Nașterea mistică - Sandro Botticelli

Natività mistica este numele dat picturii realizate în anul 1500 de maestrul Italian al Renașterii Sandro Botticelli care se află în prezent expusă la National Gallery din Londra. Este singura operă de artă semnată de către pictor și este specială prin natura neobișnuită a iconografiei Nașterii.

Subiectul pânzei este nașterea lui Hristos, interpretată ca o adorație a Fiului de către Maria cu Iosif, păstori și magi, printre corurile îngerești. Pictura lui Botticelli, "Nașterea mistică" - este plină de simboluri: Fecioara Maria, cu mantia albastră a purității, aplecată în adorație asupra copilului Iisus, în timp ce un bou (după Isaia, și-ar cunoaște Stăpânul și Îl încălzește prin respirația sa) și un măgar (care cunoaște ieslele Stăpânului) Îl privesc. În stânga lui Iisus Hristos se văd Iosif și Magii.

Nașterea Mistică prezintă o scenă de bucurie și sărbătoare, de încântare pământească și cerească, cu îngeri care dansează în partea superioară a tabloului. Deasupra apare numele lui Sandro Botticelli - dar și cuvinte apocaliptice și tulburătoare. Inscripția greacă se traduce prin: „Această imagine, la sfârșitul anului 1500, în Italia tulburată, eu, Alessandro, la jumătatea timpului de după timp, am pictat, conform celui de-al unsprezecelea [capitol] din Sfântul Ioan, în cel de-al doilea verset al Apocalipsei, în timpul eliberării diavolului timp de trei ani și jumătate; atunci el va fi legat în [capitolul] al doisprezecelea și îl vom vedea [îngropat] ca în această imagine ”.

Trei îngeri citesc din Cartea Sfântă pe acoperișul staulului. Hainele lor amintesc culorile celor trei virtuți teologice (alb pentru Credință, roșu pentru Caritate și verde pentru Speranță). Mai sus, dincolo de peșteră, se deschide o pădure formată din copaci aranjați într-un semicerc, iar pe cerul albastru, se deschide o bucată strălucitoare de paradis, pe un fundal de aur, unde un grup de 12 îngeri ținându-se de mâini, pun în scenă un carusel dansant semnificând atât Sfânta Treime, cât și ciclul nașterii, vieții și morții; au în mâini ramuri de măslin, semn al împăcării omului cu Dumnezeu și al păcii. Cercul îngerilor reprezintă dansul vieții, simbol al rodniciei și al regenerării spirituale. Ramurile de măslin și îmbrățișarea îngerilor simbolizează pacea universală, care se va răspândi pe pământ după venirea Mântuitorului.

În stânga, un înger îmbrăcat în roz însoțește cei trei magi; magii din stânga nu poartă daruri, ci propriul lor devotament. În dreapta, un înger îmbrăcat în alb îl arată pe Iisus la doi păstori. Amândoi țin ramuri de măslin.

În partea de jos a lucrării, trei îngeri îmbrățișează trei oameni, părând să-i ridice de la pământ; scena poate simboliza și sărutul comuniunii dintre îngeri și personaje credincioase, deci virtuoase. Câteva pergamente proclamă în latină „pace pe pământ oamenilor buni”. În spatele lor, șapte diavoli fug înspăimântați în lumea subterană, unii străpungându-se cu vârfurile propriilor arme și plonjând în adâncuri prin fisurile solului: este probabil o viziune profetică a eliberării umanității de rău. La vederea Mântuitorului, demonii fug de suprafața pământului pentru a se refugia în întunericul Lumii subterane.

Lucrarea îmbină tema nașterii lui Hristos cu cea a celei de-a doua veniri, adică întoarcerea pe Pământ înainte de Judecata de Apoi, așa cum a fost promisă în Cartea Apocalipsei. Cu această ocazie va exista o reconciliere completă între oameni și Dumnezeu, așa cum înfățișează figurile aflate în prim plan. Sau cele trei cupluri ar putea indica mijloacele de a depăși prezența răului, adică frăția și, prin exemplul îngerilor, rugăciunea. Motivul peșterii este strâns legat de misiunea pământească a lui Hristos, Mântuitorul sufletelor celor drepți. 

