Gradinile Bahai, Haifa, Israel

Gradinile Raiului din jurul templului Bahai - biserica tuturor religiilor - sunt o minunatie greu de imaginat inainte sa o vezi.

Frumusetea, grandoarea si mai ales designul special inspirat de religie fac din gradina templului Bahai din Haifa una dintre cele mai vizitate gradini din lume si a opta minune a lumii.

Inspirate de credinta si doctrina Bahai, dar probabil si de Gradinile Semiramidei, acestea se succed in valuri si creaza o armonie aparte cu muntele Carmel, ce ofera o panorama incredibila asupra orasului si portului.

Situate pe mai multe terase, construite pe o inalta colina din mijlocul orasului, gradinile, care abunda in peste 200 de specii de plante, au in centru un superb mausoleu in care se poate intra doar pe baza de programare.

Templul in sine este o capodopera arhitecturala, dar gradinile sale il completeaza perfect. Combinatia de marmura italiana si acoperisul auriu, coloanele de granit, toate construite in 1953 au devenit inca de la inceput un punct de atractie turistica al orasului Haifa. Templul are 40m inaltime si 14000 caramizi aurite, de asemenea are 9 fatade care reprezinta cele 9 religii principale ale lumii. Este inconjurat si de cateva cladiri unice.


Revenind la gradini, acestea au fost deschise publicului in anul 2001.

Exista 19 terase, cea mai inalta cuprinzand gradina persana. Treptele sunt din piatra si fac legaturile intre gradinile asezate in cascada.

Gradinile sunt construite sub forma a 9 cercuri concentrice, contin opere din piatra si metal, dar si fantani, tufisuri si pajisti minunate. Cararea principala este bordata pe intreaga ei lungime de gradini cu flori colorate. Intreg ansamblul este o adevarata rezervatie naturala. Cei care o viziteaza gasesc aici o oaza de liniste si calm ziua si un loc romantic noaptea datorita iluminatului special.

Palmierii si topiarii creaza putina umbra pentru turistii obositi. Verdele gazonului te calmeaza si te racoreste. Aleile sunt facute din pietre galbene si rosii si sunt insotite de monumente, fantani si scurte cursuri de apa. Sistemele de irigare sunt si ele la inaltime, pentru a asigura necesarul de apa pentru aceasta oaza. Schemele cromatice folosite sunt pe alocuri contrastante, dar si armonioase.

Chiparosii, palmierii, pinii si alte specii mediteraneene de arbusti si tufe vesnic inflorite, vasele cu flori si straturile de flori colorate dau impresia vizitatorului ca se afla in Gradina Edenului. Nu lipsesc coniferele, garduri vii, plantele scunde de bordura, cactusii, pomii fructiferi si decorativi.



Sursa: gradinamea.ro

Farmecul gradinilor Zen

Zen este un termen foarte des utilizat (poate chiar prea des) in cultura tarilor occidentale. Este pronuntarea japoneza a unui cuvant chinezesc, derivat din sanscrita, ce indica starea de constienta ce urmeaza dupa concentrarea meditativa.

Intr-un sens mai simplist, se poate spune ca Zen inseamna meditatie. Obiectivul acestei filosofii este ajungerea la stadiul de iluminare (satori) ce izvoraste din cel mai inalt nivel al constiintei.

O gradina japoneza este reprezentarea universului si a elementelor acestuia: focul - in forma lanternelor (stalpilor) de piatra sau fier; pamantul - in forma pietrei si apa, aerul, plantele si animalele in formele lor naturale.

Dintre toate gradinile Zen existente, cea mai cunoscuta poate fi vizitata in Kyoto, la templul Ryoanji (Templul Dragonului Linistit). Este vorba de un dreptungi de treizeci de metri lungime si zece metri latime, decorat cu cinsprezece pietre de forme neregulate, asezate pe un teren acoperit cu pietris greblat cu grija in fiecare zi. Liniile drepte desenate de greble sunt tulburate de cercuri perfecte schitate in jurul pietrelor.

Pietrele sunt dispuse astfel incat din orice unghi ai privi nu poti vedea decat paisprezece dintr-o privire. Legenda spune ca numai cand se atinge starea de iluminare spirituala a meditatiei Zen apare si ultima piatra.

In gradina Zen prundisul foarte fin reprezinta oceanul, in timp ce rocile sau pietrele ar fi o alegorie a pamantului, a insulelor, a apelor. Specialistii sunt de parere ca aceste gradini Zen ar avea un efect calmant datorita imaginii subliminale, la limita constiintei, a unui arbore izvorat din pietre.

Adaugarea unui element nou gradinii sau modificaarea orientarii nisipului sunt ocazii de meditatie: gandul se concentreaza spre vastitatea si profunzimea oceanului. Nisipul trebuie sa fie constituit din granit sau marmura alba pulverizata si de tonalitati uniforme.

Scopul gradinii este pur si simplu contemplativ iar abstractul devine concret in imaginatia fiecaruia. Nici o fotografie nu reuseste sa surprinda gradina Zen din templul Ryoanji, si cu atat mai putin forta ei spirituala.

