luni, 18 octombrie 2010
Salinele Romaniei (I)
Voi incepe o serie de articole dedicate salinelor din Romania, adevarate orasele cu un microclimat unic, unde istoria, religia si terapiile se impletesc pentru a echilibra mintea, trupul si sufletul.
Tara noastra are o veche traditie in exploatarea si prelucrarea sarii, aceasta fiind apreciata in intreaga lume pentru puritatea ei. Datorita importantelor rezerve de sare, situate pe intreg teritoriul tarii, Romania ocupa in ierarhia tarilor producatoare de sare, locul 18 pe plan mondial, iar in Europa Centrala si de Est, locul 4.
Sarea a fost descoperita de daci, apoi au continuat exploatarea romanii. In epoca migratiei popoarelor, exploatarea sarii continua, insa la un nivel mai redus, in acest timp descoperind sarea drept conservant.
Acum se formeaza aceste „palate de sare”. Aceste cavitati cu volume gigantice de zeci si sute de metri cubi, adevarate palate subterane ramase in masivele de sare romanesti, sunt stabile in timp, au un microclimat constant, temperatura de circa 12ºC, umiditatea aerului de circa 50%, cu aerosoli salini cu efecte terapeutice asupra sanatatii.
In interiorul salinelor exista complexuri moderne de sanatate ce valorifica potentialul microclimatului specific, complexuri de recreare cu spatii amenajate pentru desfasurarea concursurilor sportive nationale si internationale, locuri de joaca pentru copii, locase de cult in care au loc servicii religioase, intr-un cadru inedit.
Frecventate mai degraba pentru beneficiile lor curative si mai putin ca destinatii turistice, salinele din Romania sunt locuri spectaculoase, recunoscute in Europa, pe care merita sa le descoperi si tu. Aici, istoria, religia si agrementul se impletesc „miraculos" intr-o terapie nebanuita pentru cei care ajung sa le viziteze, pentru ca fostele mine de sare s-au transformat cu timpul in adevarate centre de tratament pentru minte si trup, deopotriva.
Astfel, cei care au probleme reumatice si respiratorii se pot intoarce mai sanatosi si mai odihniti, dupa doar cateva zile petrecute aici.
Fiecare salina din tara impresioneaza prin ceva inedit: forme si dimensiuni impresionante, galerii de arta, lacasuri de cult sau dotari moderne.
Societatea Nationala a Sarii a dezvoltat turismul in cinci din cele sapte saline din Romania, fiind de altfel si singurul producator de sare intern.
Surse: www.forum.santamia.ro/
http://www.scribd.com - Salinele-Romaniei
vineri, 15 octombrie 2010
Pelerinajul - turism de succes pe timp de criza
Numarul romanilor care fac turism intern de pelerinaj a ramas constant in ultimii ani, iar calatoriile externe cu tematica religioasa sunt in crestere, acesta fiind singurul segment al turismului care nu a fost afectat de criza, potrivit reprezentantilor agentiilor de turism si ai Patriarhiei.
„Pentru acest an estimam ca aproximativ 40.000 de romani au plecat sau vor pleca in turism de pelerinaj in afara granitelor, cu 10% mai mult decat anul trecut. Acest gen de turism este in crestere in ultimii doi-trei ani”, a declarat Alin Burcea, prim-vicepresedintele Asociatiei Nationale a Agentiilor de Turism (ANAT) si proprietarul agentiei de turism Paralela 45, citat de Mediafax.
Potrivit lui Burcea, pretul mediu al unui pelerinaj extern este de peste 600 de euro de persoana, ceea ce inseamna ca impreuna cei 40.000 de pelerini cheltuiesc mai mult de 24 de milioane de euro intr-un an pe excursii religioase in afara tarii.
El a mentionat ca din numarul total al pelerinilor, peste 80% merg in Israel.
Potrivit lui Burcea, cei mai multi pleaca prin intermediul Bisericii si doar 10.000 de persoane aleg agentiile de turism.
"Biserica, in loc sa lucreze cu agentiile de turism, si-a facut propriile agentii. Si-au facut agentii nu doar Patriarhia Romana, ci si episcopiile. Cea mai mare problema este ca sunt destul de multi preoti care isi organizeaza grupuri de turisti de capul lor, si nu declara comisionul incasat", a explicat oficialul ANAT. El spune ca majorarea numarului de turisti nu are explicatii economice, ci de ordin spiritual.
Si Cristian Pandel, proprietarul agentiei Christian Tour, care organizeaza pelerinaje in Grecia, spune ca principalul operator pe piata de profil este Biserica.
"Acesta a devenit un business al Bisericii. Avem si noi turisti, care merg in principal la Meteora, insula Evia, Corfu si Zakinthos, si in grupuri mai mici la muntele Athos. La Athos este mai dificil de ajuns, pentru ca e nevoie de aprobari speciale si au acces doar barbatii", a adaugat Pandel.
Acesta a spus, la randul sau, ca in pofida preturilor care pornesc de la 200 de euro pentru un sejur, dar pot ajunge si la 1.000 de euro de persoana, acest gen de turism este in crestere.
Cresterile sunt confirmate si de catre parintele Constantin Stoica, purtatorul de cuvant al Patriarhiei Romane. Institutia opereaza o agentie de turism cu profil religios, Basilica Travel.
La agentia de turism a Bisericii, un pelerinaj de sapte zile in Israel costa 740 de euro de persoana in lunile octombrie-noiembrie, cu transport cu avionul inclus, iar un pachet de noua zile in Iordania are pretul de 975 euro.
