Portugalia imbracata in azulejos

“Azulejos” este cuvantul portughez pentru placile de ceramica decorate. Termenul azulejo desemneaza o piesa de ceramica subtire, una din fete fiind emailata, monocromatica sau policromatica, neteda sau in relief. In Portugalia, arta azulejos s-a dezvoltat - in peste 500 de ani - intr-o forma aparte de expresie artistica.

Aproape ca nu exista niciun contrast care sa descrie mai bine Portugalia decat aceasta imbinare stranie a amuzantelor cladiri cu azulejos, reflectand ludicul, spiritul vizionar si imaginar, cu tristetea din cantecul traditional – fado.

„Azulejos” este una dintre manifestarile cele mai semnificative ale culturii portugheze, precum si una dintre contributiile cele mai originale ale geniului portughez la cultura universala. In Portugalia, azulejos au depasit simpla functie utilitara sau rolul artei ornamentale. Impregnand cu o nota poetica creatia arhitecturala a oraselor portugheze, azulejos a ajuns la statutul transcendent de arta.

In general, azulejo se foloseste foarte mult in arhitectura pentru placarea suprafetelor interioare sau exterioare sau ca element decorativ izolat.
Temele oscileaza intre relatarea de episoade istorice, scene mitologice, iconografie religioasa și o gama extinsa de elemente decorative (geometrice, vegetale, etc.) aplicate pe pereti, in palate, gradini, edificii religioase (biserici, manastiri), imobile si locuri publice.

Existenta unui Muzeu National al Azulejo la Lisabona dovedeste clar valoarea acestei arte in Portugalia, o valoare care decurge nu numai din imensul patrimoniu care exista in intreaga tara si pe vechile teritorii ale fostului imperiu portughez – din Brazilia pana in tarile Africii si in India, ci si din faptul ca este o trasatura revelatoare, ieri ca si astazi, a inteligentei pragmatice si a sensibilitatii portughezilor.

Muzeul este astazi unul dintre cele mai importante muzee de ceramica din lume. Aici se afla o importanta colectie de azulejos, iar vizitandu-l, cu siguranta vi se va deschide gustul pentru a vizita ansamblurile de azulejos, care sunt raspandite peste tot in Portugalia, o ocazie excelenta pentru a vedea relatia profunda care exista intre azulejos, arhitectura si oras.

Curtea Domneasca din Targoviste

Curtea Domneasca din Targoviste reprezinta un complex de cladiri si fortificatii medievale ce au avut rol de resedinta a unor voievozi ai Tarii Romanesti si, totodata, punct relativ important in sistemul defensiv al tarii.

Palatul domnesc

Prima constructie ce ar fi putut sluji drept resedinta domneasca este ridicata in jurul anului 1400 de catre Mircea cel Batran, probabil pentru a-i oferi o capitala fiului, asociatului si succesorului sau la domnie Mihail I. Ca dependinta este construita, in jurul anului 1415, vechea biserica-paraclis.

Ample lucrari de extindere a palatului au loc probabil in timpul voievodului Vlad Dracul, lucrarile fiind terminate pana in 1440. Noul palat era construit pe aproape de une din laturile zidului de incinta, de forma dreptunghiulara, avand laturile de 32x29m si grosime a zidurilor de aproximativ 2m.

Petru Cercel cauta sa aduca un suflu nou in arhitectura munteneasca introducand elemente arhitectonice si decorationale de influenta renascentista occidentala. In 1584 termina o ampla campanie de refacere a palatului existent.

Odata cu Matei Basarab, palatul domnesc, cunoaste o noua perioada de refaceri si transformari. Acesta face un colidor-racord ce unea cele doua cladiri si construieste un etaj partial pe aripa veche. Din nefericire palatul este afectat puternic de evenimentele tragice din anii 1559-1560, cand domnitorul Gheorghe Ghica, sub presiunea otomana, demoleaza fortificatiile si, partial, palatul.

Ultima perioada de inflorire a vechii resedinte a domnitorilor munteni se deruleaza intre anii de domnie ai marelui Constantin Brancoveanu. Acesta renoveaza palatul, adaugand incaperilor picturi si stucaturi dupa moda epocii. Pe fatada dinspre rasarit a palatului lui Petru Cercel adaoga o loja prevazuta cu scara de acces spre gradina, iar pe latura de vest o alta loja de acces spre Biserica Mare.

