Se afișează postările cu eticheta spirit. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta spirit. Afișați toate postările

vineri, 1 iulie 2011

Adler Spa Dolomiti – un regal al simturilor

A fost primul loc care m-a ajutat sa am o imagine a paradisului sub aspectul sau fizic, material.
Italia - Spa la inaltime!

Nu pot sa nu ma gandesc ca Italia a inventat conceptul de Renastere iar Adler l-a adaptat si l-a perfectionat.

Este locul care defineste conceptul de wellness (engleza), benessere (italiana), stare de bine. Nu stiu daca acest concept este sinonim cu fericirea – dupa care toti alergam fara sa reusim sa o mentinem insa – dar stiu ca aici am experimentat senzatii unice astfel incat nu pot cere mai mult de la un complex spa. O superba panorama a muntilor Dolomiti – pentru multi, cei mai frumosi munti din lume.

Luxosul complex hotelier – afacere cu traditie, inceputa in anul 1804 – in care arhitectura moderna se contopeste cu atmosfera traditionala si dotarile de ultima generatie.

Camerele superb decorate, zona de relaxare cu semineu si biblioteca, cocktail barul, gradinile interioare si exterioare si calitatea oaspetilor.

Complexul acvatic AGUANA Water World cu urmatoarele facilitati:
• Piscina interioara si exterioara cu jacuzzi (temperatura apei constanta la 32°C)
• Piscina exterioara panoramica, apa imbogatita cu saruri minerale intr-un crater natural, inclazita la 35°C)
• Piscina interioara cu apa imbogatita cu saruri minerale (35°C)
• Piscina incalzita cu vedere la muntii Dolomiti
• Sauna finlandeza panormaica
• Bai de aburi cu vapori de iasomie, intr-o grota naturala
• Sauna speciala pentru doamne cu uleiuri de trandafir pentru aromoterapie
• Lac de munte cu proprietati de jacuzzi
• Lacuri sarate subterane (saline naturale)
• Zona spatioasa de relaxare, panoramica, cu paturi de apa.


Tratamente multiple
Peeling, impachetari, hidromasaj, bai Cleopatra
Toate tipurile de masaj (antistres, drenant, exfoliant, anticelulitic, de slabire) si fizioterapie

Tratamente cosmetice
Ayurveda si tratamente orientale – consultanta, tratamente reechilibrante, Abhyanga si Kerala (masaje cu uleiuri esentiale incalzite care detensioneaza si relaxeaza corpul si mintea), masaj Udvarthana (pentru cresterea vitalitatii), Shirodhara (elibereaza mintea de oboseala si stress, echilibreaza sistemul nervos si endocrin), masaje de reechilibrare energetica (se folosesc tehnicile Shiatsu, Reiki si reflexoterapia), masaj tailandez.

Activitati pentru spirit – reiki, numerologie, yoga, Tai Chi, Qi Gong, terapie prin arta, meditatii, training mental, protectie energetica.

Life Coaching

Tratamente personalizate pentru barbati, femei, copii, cupluri, proaspete mamici.
De precizat ca in tratamente se folosesc doar produse cosmetice BIO, pe baza de ulei de masline, lapte, miere, struguri rosii, zmeura, floare de colt si uleiuri esentiale naturale.

Fitness si sport
Programe de cardio, Pilates, autoaparare, ardere a grasimilor, intarirea musculaturii spatelui, stretching, aqua fitness

Trekking, excursii, schi (acces rapid la zona Dolomiti Superski, cu 1220 km de partii) si golf (Golf Club Castelrotto in statiunea Alpe di Siusi, la 11 km distanta).