O vizita de 10 zile in Siria si Liban, prin intermediul Bisericii, costa 550 de euro plus 1.000 de dolari, cu zborul inclus.
"Peste 3.000 de pelerini merg anual cu Basilica Travel in strainatate, iar cei mai multi dintre acestia aleg Israelul. Se mai organizeaza pelerinaje la locurile sfinte din Siria si Liban, dar si in Iordania sau Grecia.
Pelerinajul nu a fost afectat de criza pentru ca este in primul rand un act de credinta, si abia apoi unul de turism. Este dorinta oricarui crestin practicant de a ajunge macar o data in viata la locurile sfinte", explica Stoica.
El spune ca foarte multi turisti apreciaza la serviciile oferite de Biserica prezenta preotului in pelerinaj, alaturi de ghid. Preotul le ofera credinciosilor si momente de rugaciune la fiecare obiectiv sfant vizitat.
Referitor la pelerinajele interne, parintele Stoica spune ca numarul turistilor este constant.
"Sunt doua mari pelerinaje in Romania, cel de la Iasi, de sfanta Parascheva, care incepe pe 14 octombrie si dureaza o saptamana, si cel de la Bucuresti, tot de o saptamana, care incepe pe 27 octombrie, de sfantul Dimitrie cel Nou.
Fiecare dintre acestea, potrivit estimarilor jandarmeriei, atrag aproximativ un milion de credinciosi. Unii dintre ei primesc cazare din partea parohiilor, altii stau la rude, la hoteluri, iar unii nu se cazeaza nicaieri", a afirmat purtatorul de cuvant al Patriarhiei.
Grig Alexa, directorul agentiei de turism Olimp Iasi, spune ca in aceasta perioada, in care se desfasoara pelerinajul de sfanta Parascheva, toate unitatile de cazare din oras sunt ocupate.
"Toate hotelurile si pensiunile din oras sunt pline. Iasiul este blocat zilele astea", a afirmat Alexa.
Sursa: Dailybusiness.ro
BNR, Bucuresti - Albumul unei bijuterii arhitectonice
Primul palat al Bancii Nationale a Romaniei a fost ridicat in cea mai veche zona comerciala a orasului Bucuresti, delimitata in a doua jumatate a secolului al XIX-lea de strazile Lipscani (cea mai veche), Calea Victoriei (fosta Mogosoaia), Smardan si Doamnei.
Construit in anii 1683-1685, in timpul domniei lui Serban Cantacuzino (1678-1688), si consolidat in vremea lui Constantin Brancoveanu (1688-1714), acest ansamblu arhitectural a fost principalul han al orasului datorita marimii sale si al sigurantei oferite negustorilor in incinta de tip cetate cu ziduri pline spre exterior.
Expresia deplina a caracterului de banca conferit de monumentalitatea careia i se asociaza forta expresiva data de regularitate, echilibru, distinctie, masivitate si deschiderea ponderata catre strada confera Palatului BNR din strada Lipscani un loc privilegiat in arhitectura perioadei, putand fi comparat cu marile constructii bancare realizate in Europa veacului al XIX-lea.
Una din cele mai frumoase cladiri ale Bucurestiului, asa cum o prezenta o voce autorizata a arhitecturii romanesti, precum aceea a lui Ion Mincu, Palatul vechi al BNR a deschis seria cladirilor monumentale prin care institutiile moderne romanesti nou create isi asociau o imagine concreta ce le asigura vizibilitatea necesara pentru a se impune.
Arhitectii francezi care au construit Palatul Vechi al BNR sunt aceiasi care au proiectat si Ateneul Roman, pe care Isarescu il considera punctul de plecare al construirii „Micului Paris". In opinia lui Mugur Isarescu, care a vazut ceva sedii de banca centrala la viata sa, „Palatul BNR este unul dintre cele mai frumoase din lume".
Proiectul trebuia sa corespunda unor multiple conditionari, determinate de destinatiile speciale ale spatiilor unei cladiri bancare.
Aceste elemente au fost subordonate principiilor arhitecturale ale stilului eclectic de factura academica. Preluand multiple elemente din arhitectura Renasterii si a Clasicismului francez, Palatul are o forma dreptunghiulara cu latura mare de 73 m (de-a lungul strazii Lipscani) si cu cea mica de 52 m (pe strada Smardan).
Descrierea exterioara
Spatiile laterale ale cladirii adapostesc patru din cele sase sculpturi decorative ale fatadei, realizate in ronde-bose, care pun in evidenta etajul nobil. Cele patru sculpturi sunt operele lui Ion Georgescu (1856-1898) si stefan Ionescu Valbudea (1859-1918), doi dintre cei mai reprezentativi artisti romani ai epocii, si infatiseaza patru personaje alegorice, care reprezinta Justitia (Thermis) si Agricultura (Ceres), plasate central, iar lateral se afla Comertul (Mercur) si Industria (Vulcan). Simbolistica lor comunica programul asumat de BNR de a sustine economia nationala.
Acoperisul
Desi are o suprafata mare, acoperisul nu intra in competitie cu fatadele, deoarece avand o panta foarte mica este greu de perceput. Singurele elemente speciale sunt cele cinci cupole, din care patru sunt identice si sunt situate deasupra elementelor decrosate din colturile cladirii. Acestea au avut ca model tipul de cupola al Turnului Orologiului Palatului Luvru. Spre deosebire de restul acoperisului, care era acoperit cu tabla de arama, invelisul cupolelor a fost realizat din tabla de ardezie. Cupolele sunt inconjurate de o balustrada prin care se face articularea cu fatadele respective. A cincea cupola, cea mai impunatoare, potenteaza monumentalitatea intrarii principale.