Dupa Constantin Brancoveanu, palatul de la Targoviste este aproape parasit ajungand la mijlocul secolului XVIII o ruina. Cateva reparatii sumare si de proasta calitate le face Grigore al II-lea Ghica (1748-1752) iar in timpul primei domnii a lui Mihail Sutu (1791-1793), Enachita Vacarescu l-a convins pe acesta sa repare biserica domneasca. In urma cutremurului din 1803 si a incendiului din acelasi an, fosta curte domneasca devine o ruina.
Aspectul actual il capata dupa campania de lucrari de restaurare si conservare din anul 1961, cand o parte a cetatii Targoviste, palatul domnesc si cladirile ce tineau de acesta, este organizata ca muzeu si data circuitului turistic.

Turnul Chindiei

Monument emblematic pentru municipiul Targoviste, a fost construit de catre domnitorul Vlad Tepes in jurul anului 1460. Rolul acestui turn era probabil acela de donjon al cetatii. Din pacate astazi nu admiram decat forma sa modificata in urma lucrarilor de refacere de la mijlocul secolului XIX.

Biserica Sf. Vineri

Numita si Biserica Mica Domneasca, monument arhitectonic datand din mijlocul secolului al XV-lea pastrat fara modificari, de altfel este singurul cunoscut din Tara Romaneasca. Nu se cunoaste nici un fel de informatie despre ctitorul ei, insa la 1517 era deja construita si avea o vechime respectabila.

Biserica Mare Domneasca

Este ctitoria voievodului Petru Cercel dupa modelul bisericii mitropoliei din oras insa de dimensiuni mult mai mari fiind, la data constructiei, cea mai mare cladire religioasa din Țara Romaneasca. Pictura, pastrata si in zilele noastre, este realizata integral intre anii 1696-1698, in timpul domniei lui Constantin Brancoveanu, continand cea mai ampla galerie de portrete de domnitori munteni.

Gradinile palatului erau amplasate pe locul actualului parc al orasului pe latura de est a zidului de incinta, intinzandu-se, peste raul Ialomita pana la poalele dealului Manastirii.

Gradinile, in stil italian, au fost prima oara amenajate de voievodul Petru Cercel in anul 1584. Matei Basarab aduga pe latura de rasarit a palatului un pridvor catre aceste gradini pentru a inlesli accesul dinspre dormitoare. Admirand splendida gradina din antreul casei, in ziua de 9 aprilie 1655, batranul domnitor trecea in nemurire. Aproape o jumatate de un veac mai tarziu, Constantin Brancoveanu, extinde gradinile, asigurand un corp de gradinari pentru intretinerea acestora.
Sursa: http://ro.wikipedia.org/wiki/

Baile Romane, Cheile Cetii

Baile Romane sau Cheile Cetii se afla la o distanta de aproximativ 20 Km de Alba-Iulia, la pragul inferior al Vaii Cetea. Loc cu vestigii de locuire neolitice, cheile au o lungime de doar 100 m, dar o gama de elemente aproape completa pentru carstul de acest tip, fiind formate dintr-o succesiune de cascade.

La baza lor, eroziunea a creat cele mai frumoase marmite intalnite in Muntii Trascaului. De altfel, urmarind profilul transversal, se poate vedea clar ca mecanismul adancirii cheii este legat de o suprapunere de marmite, din ce in ce mai adanci.

Denumite de localnici foarte sugestiv „Baile Romane”, aceste marmite s-au adancit alternativ, intr-o succesiune de etape, din care cauza profilul cheii este foarte curios, atat cel longitudinal cat si cel transversal. Adancirea s-a facut in chip ondulat, datorita faptului ca fenomenul de marmitaj s-a manifestat alternativ pe cele doua parti ale vaii.

In profil longitudinal au o cadere de peste 50 m, incluzand aici 4 cascade intre 3 si 15 m. In profil transversal ingustarea lor maxima face sa poti atinge cu mainile ambii pereti in acelasi timp si chiar sa treci cu greu printre ei la nivelul talvegului.

Castelul Karoly, Carei, Satu Mare

Castelele fascineaza! Desigur, daca sunt cunoscute si intelese. Iata in continuare o prezentare a unui castel mai putin promovat decat altele, desi de o importanta istorica deosebita. Anne Marie l-a adus in prin plan, eu dezvolt subiectul!

Castelul Karoly din Carei (judetul Satu Mare)a fost construit in 1482, pornind de la o casa intarita.