Sibiu de Crăciun - Catedrala Ortodoxă

Dacă tot ajungeți la cel mai promovat Târg de Crăciun din țară, cel de la Sibiu, vă recomand să vizitați și Catedrala Ortodoxă, (sau Catedrala mitropolitană din Sibiu) cu hramul „Sfânta Treime”, cel mai mare lăcaş de cult din Sibiu, fiind şi catedrală a Mitropoliei Ardealului. A fost construită între anii 1902-1906, fiind un simbol al municipiului Sibiu. Este inclusă în Lista monumentelor istorice din județul Sibiu, din anul 2004. 

Ceea ce ne-a uimit a fost asemănarea incredibilă cu catedrala Sfânta Sofia din Istanbul din punct de vedere arhitectonic. Chiar acesta a fost planul arhitecţilor Iosif Kammer şi Virgil Nagy, profesori la Politehnica din Budapesta, cei care au câștigat proiectul. Diferenţele sunt date în ceea ce priveşte dimensiunile construcţiei şi de turnurile masive de la intrare cu forme specifice arhitecturii eclesiale ardelene, cu anumite elemente din stilul baroc. 

Vedeți filmarea din exterior și interior de la final sau click aici

Biserica are dimensiuni impunătoare: 53,10 m lungime și 25,40 m lățime în centru. Cupola are 24,70 m înălțime (34,70 m de la sol) și 15 m diametru, în timp ce turnurile au 43 m înălțime (45 m cu tot cu crucile din vârf). 

Pictura originală a cupolei, executată de Octavian Smilgelschi, îl înfăţişează pe Iisus înconjurat de îngeri. Tot Octavian Smilgelschi i-a zugrăvit şi cei patru Evanghelişti din pandantivi, precum şi icoanele de pe iconostas; din păcate nu a putut termina pictarea catedralei din cauza lipsei de fonduri de atunci. Octavian Smilgelschi este cel care a creat la Sibiu un stil propriu, de tip „neobizantin”, o sinteză strălucită de elemente din pictura bizantină, a Renaşterii şi din cea populară românească, fiind cel care a inaugurat „arta bisericească modernă în Ardeal”. 

Sub cupolă, prins în lanţuri masive se găseşte candelabrul mare, aurit, cu 76 de becuri, executat de firma Zeiser-Habinger din Viena. 

Mobilierul din interiorul catedralei a fost confecționat la București și la Sibiu. Sculptura iconostasului, a tronului arhieresc şi a ripidelor a fost realizată de sculptorul Constantin Babic din București, iar amvonul, cele două strane pentru cântăreți, tetrapodul din mijlocul catedralei, cele 28 de strane pentru preoți și 82 pentru credincioși au fost confecționate de meșterul Emil Pătruțiu din Sibiu. Toate piesele sculptate sunt apreciate pentru execuţia lor, dar şi datorită faptului că s-au introdus şi motive populare româneşti. Iconostasul (suflat cu aur), tronul arhieresc, stranele pentru cântăreţi, amvonul şi tetrapodul din mijlocul bisericii au fost lucrate din lemn de tei, celelalte fiind lucrate în lemn de stejar. 

Un pic de istorie 

În secolul al XVIII-lea, la cererea întregului cler ortodox al românilor din Ardeal, Curtea imperială de la Viena i-a îngăduit episcopului ortodox Sofronie Chirilovici să-și mute scaunul episcopal la Sibiu. Episcopii succesori ai lui Sofronie Chirilovici au continuat să-şi aibă reședința la Sibiu. 

La jumătatea secolului al XIX-lea, ca urmare a creșterii influenței clerului, a oamenilor de afaceri și a intelectualilor români ortodocşi din Sibiu, s-a simțit necesitatea construirii unui sfânt lăcaş care să îndeplinească rolul de catedrală a Bisericii Ortodoxe din Transilvania. 