Descrierea interioara
Palatul din strada Lipscani cuprinde o travee centrala in care se afla Sala sau Holul ghiseelor si alte doua travee secundare. Coloanele care sustin cupola si dialogul dintre travee asigura ritmul constructiei si permit un joc de volume ce elimina monotonia.
Axul principal al fatadei dinspre strada Lipscani distribuie simetric si spatiile interioare. Simetria dispare insa pentru functiunile si spatiile secundare. Axul compozitional se concretizeaza intr-o succesiune de spatii, care cuprinde intrarea principala si holul ghiseelor. De o parte si de alta a acestui element compozitional, se afla doua curti interioare dispuse simetric, de dimensiuni egale, care au rolul de a ilumina spatiile orientate catre ele.
Cel mai important element al spatiului interior dedicat publicului este Holul ghiseelor sau Sala de marmura, care adaposteste astazi Muzeul BNR.
In vestibul, doua sculpturi realizate in atelierul A. Durenne Sommevoire, care reprezinta personaje feminine tinand cu ambele maini, deasupra capului, cate un corp de iluminat, marcheaza pornirea rampelor celor doua scari catre urmatorul etaj.
Cu ultima treapta se termina si spatiul luminos, asigurat de ferestrele orientate catre una din curtile interioare. Pe balustrada cu decoratii minutios realizate, au fost asezate doua steme cu insemnele heraldice ale provinciilor istorice ce alcatuiau Regatul Romaniei in momentul edificarii constructiei: bourul Moldovei, acvila Munteniei, leul Olteniei si cei doi delfini afrontati ai Dobrogei.
Cele doua scari monumentale asigura accesul la etajul I, care este nivelul nobil al Palatului. Aici se aflau: Holul de onoare, Sala Consiliului de administratie, Biroul guvernatorului, birourile altor membri ai conducerii bancii si salile de receptie.
Intrarea in Sala de Consiliu este flancata de alte doua coloane. De o parte si de alta a peretelui ce corespunde Salii de consiliu sunt practicate doua nise in care sunt amplasate statui asemanatoare cu cele de la parter, realizate de acelasi autor, simbolistica lor fiind, de asemenea, circumscrisa ramurilor economiei romanesti. Usa propriu-zisa are un fronton in forma de semicerc, in care se afla un ceas si o laborioasa decoratie in basorelief.
Sala Consiliului de Administratie are cele mai pretentioase decoratii dintre toate incaperile bancii, in acelasi stil eclectic la care s-au adaugat puternice accente baroce. Decoratia este asigurata de pilastrii angajati, de stucatura si capitelurile aurite. Usile, complet vitrate, care se deschid spre strada Lipscani si catre incaperile vecine, sunt incadrate de o ornamentatie bogata, cu elemente decorative de natura vegetala in stil neoclasic, fiecare avand un ancadrament puternic profilat, terminat cu frontoane. Chenare de mari dimensiuni subimpart peretele dinspre Holul de onoare, precum si partea centrala a celor laterali. Traveea mediana este rezervata intrarii principale, iar in celelalte chenare se afla patru tablouri de dimensiuni mari, comandate de Consiliul de administratie, la 11 iunie 1890, celor mai importanti artisti plastici ai momentului: Nicolae Grigorescu, G.D. Mirea, Eugen Voinescu.
La partea superioara a salii se afla cornisa puternic profilata, care cuprinde si golurile circulare ale ferestrelor dinspre Lipscani. Plafonul este decorat asemanator Salii ghiseelor. Un valoros candelabru completeaza ambientul.
In stanga Salii de Consiliu, se afla Biroul guvernatorului in care tratarea parietala este mai retinuta, materialele si culorile folosite provenind dintr-o gama mai deschisa, ceea ce creeaza un agreabil contrast intre cele doua sali. Galeria ce inconjoara pe trei laturi golul Holului ghiseelor adapostea birourile Serviciului contabilitatii (aripa Smardan) si locuinta guvernatorului (aripa Carada).
Locuinta guvernatorului avea un acces separat in cladire, cuprindea mai multe incaperi, inclusiv o biblioteca personala, deservite de un coridor lung, si era luminat prin curtea interioara.
Guvernatorul Mugur Isarescu a anuntat ca publicul va putea vizita din toamna muzeul amenajat in holul mare al Palatului vechi al Bancii Nationale a Romaniei din Bucuresti. La 130 de ani de la infiintarea Bancii Nationale a Romaniei (BNR), a fost lansat albumul bilingv „Cronica restaurarii Palatului vechi“, semnat de arhitecta Cristina turlea.
Cei 130 de ani scursi de la infiintarea Bancii Nationale a Romaniei (BNR), precum si definitivarea lucrarilor de restaurare a Palatului vechi al institutiei (situat in str. Lipscani nr. 25), au fost marcati, saptamana trecuta, prin lucrarile simpozionului „Palatul vechi al BNR - capodopera a patrimoniului arhitectural al Romaniei", deschis de guvernatorul bancii centrale, Mugur Isarescu.
Grigorescu, in Sala Consiliului
Vizitatorii vor putea vedea din toamna si Galeria Guvernatorilor, aflata la etajul I al cladirii si prezentand portretele tuturor celor care s-au perindat la conducerea bancii centrale, si, foarte probabil, si Sala Consiliului. O mare performanta restaurativa, Sala Consiliului prezinta patru picturi monumentale, „Rodica - la secerat" (1894) a lui Nicolae Grigorescu, o marina de Eugen Voinescu (consul al Romaniei la Odesa), realizata in acelasi an, alaturi de tablourile lui G.D. Mirea, reprezentandu-i pe „Prometeu" si, respectiv, pe „Mercur", ambele realizate in 1891.