Cu numerose premii la activ, fiind cotat drept al doilea cel mai bun centru wellness din Europa in anul 2010, pareri excelente ale turistilor care l-au frecventat, exprimate pe diverse forumuri, nu cred ca Adler are nevoie de publicitate suplimentara.
(http://www.adler-dolomiti.com)
Articol scris de mine pentru Travel Splendid

vineri, 8 aprilie 2011

Urbino, Italia – cetate a spiritului

Condus de familii de nobili renumite, Urbino se dorea asemanator unui palat imens, cu sali bogate in argint si tesaturi cu fir de aur, statui antice, picturi si o biblioteca extraordinara.
Orasul lui Rafael, fondat de romani in anul 41 i.Hr. se afla in regiunea Marche din Italia, aproape de Marea Adriatica.
Curtea de la Urbino, centru umanist de seama, atrage de la jumatatea secolului al XV-lea artisti si inteletuali de prestigiu.

Frumusetea matematica a orasului Urbino compenseaza cu mult dificultatea drumului, complicat de absenta conexiunii feroviare. In fapt, alegi sa vii aici nu pentru efemere jubilari turistice, ci in intimpinarea unor bucurii culturale, spre a lua in primire un loc animat altadata de o inalta reflexivitate si de personaje eminente; indaratul siluetei de fortareata medievala se dezvaluie in chip esential o cetate a spiritului.

Se prea poate ca o atare impresie sa fie intarita de aparenta impietrire in stadiul rinascimental al evolutiei urbane; intr-un „astazi“ globalizant, poate mai mult ca oricind, Urbino pare un organism muzeificat, opac, intors catre propria interioritate. Paradoxal, orasul intreg devine un muzeu ce valorifica gloria seniorilor de Montefeltro (Federico si Guidobaldo), dar si a incontestabilei vedete locale, Rafael Sanzio. Ca intr-o analogie renascentista intre micro- si macrocosmos, identitatea orasului este reflectata de cele doua nuclee muzeale: Casa Memoriala a faimosului pictor si Palatul Ducal.

Actualmente, aici se afla „Galleria Nazionale delle Marche“, una dintre colectiile notabile de arta italiana. Acest patrimoniu, semnificativ mai curind prin calitatea unora dintre exponate decit prin abundenta, nu reflecta evolutia locala. Dimpotriva. In a patra decada a secolului al XVII-lea, dupa moartea lui Francesco Maria II della Rovere, ducatul Urbino a fost asimilat de statul pontifical, iar palatul, spoliat aproape in intregime. Ca un detaliu interesant, merita sa amintim ca o parte dintre obiectele dislocate din contextul initial au ajuns in posesia familiei Medici.

In sirul operelor de arta expuse in salile Palatului Ducal – tablouri pictate de Melozzo da Forli, Paolo Ucello, Rafael sau Titian – stralucesc mai cu seama cele legate de climatul intelectual-artistic de curte din a doua jumatate a Quattrocento-ului: Biciuirea lui Christos de Piero della Francesca si Veduta ideala atribuita cindva lui Francesco di Giorgio Martini, arhitectul-teoretician care a condus, de altminteri, pentru o vreme, santierul palatului.

Prima dintre ele, o piesa exceptionala prin incifrarea simbolica, socotita de André Chastel drept o „conjunctie misterioasa intre matematica si pictura“, se pare ca ar fi un cadou diplomatic trimis lui Federico da Montefeltro cu scopul mobilizarii unei cruciade antiotomane. Cea de a doua piesa, „teoretizind in act“ cetatea ideala, reverbereaza concentrarea intelectuala al carei recipient a fost Urbino. Nu lipsit de insemnatate este amanuntul ca aici si-a redactat acelasi Piero della Francesca Tratatul despre perspectiva si ca tot pe aici au adastat umanistii Leon Battista Alberti si Luca Pacioli.

Palatul Ducal detine una dintre cele mai frumoase biblioteci din Italia. Acest spatiu restrins, de aproximativ 10 m2, decorat cu 28 de portrete de filozofi, teologi si juristi, antici si contemporani (jumatate din numarul acestora se afla la Luvru), dar si cu panouri de marchetarie reprezentind instrumente muzicale si stiintifice, devize, arme si diverse personificari, a prilejuit nenumarate interpretari, printre care cea a lui Daniel Arasse („Frédéric dans son cabinet: le studiolo d’Urbino“, studiu publicat in volumul Le sujet dans le tableau) este mai cu seama seducatoare. Pe scurt, ar fi vorba de „reprezentarea unui loc de meditatie“, ce instituie o filiatie ilustra (comanditarul este inclus in „familia“ umanistilor), intrind in jocul de corespondente al unei conceptii teologico-politice mostenitoare, la rindul ei, a simbolismului imperial antic.