Constructia a starnit impotrivirea nobililor din comitatul Satmar, fiind nevoie de interventia regelui Matei Corvin pentru aplanarea conflictului. In 1592, datorita deselor incursiuni ale turcilor, Karoly Mihaly ia decizia de a intari constructia existenta.

In 1592 Karoly Mihaly a intarit constructia existenta, inconjurand cladirea veche cu ziduri puternice, intrerupte cu bastioane, lasand acces doar printr-un singur pod suspendat.

Cetatea a jucat un rol important de-a lungul sec. XVII, facand parte din randul marilor fortarete de aparare a frontierei vestice a Transilvaniei.

Importanta cetatii este mentionata mai ales dupa reconstructia ei intre anii 1661-1666. Importanta ei continua si in timpul razboaielor duse de principele Rakoczi Francisc al II-lea impotriva habsburgilor ( 1703-1711 ). Cetatea este asediata de armata principelui, dar dupa cateva zile Karoly Sandor trece de partea principelui fiind numit conducatorul armatei.

In 1705 cetatea este atacata de austrieci si distrusa partial, fiind refacuta in acelasi an.

Deoarece la sfarsitul sec. XVIII cetatea nu mai juca nici un rol militar, Karoly Jozsef a hotarat demolarea zidurilor si astuparea santurilor. Pastrand fundatia si unele ziduri a fost construit un castel patrulater, cu un singur etaj.

Constructia a fost terminata in anul 1794, era in stil baroc si cuprindea 20 de camere la parter, 21 la etaj si o capela. Tot in aceasta perioada se formeaza parcul cu plante rare si se construieste un manej pentru 24 de cai.

In urma cutremurului din 1834, castelul in buna parte s-a daramat, restaurarea fiind facuta abia intre 1894-1896. Cu aceasta ocazie castelul este mult modificat, adaugandu-i-se inca un nivel la fatada, trei turnuri mici si patru mari. Restaurarea s-a facut in stil neogotic, condusa fiind de arhitectul Meining Arthur ajutat de mesteri priceputi din Carei.

Elementele de aparare din actuala forma a cladirii au doar rol decorativ (bastionul, santul cu apa). Arhitectura interioara a cladirii, usile, ferestrele, balustrada scarii interioare precum si obiectele din fier forjat au fost faurite de mesteri locali. Holul era destinat primirii oaspetilor, salile de la parter erau folosite ca sufragerii si bucatarie in timp ce incaperile de la etajele I si II erau locuinte.

In prezent, in castelul se afla un muzeu istoric si de stiintele naturii, aici functionand si biblioteca cu peste 80.000 de volume. In general este deschis numai in weekend, iar intrarea este libera. La capela din castel sunt organizate cununii, iar ocazional, sunt gazduite expozitii itinerante.

Castelul Karoly, aflat acum in stare avansata de degradare, a fost inclus intr-un program comun de finantare cu fonduri europene in cadrul programului "Circuitul targurilor medievale din Transilvania de Nord", primind fonduri de 4,4 milioane de euro pentru restaurare.
Sursa: http://www.ziare.com

Camera Amore e Psiche Palazzo Te, Mantova, Italia

La Mantova, un orasel fascinant din nordul Italiei, am fost invitata sa vizitez un Palat deosebit.
Palazzo del Te sau Palazzo Te este un palat aflat in suburbiile orasului din nordul Italiei. Acest palat este un exemplar deosebit al stilului manierist de arhitectura, capodopera celebra a arhitectului Giulio Romano, unul dintre elevii lui Rafael.

Palatul Te este o cladire simpla, patrata, construita intre anii 1524-1534 pentru Federico II Gonzaga, marchiz de Mantova. Acesta a decis construirea unei resedinte pe Isola del Te, aflata chiar in afara zidurilor orasului pe care il conducea.

Palatul are numeroase camere, fiecare servind unui scop bine definit. Eu am fost impresionata de Camera di Amore e Psiche - Sala Iubirii si a Sufletului, o sala ale carei picturi ilustreaza povesti de iubire minunate.
Este camera ce ofera cea mai somptuasa ambianta, destinata sa primeasca doar oaspeti ilustrii la banchetele si cinele organizate la palat.

Cele 22 de scene pictate de Giulio Romano la Palatul Te sunt inspirate de celebrele Metamorfoze ale lui Apuleio, scriitor latin al secolului II d.Hr.
Tema centrala a intregului ansamblu decorativ este Iubirea – cea mai puternica

divinitate intre zei, temuta chiar si de Jupiter.