In colectia numismatica gazduita de BNR pot fi vazute monedele aflate de-a lungul timpului in circulatie pe teritoriul Romaniei, incepand cu monedele cetatilor grecesti din secolul V i.Hr. si trecand prin primele emisii monetare ale statului modern roman, datorate lui Al.I. Cuza si denumite „romani" sau „romanati".
Sursa: Site-ul BNR
Sursa fotografii: http://marapopa.blogspot.com
Construit in anii 1683-1685, in timpul domniei lui Serban Cantacuzino (1678-1688), si consolidat in vremea lui Constantin Brancoveanu (1688-1714), acest ansamblu arhitectural a fost principalul han al orasului datorita marimii sale si al sigurantei oferite negustorilor in incinta de tip cetate cu ziduri pline spre exterior.
Expresia deplina a caracterului de banca conferit de monumentalitatea careia i se asociaza forta expresiva data de regularitate, echilibru, distinctie, masivitate si deschiderea ponderata catre strada confera Palatului BNR din strada Lipscani un loc privilegiat in arhitectura perioadei, putand fi comparat cu marile constructii bancare realizate in Europa veacului al XIX-lea.
Una din cele mai frumoase cladiri ale Bucurestiului, asa cum o prezenta o voce autorizata a arhitecturii romanesti, precum aceea a lui Ion Mincu, Palatul vechi al BNR a deschis seria cladirilor monumentale prin care institutiile moderne romanesti nou create isi asociau o imagine concreta ce le asigura vizibilitatea necesara pentru a se impune.
Arhitectii francezi care au construit Palatul Vechi al BNR sunt aceiasi care au proiectat si Ateneul Roman, pe care Isarescu il considera punctul de plecare al construirii „Micului Paris". In opinia lui Mugur Isarescu, care a vazut ceva sedii de banca centrala la viata sa, „Palatul BNR este unul dintre cele mai frumoase din lume".
Proiectul trebuia sa corespunda unor multiple conditionari, determinate de destinatiile speciale ale spatiilor unei cladiri bancare.
Aceste elemente au fost subordonate principiilor arhitecturale ale stilului eclectic de factura academica. Preluand multiple elemente din arhitectura Renasterii si a Clasicismului francez, Palatul are o forma dreptunghiulara cu latura mare de 73 m (de-a lungul strazii Lipscani) si cu cea mica de 52 m (pe strada Smardan).
Descrierea exterioara
Spatiile laterale ale cladirii adapostesc patru din cele sase sculpturi decorative ale fatadei, realizate in ronde-bose, care pun in evidenta etajul nobil. Cele patru sculpturi sunt operele lui Ion Georgescu (1856-1898) si stefan Ionescu Valbudea (1859-1918), doi dintre cei mai reprezentativi artisti romani ai epocii, si infatiseaza patru personaje alegorice, care reprezinta Justitia (Thermis) si Agricultura (Ceres), plasate central, iar lateral se afla Comertul (Mercur) si Industria (Vulcan). Simbolistica lor comunica programul asumat de BNR de a sustine economia nationala.
Acoperisul
Desi are o suprafata mare, acoperisul nu intra in competitie cu fatadele, deoarece avand o panta foarte mica este greu de perceput. Singurele elemente speciale sunt cele cinci cupole, din care patru sunt identice si sunt situate deasupra elementelor decrosate din colturile cladirii. Acestea au avut ca model tipul de cupola al Turnului Orologiului Palatului Luvru. Spre deosebire de restul acoperisului, care era acoperit cu tabla de arama, invelisul cupolelor a fost realizat din tabla de ardezie. Cupolele sunt inconjurate de o balustrada prin care se face articularea cu fatadele respective. A cincea cupola, cea mai impunatoare, potenteaza monumentalitatea intrarii principale.
Descrierea interioara
Palatul din strada Lipscani cuprinde o travee centrala in care se afla Sala sau Holul ghiseelor si alte doua travee secundare. Coloanele care sustin cupola si dialogul dintre travee asigura ritmul constructiei si permit un joc de volume ce elimina monotonia.
Axul principal al fatadei dinspre strada Lipscani distribuie simetric si spatiile interioare. Simetria dispare insa pentru functiunile si spatiile secundare. Axul compozitional se concretizeaza intr-o succesiune de spatii, care cuprinde intrarea principala si holul ghiseelor. De o parte si de alta a acestui element compozitional, se afla doua curti interioare dispuse simetric, de dimensiuni egale, care au rolul de a ilumina spatiile orientate catre ele.
Cel mai important element al spatiului interior dedicat publicului este Holul ghiseelor sau Sala de marmura, care adaposteste astazi Muzeul BNR.
In vestibul, doua sculpturi realizate in atelierul A. Durenne Sommevoire, care reprezinta personaje feminine tinand cu ambele maini, deasupra capului, cate un corp de iluminat, marcheaza pornirea rampelor celor doua scari catre urmatorul etaj.
Cu ultima treapta se termina si spatiul luminos, asigurat de ferestrele orientate catre una din curtile interioare. Pe balustrada cu decoratii minutios realizate, au fost asezate doua steme cu insemnele heraldice ale provinciilor istorice ce alcatuiau Regatul Romaniei in momentul edificarii constructiei: bourul Moldovei, acvila Munteniei, leul Olteniei si cei doi delfini afrontati ai Dobrogei.