Mai exista o dimensiune, care completeaza cronologic concentratia intelectuala de la curtea lui Federico si este constituita, de data aceasta, in jurul fiului sau, ducele Guidobaldo si a sotiei lui, Elisabetta Gonzaga. La inceputul secolului al XVI-lea, Palatul Ducal din Urbino devine un loc de conviviale intilniri ale spiritelor inalte, descrise cu maiestrie de Baldassar Castiglione in Il Libro del Cortegiano. Acest òpus, devenit cel mai insemnat reper in literatura de maniere si preceptistica comportamentala, a fost redactat chiar in aceste incaperi in care „[...] era in obiceiul tuturor nobililor casei sa se adune de indata dupa cina la Ducesa, unde, printre alte placute petreceri insotite de muzica si dansuri [...], se intocmeau jocuri iscusite [...], in multe alte cazuri se alcatuiau imprese, drept care asemenea petreceri erau izvor de desfatari nespuse, fiind casa plina de oameni luminati si iscusiti la minte“.

Sursa: http://www.observatorcultural.ro

sâmbătă, 4 decembrie 2010

Mircea Eliade despre Romania


Eliade, ca orice geniu, este mereu actual. Extrase din interviul acordat unei reviste.

Cred in destinul neamului romanesc. Un neam care a dovedit uriase puteri de creatie, in toate nivelurile realitatii, nu poate naufragia la periferia istoriei, intr-o democratie balcanizata si intr-o catastrofa civila.

Putine neamuri europene au fost inzestrate de Dumnezeu cu atatea virtuti ca neamul romanesc. Unitatea lingvistica este aproape un miracol (limba romana este singura limba romanica fara dialecte). Romanii au fost cei mai buni creatori de State din sud-estul Europei. Puterea de creatie spirituala a neamului nostru sta marturie in folclor, in arta populara, in sensibilitatea religioasa.

Un neam harazit cu atatea virtuti – biologice, civile, spirituale – poate el pieri fara sa-si fi implinit marea sa misiune istorica? Poate neamul romanesc sa-si sfarseasca viata in cea mai trista descompunere pe care-ar cunoaste-o istoria, surpat de mizerie si sifilis, cotropit de evrei si sfartecat de straini, demoralizat, tradat, vandut pentru citeva sute de milioane de lei? Oricat de mare ar fi vina parintilor nostri, pedeapsa ar fi prea neinduplecata. Nu pot crede ca neamul romanesc a rezistat o mie de ani cu arma in mana, ca sa piara ca un las, astazi, imbatat de vorbe si alcool, imbecilizat de mizerie si paralizat de tradare.

Cred in aceasta biruinta pentru ca, inainte de toate, cred in biruinta duhului crestin. O miscare izvorata si alimentata de spiritualitatea crestina, o revolutie spirituala care lupta in primul rand impotriva pacatului si nevredniciei – nu este o miscare politica. Ea este o revolutie crestina. Cuvantul Mintuitorului a fost inteles si trait in felurite chipuri, de catre toate neamurile crestine, de-a lungul istoriei. Dar niciodata un neam intreg n-a trait o revolutie crestina cu toata fiinta sa; niciodata cuvantul Mantuitorului n-a fost inteles ca o revolutie a fortelor sufletesti impotriva pacatelor si slabiciunilor carnii; niciodata un neam intreg nu si-a ales ca ideal de viata calugaria si ca mireasa moartea.