Pe pereti sunt pictate alte povestiri mitologice, care ilustreaza iubiri imposibile, neimpartasite, tragice, contrastante. Numeroase sunt relatiile dintre zei si pamanteni (Venus si Adonis, Bacchus si Ariadne, Jupiter si Olympia), dar si pasiunile nascute intre zei (Marte si Venus, Acis si Galatea) si, de asemenea, intre oameni si animale ( Pasiphae si taurul).

Peretii dinspre sud si vest integreaza vizitatorul in pregatirea unui banchet somptuos la care participa zeitatile. Protagonistii sunt Cupidon si Psyche, alaturi de fiica lor, Voluptatea. Seamana cu banchetul ce a avut loc pe insula lui Venus, astfel cum sunt descrise in textul umanist Hypnerotomachia Poliphili, in mod ideal, comparata cu insula Te.

Chiar daca nu exista o legatura logica intre toate episoadele, putem considera ca interpretarea artistica sustine o relatie intre temele picturilor si viata personala a clientului. Se pare ca exista o paralela intre pasiunea lui Cupidon pentru Psyche, iubire interzisa de mama lui Cupidon si iubirea lui Frederick pentru Isabella Boschetti, careia i s-a opus mama lui Gonzaga, Isabella d'Este. Dar paralela exista chiar si in dragostea lui Zeus pentru Olimpia, deoarece Isabela Boschetti era casatorita.

Somptuozitata decoratiilor nu consta doar in varietatea subiectelor dar, de asemenea, si in tehnicile utilizate. Peretii, pictati in fresca, prezinta finisaje in tempera si stucaturi superbe. Plafonul este fabricat dintr-o structura din lemn, acoperita de un strat subtire de ipsos si decorat cu picturi in ulei, in culori stralucitoare si de o intensitate cromatica fascinanta. Pe tavan, stucaturi aurii elaborate incadreaza diferitele scene.

O poveste fascinanta, aceea dintre Iubire si Suflet, spusa desavarsit prin intermediul picturii.

Biblioteci celebre – remedii pentru suflet

Biblioteca Abatiei Ad Mont, Austria

Impresionata de biblioteca unui profesor de filosofie pe care l-am vizitat recent, am incercat sa descopar care biblioteci se pot lauda cu ceva special. In afara de Biblioteca Vaticanului despre care auzisem mai multe teorii si de Biblioteca Congresului SUA care m-a uimit prin vastitate, am cunoscut, prin intermediul unui articol pe care il reproduc mai jos si alte tezaure de cultura, ele insele – bibliotecile - veritabile monumente de arta.

530 mile de rafturi imbraca Biblioteca Congresului American, cea mai mare institutie de cultura din lume, ce detine 128 de milioane de publicatii.

36.000 volume cuprinde cea mai vasta biblioteca din lume, cea a Palatului Regal din Portugalia.

Biblioteca El Escorial, Madrid, Spania

Se pare ca Italia este o destinatie perfecta unde cititorii pot savura o carte buna.
Biblioteca Marciana din Venetia, numita astfel dupa Sfantul Apostol Marcu. Inca din 1362, poetului Petrarca i-a incoltit ideea crearii unei biblioteci publice la Venetia si, la moartea sa, a lasat orasului intreaga lui biblioteca. Biblioteca Marciana cuprinde 13.057 de manuscrise, 2.884 incunabule, 24.054 asa-numite cinquecentine (carti editate in secolul XVI – n. tr.) si 3.850 de periodice (dintre care 960 curente), dar este renumita pentru fondul sau de publicatii grecesti (unul dintre cele mai importante din lume), pentru manuscrisele si editiile rare venetiene. Biblioteca Angelica, Biblioteca Sansovino din Roma si Biblioteca Di Belle Arti din Milano impresioneaza la fel de mult.


Biblioteca Di Belle Arti din Milano

Biblioteca manastireasca St. Gallen (The Abbey Library of St. Gallen) este cea mai veche biblioteca din Elvetia si una dintre cele mai importante biblioteci din lume. Biblioteca si intreaga manastire din incinta St. Gallen au fost incluse in lista UNESCO. In fiecare an, aproape 100.000 de vizitatori vin din intreaga lume pentru a vedea expozitiile de aici, dar si colectiile de carte veche din perioada medievala. Este considerata de multi a fi una dintre cele mai frumoase biblioteci din lume.