Ideea construirii unei catedrale ortodoxe la Sibiu i se datorează Sf. Ierarh Andrei Șaguna al Ardealului. Într-un memoriu din 12 ianuarie 1850 adresat comisarului imperial Bach, Andrei Șaguna trecea construirea unei catedrale pe primul loc în lista de necesități a eparhiei sale. El a fost şi cel care a instituit colecta pentru edificarea catedralei, în urma aprobării dată în anul 1857, de împăratul Franz Josef I (care a şi donat 1000 de galbeni, fiind astfel printre primii ctitori). Până la moartea Sf. Andrei Șaguna (1873) se strânsese o sumă de peste 51.000 de florini, dar lucrările de construcţie tot nu începuseră, datorită refuzului (şi tărăgănărilor) Sfatului orăşenesc (Consiliul municipal de atunci) de a acorda locul numit „Zoldiș” pentru amplasarea catedralei. 

În ceea ce priveşte terenul pentru construirea catedralei, Mitropolitul Ioan Mețianu s-a opus construirii catedralei în amplasamentul de pe strada Morii, care fusese propus și acceptat inclusiv de administrația locală condusă de primarul de atunci al Sibiului, Josef Drotleff. La iniţiativa sa, a fost ales locul din cetatea Sibiului de pe strada Măcelarilor nr. 39, unde se afla o mică biserică grecească cu hramul „Schimbarea la Faţă”. Autoritățile locale au acceptat, în cele din urmă, demolarea vechii biserici grecești și construirea catedralei pe locul acesteia. 

Piatra de temelie a catedralei a fost aşezată la 5 august 1902 (18 august pe stil nou), ziua de naștere a împăratului Franz Josef I. 

Sursa: https://ro.orthodoxwiki.org/Catedrala_Ortodox%C4%83_din_Sibiu

Filmare exterior și interior

Theodor Aman - De la Pictura In portul Constanta la Muzeu in Bucuresti

Cand alegi sa citesti un articol ii dedici timpul tau. Timp pretios pentru ca e timp din viata ta. Selectia informatiilor pe care le citesti ar fi de preferat sa aiba la baza valorile personale.
Daca una dintre valori este frumusetea sau cultura, atunci te vei bucura de acest articol.

Am ales sa prezint o pictura si un muzeu sub amprenta Theodor Aman.

Pictura se numeste "In portul Constanta" si se afla in colectia Muzeului Municipiului Bucuresti conform siteului cimec.ro.

Peisaj marinul este reprezentarea portului Constanta, asa cum arata in a doua jumatate a secolului al XIX-lea. In prim plan dreapta tarmul in panta, cu vegetatie si cateva personaje, iar in stanga apa marii. In planul secund se desfasoara, pe toata orizontala, promontoriul cu cateva cladiri si nave ancorate, inca o fasie de apa, ce ajunge la tarmul opus, din planul indepartat. Cerul, cu usori nori, gri alburii, ocupa treimea superioara a lucrarii.

Theodor Aman - pictor si grafician, pedagog si academician roman este  intemeietorul primelor scoli romanesti de arte frumoase de la Iasi si Bucuresti.

Theodor Aman reprezinta pentru istoria plasticii romanesti primul artist modern in adevaratul sens al cuvantului, influentand si grabind, in acelasi timp, prin activitatea sa in Principatele Unite ale Moldovei si Tarii Romanesti, deschiderea spre modernitate si dezvoltarea instituționala artistica.

Atat Theodor Aman cat si Gheorghe Tattarescu au fost in 1864 intemeietorii Scolii de Arte Frumoase din Bucuresti.  Sursa: wikipedia

Muzeul Theodor Aman este una dintre cele mai frumoase resedinte particulare din Bucuresti, construita in anul 1868 dupa proiectele proprietarului, pictorul Theodor Aman. De asemenea, este una dintre putinele resedinte care nu au suferit modificari in decursul timpului, fiind prima casa-atelier de artist din Romania.

De la planurile casei si decoratia exterioara (realizata in colaborare cu sculptorul Karl Storck) la decoratia interioara – pictura murala, vitraliile, decoratia pictata pe tamplarie, stucatura tavanelor, lambriurile atelierului si mobilierul casei – toate sunt reflectarea viziunii lui Theodor Aman.

Muzeul Theodor Aman a fost deschis in anul 1908 si este unul dintre cele mai vechi muzee memoriale din Romania. El pastreaza atmosfera vietii private din perioada Belle Epoque alaturi de cea mai mare parte a lucrarilor pictorului Theodor Aman.

Mai multe detalii pe siteul muzeului: https://muzeulbucurestiului.ro/muzeul-theodor-aman.html