vineri, 22 aprilie 2011

Ziua Pamantului si Biodiversitatea

In prezent, peste 4.000 de organizatii neguvernamentale si 700 de milioane de oameni din 170 de tari sunt implicati in actiuni de protejare a resurselor naturale ale planetei. Alaturi de mult mai tanara miscare asemanatoare, Ora Pamantului, aceasta este doar o incercare de a atrage atentia asupra importantei protejarii mediului inconjurator.

In 1970, in urma eforturilor senatorului american Gaylord Nelson, s-a ajuns la concluzia ca e cazul sa se faca ceva pentru a se atrage atentia asupra pericolelor ce pot fi provocate de degradarea mediului inconjurator. Aceasta in conditiile in care nimanui nu ii pasa de acest aspect si de efectele pe termen lung avute de dezvoltarea acerba asupra mediului inconjurator. Astfel, pe 22 Aprilie 1970 a avut loc in Statele Unite una dintre primele manifestatii ecologiste de anvergura, la care au participat milioane de oameni.



Comisia Europeana a lansat anul trecut in Romania campania de informare pe tema biodiversitatii cu scopul de a contribui la cresterea gradului de responsabilizare fata de biodiversitate, prin educarea publicului si generarea unui angajament comun al cetatenilor si autoritatilor locale.

Avand ca mesaj principal "Contam unii pe altii", campania urmareste intr-o prima faza informarea romanilor despre ce inseamna biodiversitatea si care sunt riscurile diminuarii acesteia. Se doreste cresterea responsabilizarii fata de biodiversitate si prin stimularea la discutii despre solutiile la problema biodiversitatii.

• Romania, unul dintre cele mai noi state membre - amplasat strategic ca poarta de acces spre Europa de Est - aduce cu ea propria regiune biogeografica, regiunea stepica.
• Regiunea stepica are doar o zona restransa reprezentativa in UE, si aceea se afla exclusiv in Romania. Insa aceasta zona se extinde intr-o imensa fasie naturala, care se desfasoara de-a lungul Rusiei pana in Mongolia.
Romania este recunoscuta in special pentru Delta Dunarii, care se intinde pe o distanta de peste 4500 km². Acest intins labirint de canale de apa, insule plutitoare, stuf, lacuri, paduri vechi si nisipuri miscatoare, este fara exagerare cea mai ampla si spectaculoasa zona mlastinoasa din Europa.
• Este, de asemenea, un paradis de neegalat din punct de vedere al vietatilor salbatice. Milioane de pasari traiesc in Delta Dunarii, printre care pelicanul Dalmatian, a carui populatie in intreaga lume ajunge la numai 4200 de exemplare.
Peisajul se schimba in mod semnificativ in regiunea centrala a tarii, unde Muntii Carpati formeaza un arc in inima Romaniei, aducand cu ei o gama larga de specii alpine si urme de paduri naturale, bogat locuite de specii salbatice.
• Romania gazduieste cea mai mare concentratie de carnivore de talie mare din Europa (ursi, lupi si rasi). Alaturi de Bulgaria, aceste doua tari adapostesc aproape jumatate din populatia totala din UE a acestor trei specii si sunt prin urmare esentiale pentru supravietuirea lor.
• Fortaretele (de acest gen) includ Muntii Piatra Craiului, care sunt situati in centrul Romaniei. Aceasta nu este doar o importanta zona salbatica, dar serveste, de asemenea, si drept un coridor ecologic care face legatura intre diferite parti ale Carpatilor, in acelasi timp permitand animalelor salbatice sa migreze aproape nestingherite de-a lungul partii sudice a lantului muntos. Piatra Craiului este ca un pod natural, cu creasta calcaroasa lunga si ingusta, paduri dese si curate.
Sursa: descopera.ro

marți, 19 aprilie 2011

Sfintele Sarbatori de Pasti in Romania

Traditii de Pasti in Romania

Ouale rosii de Pasti nu pot lipsi de pe masa nici unui bun crestin la aceasta sarbatoare.