Biblioteca manastireasca St. Gallen

Dupa un incendiu devastator, cu cateva secole in urma, Biblioteca Congresului din Washington a renascut din cenusa prin decizia lui Thomas Jefferson (1743-1826) de a vinde 6.000 dintre volumele sale contra 23.900 de dolari. Situata in trei cladiri in Washington D.C., Biblioteca Nationala a SUA este cea mai mare biblioteca a lumii dupa numarul de rafturi si detine cel mai mare numar de carti. Azi, rafturile cladirii impunatoare gazduiesc 120 de milioane de opere, printre ele numarandu-se 54 de milioane de manuscrise, 18 milioane de carti si 4,5 milioane de harti.

Biblioteca Congresului SUA

In Peninsula Iberica devotiunea pentru carte pastreaza o marturie ciudata. Biblioteca din Mafra (Portugalia), ca si Palatul Regal si Manastirea Franciscana adapostita de acelasi edificiu, sunt rezultatul unei promisiuni pe care regele Portugaliei, Joao al V-lea, a facut-o reginei, spaniola Maria de Austria, in cazul in care aceasta ii va darui un fiu, un mostenitor al tronului. Regina a nascut un baiat si regele si-a tinut si el promisiunea, construind cel mai stralucitor monument al barocului portughez, cu 880 de sali, 4.500 de usi si ferestre, 154 de scari si 29 de gradini interioare (patio).

Biblioteca din Mafra (Portugalia)

Biblioteca Nationala "Francois Mitterrand" sau Biblioteca Nationala a Frantei are o colectie uriasa, de peste 13 milioane de documente, 315 milioane de carti, peste un milion de documente sonore si multimedia, peste 3.000 de reviste si ziare, franceze si internationale. Aici se afla intreaga productie editoriala a Frantei, de la originile sale, incepand din secolul al XVI-lea.

Biblioteca Nationala a Frantei

Fondata la 1810, Biblioteca Nationala din Rio de Janeiro, Brazilia, azi cea mai mare biblioteca din America Latina, de o mare frumusete arhitecturala, capatand un aer maret prin donatiile conducatorilor Braziliei, are peste noua milioane de item-carti, gravuri, harti – din care un milion de carti cu caracter general (monografii, pamflete, eseuri, teze), din secolul al XVIII-lea si pana azi.

Biblioteca Nationala din Rio de Janeiro, Brazilia

In lume exista cateva biblioteci care iti iau ochii, nu numai prin arhitectura lor deosebita, dar si prin tomurile de colectie unicat. Iata o lista a acestora: Libraria din Manastirea Strahov (Praga), August Herzog, Wolfenbüttel (Germania), Waldsassen Abbey din Bavaria (Germania), Beatus Rhenanus, Basel (Elvetia), Biblioteca Bernadotte (Stockholm), cele trei biblioteci faimoase din Portugalia – Biblioteca Palatului si Manastirii Mafra I, Biblioteca Palatului National Lisbon si Biblioteca Universitara Coimbra, Biblioteca Palafoxiana din Puebla (Mexico), Biblioteca Academiei de Limbi din Madrid, Biblioteca Castilla La Mancha (Spania), Biblioteca El Escorial din San Lorenzo (Spania), Biblioteca Salamanca Library din Salamanca (Spania), Biblioteca Parlamentului Ottawa (Canada), George Peabody din Baltimore (SUA), biblioteca Kremsmuenster Abbey din Kremsmuenster si biblioteca Manastirii Benedictine Admont (Austria), biblioteca regelui prusian Frederic al II-lea din Postdam (Germania), Paltin-Moretus din Antwerp (Belgia), Biblioteca Rennie Mackintosh din Scoala de Arta Glasgow (Scotia), Dutch Royal Archives si Biblioteca St. Walburga (Elvetia).