Principiile care guverneaza amenajarea oricarei gradini japoneze provin din filosofia Zen si au mai multe semnificatii.
1. Asimetrie
2. Simplitate
3. Austeritate, maturitate, elemente necesare
4. Naturalete, absenta falsului
5. Subtilitate
6. Transcendenta
7. Liniste, calm

Simbolismul pietrii din gradina din Ryoanji a fost reinterpretat in foarte multe variante, desi doar contemplatia silentioasa ii poate dezvalui misterioasa semnificatie. S-a hotarat ca acest asezamant, adevarat templu de cult japonez, sa intre in patrimoniul universal UNESCO.

Surse: http://www.acum.tv/articol/8038
http://www.agenda.ro

Kyoto – orasul templelor si al gheiselor

Kyoto este un oras japonez aflat in sudul insulei Honshu, langa Osaka.

Capitala a Japoniei pentru mai bine de 1000 de ani, Kyoto - ca si nume - este format din aceleasi doua silabe ca si actuala capitala, Tokyo. Anagrama nu este intamplatoare: Kyoto inseamna “capitala”, iar Tokyo inseamna “capitala din est” (la est de Kyoto, fireste).

Kyoto se afla intr-o vale, apartinand Bazinului Yamashiro (sau Kyoto), in partea de est a muntilor, regiune cunoscuta si ca tinutul muntos Tamba.

Orasul Kyoto are un dialect aparte, sunetul unor cuvinte folosite de locuitorii Kyoto-ului de azi au o muzicalitate aparte fata de japoneza standard, unele expresii neputand fi fi intelese doar prin simpla citire a caracterelor.

In Kyoto se afla peste 200 de temple si 17 monumente declarate patrimoniu Unesco.

Kiyomizu-dera este un templu buddhist din partea de est a orasului ce face parte din complexul de monumente istorice ale vechiului Kyoto (orasele Kyoto, Uji si Otsu), inclus in Partimoniul Mondial UNESCO.

Nanzen-ji este un templu buddhist fondat in 1291 de catre imparatul Kameyama pe locul unui din palaturile sale. Este sediul diviziunii Nanzen-ji al sectei zen-buddiste Rinzai. Desi Nanzen-ji nu face parte din „cinci mari temple Zen ale Kyoto”, el joaca un rol important in Go-Zan, sau „Sistemul celor Cinci Munti”, preluat din China.

Templul Ryoanji cu celebra sa gradina Zen merita de asemenea mentionat.

Zona veche a orasului este bine pastrata in ciuda tuturor vicisitudinilor istoriei din ultimii 500 de ani. Intesat de magazine de suveniruri, ceainarii (ochaya) si mici restaurante, cartierul este principala atractie turistica a Kyotoului.

In zilele noastre gheisele pot fi intalnite in Tokyo si cu precadere la Kyoto, in cele doua districte traditionale numite Gion si Pontocho. Se spune ca gheisele de aici sunt cele mai talentate si mai renumite din intreaga Japonie.
Filmul “Memoriile unei gheise” a avut un succes rasunator iar cateva dintre scenele exterioare au fost filmate in Kyoto, in celebrul cartier al gheiselor, Gion.

Pe inserat, spectacolul devine fascinant – incet incet apar gheisele mergand grabite catre ceainarii. Sau maiko, ucenice insotite de gheisele-mentore. Se aud de departe: au prinsi de haine clopotei ca sa nu se rataceasca.

Oracolul din Delphi

Pe frontispiciul templului lui Apollo din Delphi, o veche maxima spune: ”Homo nosce te ipsum” (in greaca Gnothi Seauton, atribuita primului filozof grec Thales) si inseamna “Cunoaste-te pe tine insuti” continuarea fiind “si vei cunoaste universul si zeii”. Este vorba despre o cunoastere superioara, transcedentala, o cunoastere a ceea ce este cu adevarat Divin.

Printre lacasurile de cult grecesti un loc aparte il ocupa Oracolul din Delphi, considerat drept cel mai influent si prestigios centru religios al Eladei. Orasul Delphi (Delhi) era situat la poalele muntelui Parnas, in Grecia centrala, locul unde se desfasurau, o data la patru ani, intre Olimpiade, Jocurile Pythice. Denumirea localitatii vine de la cuvintul grecesc “delphos”, care inseamna “sin”, “inima” – elenii asociind acest cuvint cu locul din virful muntelui Parnas, care ducea catre o pestera intunecoasa, locuita, dupa legenda, de un sarpe urias, Pythos, care ii omora pe toti cei care cutezau sa se apropie de aceasta grota. Potrivit miturilor Greciei antice, Apollo, fiul Zeus, a ucis acest monstru si a inaugurat Jocurile Pythice.

