cupola castelului erau aurite. Aurul si galbenul, alaturi de Soare sunt simboluri ale inteligentei umane iluminate de revelatia divina.
" Stalpul masiv de zidarie " din descrierea lui Caragiale nu este altceva decat acel Axis Mundi care separa si uneste totodata Cerul si Pamantul, podul care face uniunea dintre starea omeneasca si starile supra-individuale. Sa ne amintim ca B.P. Hasdeu il considera pe Iisus un supraom. Culturile arhaice au cunoscut simbolismul axului cosmic- stalpul universal a carei regasire de catre om inseamna parasirea conditiei umane si dobandirea celei divine, atingerea esentei. Centrul este " invariabilul mijloc " unde influentele celeste si cele terestre se unesc facand posibila o comunicare directa cu alte stari ale existentei. Statuia lui Iisus, " a acelui Christ care prin minunea iubirii a pogorat pe Dumnezeu pana la om si a radicat pe om pana la Dumnezeu ", amplasata deasupra cupei sacre, este insasi simbolul mantuirii umanitatii, imaginea supraomului, adica a celui care a ajuns la o " adevarata inalta superioritate " in " universala tindere spre infinit " .
In consecinta, putem afirma ca templul castelului este investit cu prestigiul " centrului " , constructia fiind asimilata unui Munte sacru strabatut de stalpul cosmic, Axis Mundi, ce uneste cei doi poli ai manifestarii: Cerul si Pamantul.
" Inger " este un apelativ pe care B.P. Hasdeu l-a folosit totdeauna in comunicarile cu lumea de dincolo, cand ii chema pe ai sai disparuti. Cunoastem ca pe balustrada circulara, care margineste cupola, aproape de Cerul reprezentat acolo, omul de stiinta medita indelung. Probabil, simbolismul celest isi revarsa efectele benefice asupra personalitatii lui, coplesite de povara mortii Iuliei, poeta devenita " ingerul scump " ori " ingerul Admirabil ". Pentru ca la inceput a fost conditia terestra, apoi starea angelica, iar intre cele doua, nivele provizorii, grade ale Existentei Universale, trepte pe care sufletul urca plecand din lumea sensibila, ridicandu-se catre inteligibil, conform traditiei platoniciene, catre forma suprema a Binelui.
Retinem din memoriile lui Sperantia cum ca " lumina soarelui cobora si inunda crestetul statuii ". O posibila explicatie ar fi ca lumina celesta revelata oamenilor isi afla simbolul natural in lumina care straluceste pe pamant. Lumina soarelui semnifica iubirea lui Dumnezeu si intelepciunea divina, care actioneaza benefic asupra inteligentei . in inima crestinismului primitiv se afla Gnoza, cu alte cuvinte Cunoasterea. Printre temele gnostice majore se afla Lumina divina, incarnata in persoana simbolica a lui Iisus. Mantuirea umanitatii obtinuta de Christos inseamna regasirea de catre om a Ochiului pentru a se restaura o privire totala, o viziune a lumii, care este Iubirea.
Din descrierea lui Sperantia cunoastem ca pe balconul metalic circular, in spatele statuii lui Christos se afla bustul Iuliei in marime naturala si pictat in ulei. Era asezat pe o masuta si langa el se gaseau doua cutii muzicale reproducand " Recviemul " , " o mica melodie, perlata, argintie, ceva ca o rugaciune din voci de copii " si imnul " Sursum " care " intr-un ton mai grav, reda printr-o serie de acorduri impresionante un fel de mars funebru, dar si triumfal " .
Scarita plianta, un pont-levis, era ridicata atunci cand savantul medita langa bustul fiicei si invoca pe cei disparuti. Acolo, in sfera celesta, se simtea alaturi de ei.
Se cunoaste, de asemenea, ca la moartea omului de stiinta, se aflau in partea de sus a turnului, alaturi de sapte lampi, trei scaune, o fotografie si sase albume, " trei busturi ale familiei defunctului ". Unul era cel al Juliei, dupa cum ne dezvaluie amintirile celor care l-au vazut. O cercetare atenta a domului arata faptul ca simbolismul sau era in stransa legatura cu cel din cavoul-templu.
Spre exemplificare, putem aminti: oglinzile paralele la intrarea in cavou si deopotriva la intrarea in templul propriu-zis al edificiului campinean, plafonul albastru al mormantului si cupola albastra a Castelului (astazi, colorata in rosu inchis, sic!), crucea cu oul primordial pe bolta cavoului, marele crucifix si oul primordial format prin taierea in doua jumatati a balconului metalic circular din domul Castelului, numele lui Dumnezeu sapat in marmura pe tavanul edificiului funerar, ochiul lui Dumnezeu veghiind din centrul cupolei donjonului, muzica " spiritista " la mormant, aceeasi muzica in Castelul-templu, Christos si Julia in cavou, dupa cum si in castel si altele.
Sperantia isi aminteste despre statuetele infatisand pe apostoli (acum, disparute), dispuse deasupra usii ce formeaza, prin deschiderea celor doua canaturi, culoarul oglinzilor paralele. De asemenea, in memoria lui Sperantia au ramas cele trei incaperi paralele care si-au avut odinioara destinatii speciale. Cea din stanga, cu geamuri verzi, si cea din dreapta, cu geamuri albastre adaposteau biblioteca savantului. Erau bibliotecile templului castelului, amintind de prezenta vechilor biblioteci in templele antice.
Colectia lui de manuscrise era asezata pe rafturi metalice in sala prin care lumina de afara patrundea risipind raze albastre. La carti si manuscrise accesul era facilitat de prezenta scaritelor mobile, avand la baza niste rotite care alunecau usor pe sine de lemn. incaperea din mijloc, inalta si ingusta, aidoma celorlalte doua, avea geamurile rosii si " infatisarea unui salonas vesel, acoperit cu un covor de buna calitate si de aceeasi culoare, iar in capat, sub fereastra, era asezata pianina din lemn de trandafir, incrustata cu cateva mici si fine ornamente de sidef " , pianina Iuliei.
Pentru vizitatorul curios si dornic sa cunoasca mai mult, incursiunea in Castelul " Iulia Hasdeu " poate constitui momentul unei revelatii prin contactul cu simbolurile si cu atmosfera pacifica a locului. Dincolo de aparente omul va descoperi esenta caci, dupa cum scria Caragiale, " aici in fiecare loc materia spune ceva ".