Rastignirea si invierea reprezinta eterna legatura dintre moarte si viata, asa precum renaste natura in fiecare primavara, cand se reia ciclul vietii. Oul, el insusi purtator de viata, devine un simbol al regenerarii, al purificarii, al vesniciei. In traditia populara romaneasca se crede ca ouale de Pasti sunt purtatoare de puteri miraculoase: ele vindeca boli si protejeaza animalele din gospodarie. Ouale rosii aveau menirea de a tine raul departe si simbolizau sangele lui Hristos.

La noi, de Pasti, ouale nu se vopsesc doar in rosu, ci si in alte culori, realizind desene deosebit de inspirate si frumos lucrate, in motive geometrice sau reprezentind plante, animale ori diferite simboluri. Ouale sunt incondeiate in trei-patru culori, de obicei, tinind cont si de simbolul fiecarei culori in parte: rosu (soare, foc, dragoste), negru (eternitate, statornicie), galben (lumina, bogatia recoltelor, tineretea), verde ( forta naturii, rodnicie, speranta), albastru (sanatate, seninul cerului). Oua decorative de Pasti se mai fac cu vopsele in relief (Vrancea, Putna Sucevei), impodobite cu margele (Bucovina), din lemn (zona Neamt) sau din lut (Corund-Harghita). In unele parti ale tarii sunt folosite oua fierte, in alte zone, cele golite de continut.

Joia Mare este ziua in care Iisus a spalat picioarele apostolilor si a instituit taina Euharistiei (Impartasania) la Cina cea de Taina.
Conform traditiei, inrosirea oualor de Pasti se face in Joia Mare, pentru ca se spune ca ouale fierte si vopsite in aceasta zi se pot pastra pe tot parcursul anului, fara sa se strice.

Exista credinta ca nu este bine sa dormi in Joia Mare, caci cine doarme in aceasta zi va fi lenes tot anul. In special daca doarme o femeie, va veni Joimarita care o va pedepsi sa nu poata munci tot anul.

Vinerea Mare este ultima vineri dinaintea Sarbatorii de Pasti (din Saptamina Mare ) si se mai numeste si Vinerea Patimilor (ziua patimilor si rastignirii lui Iisus) sau Vinerea Seaca (pentru ca e zi de post negru pentru cei mai multi romani, adica nu maninca si nu beau nimic toata ziua).

Postul negru este tinut in credinta ca Dumnezeu il va feri pe cel care posteste de toate bolile, il va face sa fie sanatos si sa-i mearga bine tot restul anului.
In Vinerea Mare nu se lucreaza si nu se pleaca de acasa decat pentru a merge la biserica.

La Inviere, credinciosii iau lumina, aprinzandu-si lumanarile de la lumanarea cu care iese preotul din altar, dar si Sfintele Pasti (paine si vin, trupul si sangele Mantuitorului, care simbolizeaza sacrificiul si triumful asupra pacatului si mortii).
Lumanarile cu care ai luat lumina de la preot in noaptea Invierii nu se arunca, ci se aprind in fata icoanei in caz de suparare mare, la necazuri sau cand te afli in mari dificultati. Se spune ca lumina acestora este mai aproape de rai decat orice alta lumina.

In prima zi de Pasti exista obiceiul de a se purta haine noi in semn de respect pentru aceasta aleasa sarbatoare, dar si pentru ca ea semnifica primenirea trupului si a sufletului, asa cum se primeneste intreaga natura odata cu primavara.

Masa din prima zi de Pasti este un prilej de reunire a familiei, decurgind dupa un adevarat ritual. De pe masa de Pasti nu pot lipsi: ouale rosii, casul de oaie, salata cu ceapa verde si ridichi, drobul si friptura de miel, pasca umpluta cu brinza sau smintina si mai nou, cu ciocolata.

In a doua zi de Pasti s-a mai pastrat (in special in Transilvania) obiceiul udatului, avand semnificatia unui act de purificare. De obicei, feciorii stropesc cu apa sau cu parfum persoanele iesite in cale, in special fetele.

Ca si oul, iepurele a devenit un simbol reprezentativ al Pastelui. Iepurasul de Paste reprezenta simbolul fertilitatii si al unei vieti noi in conceptia vechilor egipteni si a altor civilizatii antice. Imaginea iepurelui ca simbol al Pastelui este de provenienta germanica, iepurasul de Paste fiind mentionat in literatura secolului XVI drept un mesager al oualor pe care Sfantul Nicholas le trimitea ca rasplata celor care au facut fapte bune. Ouale sunt un simbol al invierii si al continuitatii vietii, iar iepurele, chiar si in vremurile precrestine, era considerat un animal sfant, asociat cu reintoarcerea primaverii si cu fertilitatea.