Pe aceste locuri s-a pus temelia unui templu, inchinat zeului Apollo, a carui faima s-a dus in intreaga lume pentru faptul ca aici se puteau face previziuni prin care zeul Apollo ii ajuta pe oameni sa-si aleaga corect drumul in viata. Legenda spune ca in pestera de aici a ramas spiritul lui Pythos, care ii ajuta pe preotii greci (sacerdoti) sa intre in contact cu Apollo si sa raspunda la intrebarile celor care voiau sa-si afle viitorul, de la probleme legate de soarta Atenei si pina la maruntele siciieli cotidiene. Pesterea a fost descoperita, dupa cum scrie istoricul roman de origine greaca Diodor din Sicilia (90 – 20 i. Hr.), de niste pastori greci. Ei au observat ca din crapatura care ducea catre interiorul muntelui se degajau niste vapori puternici care le dadeau o stare puternica de euforie.

Puterea templului

Pentru ca vaporii care se degajau din interiorul pamintului aveau o putere mai mare asupra femeilor decit a barbatilor, s-a hotarit ca numai femeile sa poata intra in legatura cu spiritul monstrului Pythos, pentru a afla previziunile despre viitor, acestea primind numele de femei pythice. Dupa cum ne informeaza istoricul grec Xenofon (430-360 i. Chr.), aceste tinere trebuiau sa fie pure, nu trebuiau sa vada si sa auda nimic care sa le compromita, adica sa ofere zeului Apolo un suflet candid, feciorelnic. Misiunea Pythiei, fata care facea previziunile, nu era un lucru tocmai usor, lipsit de primejdii, pentru ca vaporii emanati din munte ii putea provoca stari de transa, aburii ii schimbau timbrul glasului, dindu-i o nota tainica. Legatura dintre Pythia si spiritul monstrului se facea prin intermediul preotilor, care stateau pe un fotoliu mic, cu spatar inalt. Ei notau si redau cuvintele Pythiei, fiind considerati purtatorii de cuvint ai zeului, si nicidecum prezicatori ai unor evenimente viitoare.

Descifrarea misterului de la Delphi

Istoricii, filosofii si biofizicienii care s-au ocupat de descifrarea misterului oracolului din Delphi au ajuns la concluzia ca acolo exista un cimp energo-informational global, care cuprindea informatii despre evenimentele trecute, prezente si viitoare, in care se vedea, ca intr-o oglinda, tot ce se petrece pe pamint. Atunci cind omul se afla in transa, adica in stare de constiinta modificata, creierul lui nu mai primea informatii din lumea inconjuratoare, ci putea sa caute in multimea de informatii din banca de date globale evenimentele viitoare la care se refereau intrebarile atenienilor. Biofizicienii sustin ca nu toti oamenii care sint in transa sint capabili sa perceapa informatii din cimpul energo-informational global. Vechii greci au descoperit ca aceasta capacitate o au fecioarele tinere, care au o receptivitate crescuta. La oracolul din Delphi s-au obtinut de-a lungul timpului informatii despre toate proiectele de mare amploare, atit din vreme de pace, cit si de razboi.

Delphi, centrul lumii

Grecii credeau ca Delphi se afla in centrul Oikumenei, adica al lumii cunoscute in acea perioada si formata din Europa, Africa de Nord, Asia Mica si India, si numeau acest loc Omphalos, adica “buricul Pamintului” si-l considerau detinator al unor puteri miraculoase. La oracolul din Delphi slujeau trei fecioare tinere care trebuiau la inceput sa treaca printr-un ritual de purificare, ce le dadea dreptul sa patrunda in subsolul sfint al templului lui Apolo. Inainte de a face profetii, fetele dormeau pe un pat din frunze de laur, pentru a putea capata puteri magice. Dimineata erau duse de catre preoti la izvorul sfint Kastal, unde isi dadeau jos voalul si tunica scurta si se scaldau in apele reci ale izvorului de munte, pentru a se incarca astfel cu energia fortelor magice. Dupa aceea se deplasau la izvorul Kassotis, de unde inghiteau o gura de apa pentru a capata intelepciunea divina, fara de care nu puteau intra in contact cu zeul Apollo, apoi treceau prin fata zeitei Hestia si inspirau fum de tamiie, de ramuri de pin si diferite ierburi aromatice. Cind fetele dadeau semne ca au intrat in stare, intrau in templu si raspundeau intrebarilor puse la vizitatori, facind previziuni despre viitor. Acestea erau facute in versuri si de multe ori aveau dublu sens, fapt care facea ca ele sa se adevereasca intotdeauna.

Cele mai interesante si competente informatii despre oracolul din Delphi ni le furnizeaza scriitorul grec Plutarh (46 – 127), care a fost adeptul cultului lui Apollo si a facut o perioada de timp parte din colectivul sacerdotal de la sanctuarul lui Apollo din Delphi. Informatii despre oracol ne furnizeaza si poetul roman Marcus Aurelius (39 – 65), care a scris despre starea de transa a Pythiei. Alte date le putem afla in lucrarile lui Herodot, Euripide, Platon s.a.

Situl arheologic de la Delphi a fost inscris in anul 1987 pe lista patrimoniului cultural mondial UNESCO.
Sursa: http://www.almeea.com/oracolul-din-delphi/