Cele doua scari monumentale asigura accesul la etajul I, care este nivelul nobil al Palatului. Aici se aflau: Holul de onoare, Sala Consiliului de administratie, Biroul guvernatorului, birourile altor membri ai conducerii bancii si salile de receptie.
Intrarea in Sala de Consiliu este flancata de alte doua coloane. De o parte si de alta a peretelui ce corespunde Salii de consiliu sunt practicate doua nise in care sunt amplasate statui asemanatoare cu cele de la parter, realizate de acelasi autor, simbolistica lor fiind, de asemenea, circumscrisa ramurilor economiei romanesti. Usa propriu-zisa are un fronton in forma de semicerc, in care se afla un ceas si o laborioasa decoratie in basorelief.
Sala Consiliului de Administratie are cele mai pretentioase decoratii dintre toate incaperile bancii, in acelasi stil eclectic la care s-au adaugat puternice accente baroce. Decoratia este asigurata de pilastrii angajati, de stucatura si capitelurile aurite. Usile, complet vitrate, care se deschid spre strada Lipscani si catre incaperile vecine, sunt incadrate de o ornamentatie bogata, cu elemente decorative de natura vegetala in stil neoclasic, fiecare avand un ancadrament puternic profilat, terminat cu frontoane. Chenare de mari dimensiuni subimpart peretele dinspre Holul de onoare, precum si partea centrala a celor laterali. Traveea mediana este rezervata intrarii principale, iar in celelalte chenare se afla patru tablouri de dimensiuni mari, comandate de Consiliul de administratie, la 11 iunie 1890, celor mai importanti artisti plastici ai momentului: Nicolae Grigorescu, G.D. Mirea, Eugen Voinescu.
La partea superioara a salii se afla cornisa puternic profilata, care cuprinde si golurile circulare ale ferestrelor dinspre Lipscani. Plafonul este decorat asemanator Salii ghiseelor. Un valoros candelabru completeaza ambientul.
In stanga Salii de Consiliu, se afla Biroul guvernatorului in care tratarea parietala este mai retinuta, materialele si culorile folosite provenind dintr-o gama mai deschisa, ceea ce creeaza un agreabil contrast intre cele doua sali. Galeria ce inconjoara pe trei laturi golul Holului ghiseelor adapostea birourile Serviciului contabilitatii (aripa Smardan) si locuinta guvernatorului (aripa Carada).
Locuinta guvernatorului avea un acces separat in cladire, cuprindea mai multe incaperi, inclusiv o biblioteca personala, deservite de un coridor lung, si era luminat prin curtea interioara.
Guvernatorul Mugur Isarescu a anuntat ca publicul va putea vizita din toamna muzeul amenajat in holul mare al Palatului vechi al Bancii Nationale a Romaniei din Bucuresti. La 130 de ani de la infiintarea Bancii Nationale a Romaniei (BNR), a fost lansat albumul bilingv „Cronica restaurarii Palatului vechi“, semnat de arhitecta Cristina turlea.
Cei 130 de ani scursi de la infiintarea Bancii Nationale a Romaniei (BNR), precum si definitivarea lucrarilor de restaurare a Palatului vechi al institutiei (situat in str. Lipscani nr. 25), au fost marcati, saptamana trecuta, prin lucrarile simpozionului „Palatul vechi al BNR - capodopera a patrimoniului arhitectural al Romaniei", deschis de guvernatorul bancii centrale, Mugur Isarescu.
Grigorescu, in Sala Consiliului
Vizitatorii vor putea vedea din toamna si Galeria Guvernatorilor, aflata la etajul I al cladirii si prezentand portretele tuturor celor care s-au perindat la conducerea bancii centrale, si, foarte probabil, si Sala Consiliului. O mare performanta restaurativa, Sala Consiliului prezinta patru picturi monumentale, „Rodica - la secerat" (1894) a lui Nicolae Grigorescu, o marina de Eugen Voinescu (consul al Romaniei la Odesa), realizata in acelasi an, alaturi de tablourile lui G.D. Mirea, reprezentandu-i pe „Prometeu" si, respectiv, pe „Mercur", ambele realizate in 1891.
In colectia numismatica gazduita de BNR pot fi vazute monedele aflate de-a lungul timpului in circulatie pe teritoriul Romaniei, incepand cu monedele cetatilor grecesti din secolul V i.Hr. si trecand prin primele emisii monetare ale statului modern roman, datorate lui Al.I. Cuza si denumite „romani" sau „romanati".
Sursa: Site-ul BNR
Sursa fotografii: http://marapopa.blogspot.com
joi, 14 octombrie 2010
Hoi An, Vietnam – magia felinarelor din matase
Oras de pe coasta Marii Chinei de Sud, coasta central sudica a Vietnamului, Hoi An este un exemplar extrem de bine conservat al unui port comercial din sud-estul Asiei, datand din secolele XV-XIX. Cladirile sale si stradutele plane reflecta influentele, atat autohtone cat si straine, care s-au combinat pentru a constitui un loc unic in lume.
Orasul a fost cel mai mare port din sud-estul Asiei in secolul I si a fost cunoscut sub numele de Lam Ap Pho (Champa City). Intre secolele VII si X, Cham (locuitorii din Champa) controlau comertul strategic cu mirodenii, de unde a si rezultat o avere imensa. Barcile folosite astazi in Hoi An au, probabil, aceeasi forma ca cele folosite de Champas in calatoriile transoceanice.