In fiecare primavara, se reaprinde in sufletul nostru flacara sperantei si increderii in Invierea din veac, asa cum natura reinvie an de an, mai plina de taine cu fiecare mugur si fiecare frunza…
Surse: http://biserica.org, http://www.razbointrucuvant.ro/

Mali – bijuteria din vestul Africii


Mali reprezinta bijuteria Africii de Vest si o destinatie care dispune de toate ingredientele necesare pentru o vacanta de neuitat. Tara ocupa teritoriul unde se aflau odinioara cele mai mari imperii ale Africii si are o istorie bogata, care a daruit posteritatii unele dintre cele mai impresionante atractii – legendarul oras Timbuktu (Tombouctou), al carui nume nu si-a pierdut niciodata atractivitatea pentru turisti, glorioasa moschee de la Djenne si portul Mopti.


Istoria Mali-ului a fost intotdeauna legata de povestea deserturilor si raurilor sale. Rutele comerciale din Sahara au facut din aceasta regiune una dintre cele mai bogate din lume iar Nigerul unul dintre cele mai mari si vechi fluvii din Africa. Calatoria de-a lungul fluviului Niger (de preferat cu o barca de viteza mica) catre Timbuktu este una dintre cele mai mari aventuri de pe continent. Nu departe de malul fluviului se gaseste Falaise de Bandiagara care adaposteste una dintre cele mai misterioase populatii ale Africii de Vest – Dogonii, ale caror sate si ritualuri culturale complexe inca dainuie. Daca ai de ales sa vizitezi doar un singur loc din Mali alege Tara Dogonilor – este remarcabila.


Mali-ul este un amestec cultural impresionant, de la populatia nomada Tuareg din Sahara pana la grupurile de pescari din Bozo. In consecinta, pe oriunde mergi gasesti ceremonii fascinante, traditii muzicale cunoscute in toata lumea care isi au originea aici si culturi traditionale accesibile turistilor.

Sursa:http://www.lonelyplanet.com
Multumesc Anne Marie pt traducere!

Insula Apocalipsei, Juan Fernández, Chile

Situat la 667 km de coasta statului Chile, arhipelagul Juan Fernández este uneori port pentru navele ce naviga spre Insula Pastelui. Cea mai mare insula poarta numele Robinson Crusoe, nume inspirat de protagonistul romanului lui Daniel Defoe, marinarul scotian Alexander Selkirk.

Ce este interesant insa la acesta insula abia acum urmeaza. Cu peste un deceniu in urma, antropologul Jim Turner a descoperit ceea ce el crede ca este un monument mayas de mult pierdut care detine secretul despre sfarsitul timpului – ( atentie! Nu sfarsitul lumii ci al timpului asa cum il cunoastem in prezent).

Turner considera ca o stanca de pe "Apocalypse Island", unde exista o imensa statuie sculptata in roca vulcanica de stravechii mayasi, reprezentand zeul lor Soare, este unul dintre singurele locuri de pe pamant de unde se pot vedea ultimele doua evenimente ceresti - tranzitul lui Venus – care va trece, asemeni unei pete circulare intunecate, prin dreptul discului solar atunci cand acesta va apune si eclipsa totala de Soare - care anunta sfarsitul timpului, conform civilizatiei Maya: 21 decembrie 2012.

Pana una alta, pe insula Robinson Crusoe se intampla adevarate minuni. Articol din martie 2010 preluat de pe http://infoportal.realitatea.net:
In urma cu cateva zile o fetita de 12 ani a salvat insula Robinson Crusoe din Pacific. Fetita a dat alarma, astfel ca majoritatea celor 650 de locuitori s-au putut adaposti din calea tsunami-ului care a lovit insula dupa cutremurul din Chile. Incidentul s-a petrecut duminica, la 6 dimineata. Martina Maturana, fiica de 12 ani a politistului local era acasa cand a simtit trepidatiile. S-a uitat pe fereastra si a vazut valurile. Fata a alergat 400 de metri pana in piata centrala a satului si a sunat clopotul prevestitor de urgenta, scrie publicatia britanica The Independent. Cei mai multi locuitori au apucat sa fuga, cat sa se salveze de valul masiv care avea sa loveasca insula in scurt timp.

