Catedrala imaginatiei: Sagrada Família, capodopera celui mai creativ fiu al Barcelonei, este un etern omagiu adus artei sacre.
Daca a existat vreodata un motiv sa mergi la biserica, indiferent ce credinta ai avea, acela este Sagrada Família. Antonio Gaudí a fost o specie rara – un arhitect ale carui lucrari au devenit emblematice pentru un intreg oras.
Daca, dupa cum a spus Goethe, arhitectura este o muzica inghetata, atunci Gaudí a fost Mozart-ul acestei profesii. Imi gasisem un guru architectural pe viata. Turlele, am descoperit, sunt vizibile si din alte cateva cladiri proiectate de Gaudí de prin oras: Casa Milà, Casa Battló si – cel mai impresionant – Parcul Güel, ale carui acoperisuri suprarealiste ofereau o viziune asupra viitorului impresionismului abstract.
Fara indoiala, Sagrada Família a fost capodopera lui Gaudí. Inovatiile lui tehnice – felul cum a suspendat greutati pe machete ca sa calculeze solutiile structural – sunt uluitoare. Formele, care imbina goticul cu modernismul, sunt hipnotice. Iar mai presus de ele sunt sculpturile lui, adevarate metafore spirituale, prezente peste tot: sfinti cu siluete prelungi, in stilul lui El Greco, semnele astrologice ale lui Hristos, o cupola in spirala care, cand privesti in sus, te proiecteaza ca o elice spre infinitatea dumnezeirii.
Pe masura ce inaintezi, designul evolueaza. Aici, sculpturile sunt naturaliste si extrem de bine incadrate in stilul art nouveau, dincolo sunt niste alungiri capricioase, apoi brusc devine un mozaic amintind de impresionismul abstract. Dar intotdeauna designul avangardist ramane credincios mesajului sacru.
Poate ca lucrul care te inspira cel mai mult la Sagrada Família este faptul ca monumentul e in constructie inca din 1882 – si va mai fi pana in 2026. Ultimul act de credinta al lui Gaudí – un simbol uluitor al culturii spaniole si catalane – inca nu s-a incheiat. Continua, ca si rugaciunea insasi, la 83 de ani dupa moartea lui.
Text: Travis L. Price III http://www.natgeo.ro
Daca a existat vreodata un motiv sa mergi la biserica, indiferent ce credinta ai avea, acela este Sagrada Família. Antonio Gaudí a fost o specie rara – un arhitect ale carui lucrari au devenit emblematice pentru un intreg oras.
Daca, dupa cum a spus Goethe, arhitectura este o muzica inghetata, atunci Gaudí a fost Mozart-ul acestei profesii. Imi gasisem un guru architectural pe viata. Turlele, am descoperit, sunt vizibile si din alte cateva cladiri proiectate de Gaudí de prin oras: Casa Milà, Casa Battló si – cel mai impresionant – Parcul Güel, ale carui acoperisuri suprarealiste ofereau o viziune asupra viitorului impresionismului abstract.
Fara indoiala, Sagrada Família a fost capodopera lui Gaudí. Inovatiile lui tehnice – felul cum a suspendat greutati pe machete ca sa calculeze solutiile structural – sunt uluitoare. Formele, care imbina goticul cu modernismul, sunt hipnotice. Iar mai presus de ele sunt sculpturile lui, adevarate metafore spirituale, prezente peste tot: sfinti cu siluete prelungi, in stilul lui El Greco, semnele astrologice ale lui Hristos, o cupola in spirala care, cand privesti in sus, te proiecteaza ca o elice spre infinitatea dumnezeirii.
Pe masura ce inaintezi, designul evolueaza. Aici, sculpturile sunt naturaliste si extrem de bine incadrate in stilul art nouveau, dincolo sunt niste alungiri capricioase, apoi brusc devine un mozaic amintind de impresionismul abstract. Dar intotdeauna designul avangardist ramane credincios mesajului sacru.
Poate ca lucrul care te inspira cel mai mult la Sagrada Família este faptul ca monumentul e in constructie inca din 1882 – si va mai fi pana in 2026. Ultimul act de credinta al lui Gaudí – un simbol uluitor al culturii spaniole si catalane – inca nu s-a incheiat. Continua, ca si rugaciunea insasi, la 83 de ani dupa moartea lui.
Text: Travis L. Price III http://www.natgeo.ro