Biblioteca Parlamentului canadian, Ottawa, Canada

Biblioteca Catedralei Kalocsa (Ungaria), cele trei biblioteci din Austria: Melk Monastery, St. Florian Monastery si Biblioteca Nationala din Viena, Biblioteca Alencon (Franta), Herzogin Anna Amalia Bibliothek Weimar II (Germania), Biblioteca Rijkmuseum din Amsterdam, Biblioteca Riksdagen din Suedia, State Library (Australia), Theology Room St. Deiniol (Irlanda de Nord), Trinity College Library din Dublin (Irlanda), Biblioteca Vaticanului (Roma), Biblioteca Publica Boston Copley din Boston (SUA), Biblioteca Riggs a Universitatii Georgetown (SUA), Biblioteca Suzzallo din Seattle (Washington), Biblioteca Parlamentului Ottawa (Canada) sau Real Gabinete Portugues De Leitura Rio de Janeiro (Brazil) – posibil cea mai frumoasa biblioteca din lume. La randul ei, Anglia este renumita pentru bibliotecile sale vechi si pretioase. Amintim aici Bodleian Library si Old British Reading Room din incinta Universitatii Oxford, Hereford Cathedral Chained Library (Hereford), Chetham’s Library din Manchester, Biblioteca Nationala de Arta "Victoria and Albert Museum" din Londra si Biblioteca Queen’s College Oxford.

Biblioteca de carti rare “Thomas Fischer”, Universitatea din Toronto, Canada
Autor: RALUCA GRINTESCU
Sursa: http://www.jurnalul.ro

Biblioteca din Alexandria, Egipt

De curand, conversand cu un prieten drag, s-a iscat o controversa pe tema distrugerii Bibliotecii antice din Alexandria. Eu sustineam ca ar fi fost incendiata de romani, de crestini, el – ca ar fi fost distrusa de arabi. Nu aveam nici o sursa de documentare la dispozitie, motiv pt care s-a intiparit in mintea mea dorinta de a descifra aceasta enigma.
Am descoperit un articol foarte interesant pe un site drag mie - lovendal.net pe care il reproduc mai jos.

Candva cea mai mare biblioteca din lume – continand lucrari ale celor mai mari ganditori si scriitori ai Antichitatii, printre care Homer, Platon, Socrate si multi altii -, Biblioteca din Alexandria a fost aparent distrusa de un incendiu urias, in urma cu 2 000 de ani, iar lucrarile pe care le adapostea s-au pierdut. Dupa distrugere, aceasta minune a lumii antice a bantuit imaginatia poetilor, istoricilor, calatorilor si invatatilor, care au deplans tragica pierdere pentru cunoastere si literatura. Astazi, ideea unei biblioteci universale situate intr-un oras celebrat drept centrul invataturii lumii antice a ajuns la nivel de mit.

Fondarea Bibliotecii din Alexandria

Istoria fondarii Bibliotecii din Alexandria este invaluita in mister. Se crede ca, in jurul anului 295 i.Hr., invatatul si oratorul Demetrius din Phaler, un guvernator exilat din Atena, l-a convins pe Ptolemeu I Soter sa infiinteze aici o biblioteca. Demetrios si-a imaginat o biblioteca in care sa fie gazduite copii ale tuturor cartilor lumii, o institutie care sa rivalizeze cu insasi Atena. In consecinta, sub patronajul lui Ptolemeu I, Demetrios a organizat constructia Templului Muzelor sau Musaeum, din care deriva cuvantul muzeu. Aceasta structura era un complex de veneratie, avand ca model Scoala lui Aristotel din Atena, un centru pentru prelegeri filozofice si dezbateri intelectuale.

Templul Muzelor avea sa fie prima parte a complexului bibliotecii din Alexandria si era situat pe terenul palatului regal, intr-o zona cunoscuta drept Brucheion sau cartierul regal, in districtul grecesc nord-estic al orasului. Muzeul era un centru de cult, cu altare pentru fiecare dintre cele noua muze, dar functiona si ca loc de studiu, avand spatii de lectura, laboratoare, observatoare, gradini botanice, o gradina zoologica, incaperi de locuit si sali de masa, pe langa biblioteca propriu-zisa. Un preot ales de Ptolemeu I era administratorul muzeului; exista si un bibliotecar care se ocupa de colectia de manuscrise.

La un moment dat, in timpul domniei sale (din 282 pana in 246 i.Hr.), Ptolemeu al II-lea Philadelphus, fiul lui Ptolemeu I Soter, a infiintat Biblioteca Regala, care avea sa se adauge Templului Muzelor, ridicat de tatal sau. Nu este limpede daca Biblioteca Regala, care avea sa devina principala biblioteca de manuscrise, a fost o cladire separata, situata langa muzeu, sau daca era o extensie a cladirii initiale. Totusi, in general se considera ca Biblioteca Regala era o parte a Templului Muzelor.