Pestera Apocalipsei, Patmos, Grecia

Deschid o serie de articole in care locuri de pe pamant, din diferite motive, au primit asocierea cu acest cuvant. Pana si wikipedia stie ca Apocalipsa (in greaca Apokálypsis) inseamna Revelatie si nu Sfarsit.

Pestera Apocalipsei este unul dintre cele mai vizitate locuri de pe insula greceasca Patmos, alaturi de Manastirea Sfantul Ioan Teologul. Pestera Apocalipsei se afla la jumatatea distantei dintre tarmul marii si manastirea de pe culmea dealului, pe drumul ce leaga intre ele localitatile Chora si Skala.


Insula Patmos si crestinismul sunt indisolubil legate intre ele, inca din secolul I al erei crestine, cand imparatul Domitian il exileaza aici pe Sfantul Ioan Teologul, intre anii 84-96. Pe insula se afla o mareata manastire fortificata, inchinata Sfantului Ioan, ctitorita de catre Sfantul Hristodul cel din Patmos si o Pestera, numita "a Apocalipsei".

Potrivit traditiei crestine a locului, aceasta este pestera in care Sfantul Ioan Evanghelistul a primit revelatiile scrise mai apoi in cartea numita "Apocalipsa". In anul 1999 (2006), atat Pestera Apocalipsei, cat si Manastirea Sfantul Ioan Teologul, au fost trecute in lista Patrimoniului Mondial UNESCO.

Astazi, pestera Apocalipsei este inglobata intr-o biserica inchinata tot Sfantului Ioan Teologul. Iconostasul de lemn din bisericuta pesterii pastreaza o serie de icoane vechi, minunat zugravite, in care se pot vedea urmatoarele scene: icoana Apocalisei, locul unde s-a odihnit Sfantul Ioan, trei reprezentari ale Sfantului Hristodul din Patmos, inaltarea la cer a Sfantului Ioan, scrierea Apocalipsei si Arborele lui Iesei, toate realizate in jurul anului 1596.
Surse: http://www.crestinortodox.ro

luni, 18 aprilie 2011

Castele de poveste din Scotia

Scotia: 3000 de castele - probabil mai multe decat oricare alta tara din Europa. Sute de castele magnifice impanzesc teritoriul Scotiei si nici macar locuitorii Marii Britanii nu stiu de existenta acestora. Castelele din Scotia variaza de la resedinte regale sau ale unor clanuri stravechi, la avanposturi militare cu sute de camere si pana la resedinte fortificate sau ruine abandonate.

Nu castelele in sine isi lasa amprenta in mintea turistilor, ci peisajele pe care le completeaza. Sunt putine locuri in lume unde spiritul creator al omului se imbina atat de frumos cu natura - o natura uimitoare dar, uneori, si foarte ostila - ca sa creeze unele dintre cele mai frumoase si romantice peisaje din lume.

In multe cazuri, castelele din Scotia sunt inca locuite, insa de familii mai putin bogate decat cele de odinioara, iar aceste activitati reprezinta o sursa de venit suplimentara, atat de necesara repararii si pastrarii tezaurului national.

Castelul Edinburgh
Unii scotieni vor spune ca fortareata din Edinburgh, atractia numarul 1 din Scotia, nu ar trebui inclusa deloc in aceasta lista, alte castele fiind mult mai frumoase. Castelul din Edinburgh – aflat in centru orasului, domina capitala de pe colina vulcanica unde a fost ridicat, fiind locul cel mai vizitat din Scotia.

Castelul permite privelisti asupra capitalei Scotiei pe care nici un alt punct inalt din oras il poate oferi. Fortareata de pe Castle Rock (vulcanul stins pe care e construit castelul Edinburgh) este fix in mijlocul orasului. Castelul gazduieste evenimente celebre ca Edinburgh Military Tattoo (parada militara ce are loc in fiecare seara din august) si artificiile care acompaniaza concertul de muzica clasica ce marcheaza finalul Festivalului International Edinburgh (supranumit Concertul de Artificii)
Castelul din Cawdor
Castelul din Cawdor aflat in nordul Scotiei, a cunoscut celebritatea gratie lui Shakespeare si...Macbeth.
Castelul Kilchurn
Situat pe malul lacului Awe, la baza lui Ben Cruachan, castelul Kilchurn este de o frumusete rara. Este una dintre cele mai romantice ruine din Scotia. Farmecul sau se datoreaza in principal izolarii si, uneori, atmosferei cetoase ce-l inconjoara. Izolarea sa, insa, a pus probleme serioase vizitatorilor in ultimii ani.