In timp ce toate revolutiile contemporane au ca scop cucerirea puterii de catre o clasa sociala sau de catre un om, noua revolutie are drept tinta suprema: mantuirea neamului, impacarea neamului romanesc cu Dumnezeu. De aceea sensul revolutiei se deosebeste de tot ceea ce s-a facut pana astazi in istorie, si biruinta va aduce dupa sine nu numai restaurarea virtutilor neamului nostru, o Romanie vrednica, demna si puternica – ci va crea un om nou, corespunzator unui nou tip de viata europeana.

Omul nou nu s-a nascut niciodata dintr-o miscare politica – ci intotdeauna dintr-o revolutie spirituala, dintr-o vasta prefacere launtrica. Asa s- a nascut omul nou al Crestinismului, al Renasterii etc., dintr-un desavarsit primat al spiritului impotriva temporalului, dintr-o biruinta a duhului impotriva carnii. Omul nou se naste printr-o adevarata traire si fructificare a libertatii.

Cred in biruinta revolutiei pentru ca eu cred in libertate, in puterea sufletului impotriva determinismului biologic si economic. Cei care vin in revolutie vin pentru ca se simt liberi. Instinctele de conservare, lasitatile care zac in sufletul fiecaruia, frica – toate acestea sunt infrante. Revolutionarul nu mai e robul determinismului si al instinctelor biologice. El stie ca “n-are nici un interes”, ca “n-are nimic de castigat”, integrandu- se in fenomen. Dimpotriva, stie ca va fi lovit in interesele lui, ca viata va fi mai grea, ca poate va intra in temnite, sau poate va da piept chiar cu moartea. Toate “interesele” si instinctele acestea, care “determina” viata fiecarui om, sunt infrante prin marele gest de libertate al aderarii la Revolutie. Se poate spune, fara urma de paradox, ca singurii oameni care cunosc si traiesc libertatea sunt astazi, in Romania, revolutionarii.


Cei care nu cunosc Schimbarea, ca si cei care lupta impotriva ei, continua sa vorbeasca despre “dictatura” si se mira ca tinerii intelectuali adera cu atata spontaneitate la un curent in care “personalitatea” este strivita si libertatea suprimata.

Am avut prilejul sa ma ocup altadata de subita admiratie a oamenilor nostri politici pentru “personalitate”, de teama lor ca in Romania nu se vor mai putea ridica “personalitatile”. Ii intrebam atunci cate “personalitati” a creat regimul libertatii lor. Unde sunt? Care sunt? Si mai intrebam ce au facut politicienii nostri pentru oamenii cu adevarata “personalitate”, care au iesit la lumina prin munca, geniul sau talentul lor, si au fost osanditi la o viata de mediocritate si jertfa. Ce au facut politicienii nostri, din toate partidele, pentru un Lucian Blaga sau Aron Cotrus, un Camil Petrescu, un Perpessicius si altii?

Ce-au facut politicienii pentru generatia tanara de carturari, artisti, tehnicieni si ganditori? Care este tanarul cu “personalitate” pe care l-a descoperit vreun partid politic si l-a pus la locul pe care-l merita, i-a dat putinta sa-si fructifice inteligenta sau talentul pentru binele obstesc? Eu stiu ca au fost “descoperiti” o suma de afaceristi precoci, secretari “inteligenti” si lichele domestice, cu care s-au “intinerit” cadrele partidelor.

Apologetii acestia de ultima ora ai “personalitatii” sunt tot atat de ridiculi pe cat sunt de ipocriti. Le aminteam cu alt prilej ca in cele mai disciplinate si mai severe ordine calugaresti catolice s-au putut inalta totusi destule personalitati. Un Thomas din Aquino nu seamana cu un Francisc din Assisi, un Bonaventura cu un François de Salle.