Initial, Hai Pho a fost un oras impartit de catre vietnamezi cu japonezii, divizarea fiind facuta de "Podul japonez" (secolele XVI - XVII). Podul cunoscut si sub numele de Chua Cau este o structura unica construita de catre japonezi, fiind unicul pod acoperit, cu o pagoda budista atasata de o parte a acestuia. In prezent este simbolul orasului Hoi An.
Inima orasului este centrul vechi, plin de boutique-uri in stil chinezesc, deosebit de colorate si impresionante seara, la apusul soarelui. In timp ce aproape toate magazinele comercializeaza diverse marfuri, zona a fost in mare parte pastrata asa cum era odinioara, devenind destul de neobisnuita pentru Vietnam, intrucat lipsesc blocurile inalte din beton si saloanele de karaoke.
Orasul este cunoscut de catre francezi si spanioli ca "Faifo," denumire similara si in portugheza si olandeza. O serie de teorii au fost emise in legatura cu originea acestui nume.
Poate mai mult decat in oricare alt loc din Vietnam, Hoi An pastreaza un spirit istoric care te provoaca sa-l explorezi. Acest lucru este valabil mai ales pentru "Legendarele Nopti in Hoi An". In fiecare luna, in perioadele de luna plina, accesul motocicletelor este interzis in centrul vechi, transformat intr-un taram magic de felinare din matase, mancare traditionala, cantece si dansuri traditionale si jocuri de strada.
In anul 1999 centrul vechi a intrat in Patrimoniul Mondial UNESCO, ca cel mai bine conservat port comercial din Asia de Sud-Est din secolele XV – XIX, cu cladiri care combina armonios stilul arhitectural local cu influentele straine.
Hoi An atrage un numar mare de turisti, in parte pentru farmecul sau nocturn, pentru magazinele de arta si numeroasele magazine artizanale dar si pentru celebrele croitorii, care produc haine – costume in special – la comanda, pe masura – la preturi infinit de mici fata de cele din Vest.
Punct central al oricarei excursii in Vietnam, Hoi An este un oras plin de farmec si istorie, care a scapat in mare masura distrugerilor razboaielor succesive. In trecut un satuc de coasta adormit, astazi orasul s-a tranformat intr-un centru turistic - cu hoteluri, restaurante, baruri, croitorii si magazine de suveniruri care domina centrul vechi, pastrandu-si insa magia traditionala.
In ciuda aerului sau ireal, orasul Hoi An incanta prin personalitatea sa unica.
miercuri, 13 octombrie 2010
Bruges, Belgia – aura speciala a unui oras
Bruges este orasul neerlandofon situat in provincia Flandra de Vest din Belgia care ofera experiente ale frumosului inedite.
Casele si zidurile din Bruges sunt extraordinare. Acest oras construit pe apa are farmecul si veselia Venetiei. Numeroasele poduri si canale care il strabat sunt foarte bine intretinute. Lipsesc gondolele, dar exista posibilitatea de a face o excursie cu barci belgiene la fel de pitoresti.
In aceasta citadela medievala intri parca intr-o bula de aer in care zgomotele sunt interzise. Adio claxoane de masini si bun venit plimbarilor linistite si romantice.
Ciocolata si dantela din regiune sunt considerate printre cele mai fine din lume. Datorita norilor si soarelui filtrat printre acestia, casele medievale, numeroasele poduri si chiar bisericile din Bruges capata o aura speciala care te va face sa exclami ca acest oras este printre cele mai frumoase din Europa.
Centrul vechi
Centrul vechi istoric al orasului - unul dintre cele mai bine pastrate din Europa - este inclus pe lista patrimoniului cultural mondial UNESCO.
Orasul poate sa isi povesteasca singur povestea prin toate monumentele, bisericile, cladirile istorice si pietele. Bruges-ul este un exemplu de asezamant istoric medieval, care si-a pastrat cladirile originale de-a lungul secolelor, iar constructiile gotice fac parte din identitatea orasului. Arhitectura moderna sau infrastructura este rara in centrul orasului Bruges. Strazile pietruite tipic medievale sunt inca preferate asfaltului mult mai confortabil. Multe din cladirile istorice au fost proclamate monumente protejate de consiliul orasului si apartin patrimoniului istoric al orasului. Conditia pentru ca ele sa ramana protejate este ca renovarile si restaurarile sa fie facute in concordanta cu stilul original al cladirii respective. Inca din sec al XVIII-lea, din ce in ce mai multi oameni merg sa viziteze Bruges-ul pentru relaxare.
Biserica Sfantul Sange (Heilige Bloed)
Biserica Sfantului Sange detine o ramasita din sangele sfant al Domnului Isus Hristos. Legenda spune ca, dupa crucificare, Sfantul Iosif de Arimathea, a sters corpul Mantuitorului de sange si a pastrat hainele. Aceste haine au ramas pe Pamantul Sfant pana la cea de-a doua cruciada, cand regele Ierusalimului Baldwin al-III-lea, i le-a dat cumnatului sau, contele de Flandra, Diederik van de Elzas. Contele a adus haina cu sangele Mantuitorului pe 7 aprilie 1150 si a asezat-o intr-o capela pe care a construit-o in piata Burg.
Biserica Sfantul Snage consta intr-o capela romanesca(la parter) si o capela gotica(la etaj). Cele doua nivele nu puteau fi mai diferite, nivelul de jos romanesc fiind auster cu foarte putine decoratiuni, iar etajul fiind viu, plin de culoare si detalii.Cele doua capele sunt conectate printr-o scara din caramizi, care porneste dinspre fatada spre piata.