Castelul Tioram
Castelul Tioram este una dintre bijuteriile ascunse ale Scotiei. Castelul e construit pe o insulita din Loch Moidart, un lac superb, cu deschidere la mare, de pe coasta de vest a Scotiei. Aici s-au filmat scene din filmele Highlander III si Highlander: Endgame.

Castelul Tioram este accesibil doar la reflux si doar cu piciorul, atunci cand apa se retrage de pe limba de nisip ce leaga insula de mal. Accesul spre castelul de la Loch Moidart se face printr-un drum rural ingust, prevazut cu refugii, ce se rupe din drumul principal in apropiere de localitatea Blain.
Castelul Eilean Donan
Situat pe o insulita din Loch Duich, nu departe de Kyle of Lochalsh si podul care leaga insula Skye de insula principala (mainland), castelul Eilean Donan reprezinta pentru multi turisti doar o oprire de 5 minute in drumul spre Skye, Lochcarron sau Wester Ross.

Castelul Stirling
Castelul e construit pe o stanca vulcanica si este o fortareata magnifica. Un avanpost militar important de-a lungul secolelor, Stirling pare a fi mult mai mare decat castelul Edinburgh. O vizita aici este si mult mai incitanta.
Interesante sunt zidurile exterioare de aparare si French Spur, cu tunurile sale ce dau spre Podul Vechi din Stirling in vale si Monumentul lui Wallace in departare.

Alte castele din Scotia ce merita vazute

N-am avut loc sa includ si urmatoarele castele in lista de mai sus, cu toate ca si acestea merita din plin o vizita: castelul Dunnottar - o fortareata de necucerit construita pe o stanca inalta si abrupta, inconjurata din trei parti de Marea Nordului; castelul Tantallon - acum doar o ruina, Tantallon e construit pe coasta stancoasa a Scotiei de la Marea Nordului si tine de urat vulcanului stins Bass Rock, acum una dintre cele mai mari colonii de pasari din Europa; castelul Duart - un simbol pentru localnici si un reper pentru pasagerii de pe feribotul ce vine de la Oban ca sunt aproape de insula Mull; castelul Stalker - aflat pe o insulita izolata in Loch Laich, castelul este accesibil doar cu barca insa se vede foarte bine de pe mal.

Daca va plac mai mult castelele impozante, construite pentru a fi resedinte luxoase, si nu fortarete, atunci va pot recomanda castelul Dunrobin, din Sutherland; castelul Floors, Borders; castelul Culzean, Ayrshire; castelul Glamis, Angus; castelul Blair Atholl, Perthshire.
Sursa: www.scotia.ro


Hotel de Bourgogne – primul teatru permanent din Paris

Cladirea teatrului Hotel de Bourgogne, Paris, Franta a fost construita in anul 1548 pe ruinele palatului ducilor de Burgundia de catre Confreria Pasiunii, Confrérie de la Passion, un grup de artizani si negustori ce detineau monopolul prezentarii pieselor de teatru in oras. Sala lunga si ingusta lasa actorilor un spatiu destul de mic, restrans insa mult mai mult loc decorurilor de pe scena. Majoritatea spectatorilor stateau la parter, iar galeriile se intindeau pe peretele din spate si pe cei laterali. In sala incapeau 1600 de persoane.

In anul in care cladirea teatrului a fost terminata, Confrerirei i s-a interzis sa puna in scena piese religioase, astfel incat actul artistc se reducea la farse si povesti de dragoste medievale, fara prea mare succes. Spre sfarsitul secolului al XVI-lea, Confreria a renuntat sa mai organizeze spectacole si a inchiriat teatrul unor trupe ambulante, inclusiv unora italienesti si englezesti.
Sursa: http://www.britannica.com