Se pare ca in timpul domniei lui Ptolemeu al II-lea a inceput sa prinda contur ideea bibliotecii universale. De asemenea, se pare ca peste 100 de invatati au fost gazduiti in muzeu, sarcina lor fiind aceea de a face cercetari stiintifice, a tine prelegeri, a publica, a traduce, a copia si a colectiona nu doar manuscrisele originale ale autorilor greci (printre care se afla, aparent, colectia privata a lui Aristotel), dar si traduceri ale lucrarilor din Egipt, Siria, Persia, precum si texte budiste si scripturi ebraice.


Jumatate de milion de papirusuri

Se spune ca setea de cunoastere a lui Ptolemeu al III-lea era atat de mare, incat a decretat ca toate vasele care ancorau in port sa predea autoritatilor manuscrisele pe care le aveau. Scribii autorizati faceau copii si le inmanau proprietarilor, manuscrisele originale fiind pastrate in biblioteca. S-a vehiculat ideea ca, la un moment dat, numarul de documente ajunsese la o jumatate de milion, desi nu este clar daca cifra se refera la carti sau la papirusuri. Totusi, dat fiind faptul ca era nevoie de multe papirusuri pentru a alcatui o carte, este mai probabil ca se facea referire la numarul de papirusuri. Totusi, unii invatati considera ca pana si 500 000 de papirusuri reprezinta un numar prea mare, deoarece constructia unei cladiri care sa aiba atata spatiu de depozitare ar necesita o munca uriasa – chiar daca nu ar fi ceva imposibil.

Cu toate acestea, in timpul domniei lui Ptolemeu al II-lea, colectia Bibliotecii Regale a devenit atat de vasta, incat a fost creata o biblioteca adiacenta. Aceasta era situata in incinta templului lui Serapis, in districtul egiptean Rhakotis, in partea sud-estica a orasului. In perioada in care scriitorul grec Callimachus (cea 305 i.Hr. – cea 240 i.Hr.) a fost director al bibliotecii, cladirea adiacenta continea 42 800 de papirusuri, toate fiind copii ale lucrarilor din biblioteca principala.

Cine a incendiat biblioteca?

Presupusa distrugere a Bibliotecii din Alexandria in urma unui incendiu, odata cu care s-au pierdut si majoritatea lucrarilor complete ale literaturii antice, a reprezentat un subiect de vii dispute de-a lungul secolelor. Ce s-a intamplat de fapt cu acest uimitor depozit al cunoasterii antice si cine este raspunzator de incendiere ? Primul lucru care trebuie mentionat este urmatorul: e posibil ca „cea mai mare catastrofa a lumii antice” sa nu fi avut niciodata loc sau sa nu fi avut o asemenea amploare. Cu toate acestea, biblioteca a disparut practic fara urma, asa ca trebuie sa fi avut loc un dezastru.

Iulius Cezar, suspectul nr.1

Cel mai popular suspect in acest caz este Iulius Cezar. Se spune ca, in timpul ocupatiei de catre Cezar a orasului Alexandria, in anul 48 i.Hr., acesta a intrat in palatul regal, care era inconjurat de flota egipteana din port. Pentru propria siguranta, si-a pus oamenii sa dea foc vaselor egiptene, numai ca incendiul a scapat de sub control si s-a raspandit in zona urbana de langa port, care continea depozite, magazii si arsenale. Dupa moartea lui Cezar, toti au crezut ca el a distrus biblioteca.

Filozoful si dramaturgul roman Seneca, citand lucrarea lui Titus Livius, Ab Urbe condita, scrisa intre anii 63 i.Hr. si 14 d.Hr., spune ca 40 000 de papirusuri au fost distruse in incendiul provocat de Cezar. Istoricul grec Plutarh mentioneaza ca focul a distrus „mareata Biblioteca”. Istoricul roman Dio Cassius (cea 165 d.Hr. – 235 d.Hr.) povesteste despre un depozit cu manuscrise care a fost distrus in timpul conflagratiei.