Muzeul Groeninge
Muzeul Groeninge este un obiectiv turistic in Bruges, denumit si muzeul artelor fine, isi poarta numele dupa campul unde armatele flamande au invins armatele regelui Frantei in anul 1302.
Colectia muzeului cuprinde opere ce apartin artistilor care au locuit sau au lucrat in Bruges. Opera de arta cea mai importanta din muzeu este “Fecioara cu preotul Joris van der Paele” pictata de Jan Van Eyck in anul 1436. Detaliile abundente de pe hainele personajelor ii confera acestui tablou statutul de comoara a picturii medievale flamande.
O alta parte a muzeului cuprinde opere renascentiste si baroce de la pictori precum: Jan Provoost, Lanceloot Blondeel, Adriaan Isenbrant si Pieter Pourbus.
Secolul al XIX-lea este reprezentat de opere ale unor artisti precum: Joseph Suvée, Jozef Ducq, Jozef Odevaere si Albert Gregorius.
Muzeul Gruuthuse
Muzeul Gruuthuse este cel mai mare complex de muzee din Bruges si este situat in Casa Gruuthuse. Gruut reprezenta un amestec de arome din care se obisnuia sa se faca berea. Colectiile prezente de arta si antichitati au fost incepute in anul 1865 de Societatea Arheologica din Burges iar in anul 1955, consiliul orasului Bruges a castigat colectia si a extins-o.
Arta sculpturala – colectia consta in obiecte din diferite materiale: lemn (crucifixe, fragmente din altare bisericesti), fildes, piatra si marmura (monumente comemorative baroce ale regelui englez Carol al II-lea)
Ceramica – colectia de ceramica este foarte mare si nu este expusa in totalitate datorita lipsei de spatiu. Cuprinde obiecte din ceramica fabricate in cele mai importante centre de ceramica din Europa: Bruxelles, Delft, Nordul Frantei si Germania.
Textile – cele mai frumoase tapiserii sunt din sec al XVII-lea si sunt facute in Bruges. Pe langa toate aceste colectii, mai pot fi vizitate colectia de numismatica si colectia cu instrumente muzicale.
Turnul Belfort
Turnul Belfort este un obiectiv turistic in Bruges ce a fost construit in sec al XIII-lea. Aceasta atractie turistica din Bruges are nu mai putin de 88 de metri inaltime si gazduieste comoara de altadata a Bruges-ului. Daca va hotarati sa urcati cele 366 de trepte, veti putea admira impresionantul mecanism al ceasului care are 47 de clopote, fiecare cu sunete si functii diferite, iar punctul culminant este privelistea panoramica a orasului din varful turnului. Turnul Belfort face ca piata centrala din Bruges sa fie cu adevarat deosebita.
Muzeul de ciocolata
Muzeul de ciocolata este un obiectiv turistic ce este amenajat in casa “De Croon” in piata Sfantul Ion. Casa “De Croon” dateaza din 1480 si initial a fost o taverna iar mai apoi o patiserie.
Aici puteti vedea diferite sculpturi in ciocolata dar si o istorie a aparitiei acestui aliment atat de drag celor mici si nu numai. Pentru a descoperi cum s-a transformat cacao in ciocolata si pentru a afla aspectele sanatoase si calitative ale ciocolatei belgiene trebuie neaparat sa vizitati muzeul de ciocolata.
Biserica Sfanta Maria din Bruges
Biserica Sfanta Maria a fost construita pe parcursul a doua secole (XIII-XV). Cea mai importanta parte din biserica este turnul. El are o inaltime de 122 de metri fiind cel mai inalt turn din Bruges si al doilea ca marime din Belgia.
Motivul pentru care turistii viziteaza aceasta biserica este datorita faptului ca in ea se afla “Fecioara” lui Michelangelo - singura statuie a marelui sculptor care a parasit Italia in timpul vietii sale. Desi initial a fost construita pentru catedrala din Sienna, doi negustori din Bruges au adus statuia in Belgia dupa o calatorie a lor in Italia in 1506.
Muzeul diamantului din Bruges
Muzeul diamantului este cel mai nou muzeu al diamantului din lume.
Bruges este orasul unde a fost inventata slefuirea diamantului in sec al XV-lea de localnicul Lodewijk van Berquem.
Muzeul din Bruges ofera vizitatorilor experiente unice: interiorul unui atelier imaginar al lui Lodewijk van Berquem, o replica rara a coroanei Margaretei de York care a fost realizata manual in Bruges, un model exclusiv realizat la o scala de 1:1 al cantitatii totale a diamantelor in intreaga lume, sute de diamante reale, mostre de kimberlit (piatra mama a diamantului) aduse din Siberia, Africa de Sud si Australia aratand evolutia diamantelor din roca vulcanica, formata in mantaua pamantului la 100-200 km sub pamant si sunt aduse prin tevi vulcanice la suprafata, replici ale celor mai valoroase 20 de diamante din lume, expozitie exclusiva realizata la o scala de 1:1 a cantitatii totale a diamantelor in intreaga lume.