Personalitatea creste si rodeste pretutindeni, si cu cat e mai severa disciplina, cu atat “personalitatea” se defineste mai precis. Disciplina nu e totuna cu “dictatura”. Disciplina creste si promoveaza personalitatile – pentru ca orice act de ascultare poate fi un act de comanda asupra ta insuti, asupra instinctelor sau anarhiei tale launtrrice. Actul de ascultare iti da tie comanda asupra bestiei din tine, asupra vietii biologice care incearca sa te mentina in evaziv, in comoditate, in caldicel. Disciplina te intareste pe tine, iti faureste peronalitatea. De aceea cavalerii medievali si feudali au fost atat de liberi si de darji; pentru ca jurasera credinta (fides, trust, treve) unui sef…

Cred in biruinta Romaniei pentru ca eu cred in dragoste. Dragostea singura preface bestia in om, inlocuind instinctele in libertate. Dilige et quod vis fac, spunea Fericitul Augustin: “iubeste si fa ce vrei!”. Cel care iubeste cu adevarat e liber. Dar dragostea transfigureaza pe om si libertatea pe care si-o dobandeste insul iubind nu va stanjeni pe nimeni, nu va face sa sufere pe nimeni.

Cred in destinul neamului nostru; cred in revolutia crestina a omului nou; cred in libertate, in personalitate si in dragoste. De aceea cred intr-o Romanie mandra si puternica, intr-un stil nou de viata, care va transforma in valori spirituale de universala circulatie bogatiile sufletului romanesc….

[Buna Vestire, An I, 1937, Decembrie 17, nr. 244, pp1 – 2]

luni, 6 septembrie 2010

Pamant sacru. Monumente sacre

"Pamant sacru, monumente sacre" reprezinta o superb ilustrata trecere in revista a locurilor sacre din vechime si a semnificatiei lor.

Organizata tematic, in asa fel incat sa releve fascinante teme si preocupari universale, cartea subliniaza ideea ca Pamantul este un rezervor de energie si putere spirituala – fapt reflectat in liniile de energie telurica din Europa si in caile dragonilor din China, ca si in stancile muntilor sacri intalniti pretutindeni in lume, precum la Uluru, (Ayers Rock) in Australia si in canionul Chelly, Arizona.

Imaginile si structurile fundamentale, create spre a reflecta relatia omenirii cu Pamantul – circuri de piatra si megaliti, picturi rupestre si petroglife, tumuli funerari, piramide si temple sunt toate tratate exhaustiv in Pamant sacru, monumente sacre. Prin intermediul unei scriituri demne de incredere si pe deplin accesibile, autorii exploreaza simbolismul si semnificatia unora dintre cele mai fascinante locuri sacre ale lumii. Bogatia de fotografii color absolut splendide va va apropria si mai mult de aceste locuri spirituale, iar harti detaliate va vor calauzi de-a lungul cartii.

O lucrare de capatai pentru toti cei atrasi de puterea enigmatica a siturilor sacre, de la Stonehenge la Machu Picchu, Pamant sacru, monumente sacre genereaza noi standarde .

Piers Vitebsky , PH. D, este seful catedrei de Stiinte Sociale si Studii asupra Rusiei la Scott Polar Research Institute, Universitatea Cambridge. In 1933, a fost ales membru al Consiliului stiintific al Societatii Internationale pentru Cercetarea samanismului, la Budapesta. Activitatea sa include cinci ani de studii asupra culturilor samanice, in zone indepartate din Siberia, India si Sry Lanka; munca de teren in Marea Britanie, printre terapeutii new-age si practicantii medicinei alternative si studii clasice de folclor in Grecia. Printre lucrarile pe care dr. Vitebsky le- a publicat se numara The Shaman (Londra si New York, 1995), ca si numeroase articole din revistele de antropologie.

Brian Leigh Molyneaux, PH. D, este director al Laboratorului de Arheologie al Universitatii South Dakota. De asemenea, este cercetator asociat la Royal Ontario Museum, Toronto si visiting fellow la Universitatea Southampton, Marea Britanie. Este specialist in arta si societatea preistorica. Vastul sau domeniu de preocupari include studiul siturilor petroglifice din America de Nord si cercetari in sfera artei, a ritualurilor si a religiei triburilor Ojibway si Micmac.