In cartea sa, Biblioteca disparuta, Luciano Canfora considera ca marturiile scriitorilor antici dovedesc ca nu marea biblioteca a fost distrusa, ci manuscrisele depozitate in magaziile de langa port, asteptand sa fie transportate. Marele invatat si filozof stoic Strabo lucra in Alexandria in anul 20 i.Hr. si din scrierile sale reiese clar ca biblioteca nu mai era centrul invataturii, renumit in lumea intreaga, asa cum fusese cu secole inainte. De fapt, Strabo nici nu prea mentioneaza biblioteca, desi face referire la muzeu, pe care il descrie ca fiind „parte a palatului regal”. Mai spune ca acesta „cuprinde drumul acoperit, porticul si o sala mare in care membrii invatati ai muzeului luau masa in comun”. Daca marea biblioteca era atasata de muzeu, atunci cu siguranta ca Strabo nu considera necesar sa o mentioneze separat; mai important e faptul ca, daca el se afla aici in anul 20 i.Hr., atunci biblioteca nu avea cum sa fi fost incendiata de Cezar cu 28 de ani inainte.

A distrus imparatul Theodosius I biblioteca?

Existenta bibliotecii in anul 20 i.Hr., chiar daca intr-o forma mai putin grandioasa, inseamna ca trebuie sa cautam in persoana altcuiva pe distrugatorul minunii antice din Alexandria. In anul 391 d.Hr., imparatul Theodosius I, in incercarea sa de a eradica paganismul, a sanctionat oficial distrugerea Serapeumuhii sau a Templului lui Serapis din Alexandria. Distrugerea templului a fost dusa la indeplinire sub comanda lui Teophilos, episcopul Alexandriei, iar apoi o biserica crestina a fost ridicata in acel loc. S-a emis ipoteza ca biblioteca adiacenta a muzeului, situata in apropierea Templului, si biblioteca regala propriu-zisa au fost, de asemenea, rase de pe fata pamantului in aceste circumstante.

Totusi, daca este plauzibil ca manuscrisele din biblioteca Serapeum sa fi fost distruse in timpul acestei epurari, nu exista nicio dovada ca Biblioteca Regala inca mai exista la sfarsitul secolului al IV-lea. Nicio sursa antica nu mentioneaza distrugerea vreunei biblioteci in aceasta perioada, desi istoricul englez din secolul al XVIII-lea Edward Gibbon i-o atribuie in mod gresit patriarhului Teophilos.

Sau a distrus-o Omar?
Ultimul presupus autor al acestei nelegiuiri este califul Omar. In anul 640 d.Hr., arabii (sub comanda generalului Amrou ibn el-Ass) au cucerit Alexandria, dupa un lung asediu. Din cate se pare, cuceritorii arabi auzisera despre o biblioteca magnifica, ce continea intreaga cunoastere a lumii, si erau nerabdatori sa o vada. Insa Califul, deloc miscat de aceasta vasta colectie de carti intelepte, a afirmat, se pare, ca „fie sunt in contradictie cu Coranul, caz in care sunt eretice, fie sunt in acord cu acesta, si atunci sunt de prisos”. Manuscrisele au fost atunci adunate si folosite drept combustibil pentru 4 000 de bai publice din oras. De fapt, erau atatea papirusuri, incat au incalzit baile din Alexandria vreme de sase luni.

Despre aceste evenimente incredibile a scris 600 de ani mai tarziu renascentistul crestin Gregorius Bar-Hebraeus (1226-1286). Totusi, daca este posibil ca arabii sa fi distrus o biblioteca crestina din Alexandria, este aproape sigur ca, la mijlocul secolului al VII-lea, Biblioteca Regala nu mai exista.

A fost descoperita biblioteca din Alexandria?

In 2004, o echipa de arheologi polonezi si egipteni a declarat in cadrul buletinelor de stiri ca au descoperit o parte a Bibliotecii din Alexandria in timp ce faceau sapaturi in regiunea Brucheion. Arheologii au descoperit 13 sali de lectura, fiecare cu un podium central ridicat. Totusi, structura dateaza de la sfarsitul perioadei romane (secolele V-VI d.Hr.), asa ca nu pot reprezenta prodigiosul muzeu ori Biblioteca Regala, desi inca se fac investigatii in zona.

In 1995, au inceput lucrarile constructiei Bibliotecii Alexandrina, o mare biblioteca si un centru cultural, localizata in zona sitului bibliotecii antice. Uriasul complex a fost inaugurat oficial pe 16 octombrie 2002 si a fost ridicat pentru a comemora disparuta Biblioteca din Alexandria si a reaprinde o parte din stralucirea intelectuala pe care primul centru a reprezentat-o candva. Sa speram ca existenta unei noi biblioteci universale va demonstra, cel putin in spirit, ca vechea biblioteca nu s-a pierdut.