In fiecare zi la ora 12:15 are loc o demonstratie de slefuire a diamantelor in atelierul organizat la subsolul cladirii care dateaza din Evul Mediu. O plimbare prin muzeu reprezinta si o calatorie in spatiu si in timp: Bruges sec XV, relocarea industriei diamantelor din Bruges in Antwerp in sec XVI, relocarea industriei diamantelor in Amsterdam in sec XVII-XVIII, exploatarea diamantelor in Africa de Sud in sec XIX - sec XX si reintoarcerea activitatii diamantului inapoi in Belgia astazi.
marți, 12 octombrie 2010
Padurea de Bambus din Kyoto, Japonia
Aceasta padure este una dintre cele mai frumoase paduri de bambus din Japonia. Sunetul vantului, in aceasta zona protejata, a fost declarat ca fiind „unul dintre cele o suta de sunete din Japonia ce trebuie prezervate", declaratie facuta de catre guvernul japonez. In anii 1870, cand Edison era in cautarea unui bambus perfect ca material pentru filamentul becului proaspat inventat, guvernatorul orasului Kyoto a recomandat doua surse de bambus, aceasta padure fiind una dintre ele. Edison a preferat insa o alta sursa.
Dintre toate plantele cunoscute pe pamant, bambusii sunt plantele arborescente care cresc cel mai repede (pana la 1,5 m pe zi).
Bambusul este considerat a fi o planta ce aduce noroc daca tinem seama de principiile feng shui. In chineza, cuvintele "rugaciune" si "bambus" se aseamana foarte mult, existand credinta ca prezenta unui bambus in casa poate spori puterea rugaciunilor.
Imagineaza-ti doar ca esti intr-o padure ca cea din fotografii!
luni, 11 octombrie 2010
Palatul Mogosoaia – incursiune in istoria romanilor
Palatul Mogosoaia este o cladire istorica din localitatea Mogosoaia, judetul Ilfov, Romania, aflata la circa 15 km de centrul orasului Bucuresti. Palatul poarta numele vaduvei boierului Mogos care detinea pamantul pe care a fost construit.
Palatul Mogosoaia a fost in posesia familiei Brancoveanu timp de aproximativ 120 de ani, trecand apoi in proprietatea familiei Bibescu.
Palatul a fost construit pana in 1702 de catre Constantin Brancoveanu in stil arhitectural romanesc renascentist sau stil brancovenesc, o combinatie de elemente venetiene cu elemente otomane, stil utilizat anterior si la un alt palat al domnitorului, construit anterior de acesta la Potlogi.
Dupa 1714, cand Constantin Brancoveanu a fost executat la Constantinopol impreuna cu intreaga sa familie, intreaga avere a familiei a fost confiscata de otomani iar palatul a fost transformat in han.
Rascumparat de domnitorul Stefan Cantacuzino, el a revenit apoi marelui ban Constantin Brancoveanu, nepotul domnitorului si a ramas in posesia familiei pana la inceputul secolului al XIX-lea.
Distrus in repetate randuri, palatul a fost renovat intre 1860–1880 de Nicolae Bibescu si incepand cu anul 1912 de catre Martha Bibescu.
In timpul celui de Al Doilea Razboi Mondial, palatul a fost loc de intalnire al diplomatilor aliati, fiind, pentru cateva luni, inchiriat legatiei elvetiene din Romania. Dupa 6 martie 1945, mosia a fost nationalizata fortat de guvernul comunist, Martha Bibescu obtinand de la autoritati declararea ca monument istoric a palatului, pe care inca il mai detinea. Printesa a plecat insa definitiv din tara in septembrie 1945, lasand palatul fiicei sale Valentina si sotului ei, Dimitrie Ghika-Comanesti.
In 1949, palatul a fost si el nationalizat, Valentina si Dimitrie Ghika-Comanesti fiind arestati. Pana in 1957, cladirea a fost devastata si devalizata, colectiile de arta fiind furate si dezmembrate. Abia in 1957 palatul a devenit sediul sectiei feudale a Muzeului National de Arta, fiind restaurat incepand cu 1977.
Principala cladire a complexului de la Mogosoaia este Palatul construit de Constantin Brancoveanu, avand apartamentele familiei princiare la primul etaj, unde se ajunge direct din curte pe o scara exterioara ce da intr-un balcon amplasat pe fatada. Parterul palatului contine camerele servitorilor, iar la subsol se afla o pivnita cu un tavan format din patru domuri. Fatada dinspre lac este si ea una aparte cu o logie de inspiratie venetiana, cu trei arcade.
Serele Mogosoaia au fost construite dupa 1890, de arhitecti francezi si sunt inca folosite pentru cultura florilor si ca atelier de educatie plastica pentru copii.
Ghetaria servea la stocarea pe timpul verii a ghetii aduse din lacul Mogosoaia, aflat in apropiere.
Biserica „Sfantul Gheorghe” se afla in afara zidurilor palatului, langa turnul portii. Ctitorita de Constantin Brancoveanu si terminata in 1688, cu putin timp inainte ca ctitorul ei sa devina domnitor, ea adaposteste mormantul lui George-Valentin Bibescu, precum si tabloul votiv ce-i reprezinta pe Constantin Brancoveanu si pe cei patru fii ai sai.
Palatul a fost inaltat pe malul lacului Mogosoaia, in mijlocul unui parc plin de verdeata si flori multicolore. Fatada dinspre lac a palatului da intr-o loggia foarte simpatica terasata pe mal in stil venetian tipic.
Gardul viu este un alt deliciu reusit al parcului Palatului Mogosoaia, din acesta fiind realizate elemente frumoase cum ar fi mini-labirinturi, coloane sau arcade, toate inviorate din loc in loc cu flori.
In prezent, Palatul Mogosoaia adaposteste Muzeul de Arta Brancoveneasca si este un important punct de atractie turistica.
Sursa: Wikipedia
Abonați-vă la:
Postări (Atom)