Gradinile Luxembourg, Paris

Gradinile Luxembourg reprezinta un imens si superb parc, al doilea ca marime din Paris. Se afla in arondismentul al 6-lea, in apropiere de Universitatea Sorbona. Parcul de 22 de hectare, a fost proiectat in anul 1612 intr-un stil pur frantuzesc iar in secolul al 19-lea a fost deschis publicului, pana atunci fiind privat.

Gradinile Luxembourg sunt o minunata oaza verde care se intinde pe o suprafata de 25 ha. Presarata cu statui, fantani, sculpturi si flori, gradina are foarte multe atractii pentru copii, dar si pentru tineri: carusele, ponei, teatru de papusi. Indragostitii, stundentii sau cei interesati de anumite jocuri, ca tenisul sau sahul, anima gradinile in mod constant.

In centrul parcului se gaseste un iaz octogonal, cunoscut sub numele de Grand Bassin. In jurul bazinului se afla alei si pajisti, in diverse forme geometrice. 200 de statui decoreaza parcul, printre care si statuia lui Saint-Geneviève, sfanta ce patroneaza Parisul si modelul ce a stat la baza Statuii Libertatii din New York.

Langa monumentul Delacroix se gaseste orangeria, o eleganta sera care initial a fost folosita de catre Muzeul Luxembourg ca loc de expozitie.

Fantanile din Jardin du Luxembourg racoresc aerul zilelor toride de vara. Cea mai cunoscuta este Fontaine de Medicis, o fantana in stil baroc construita in anul 1624. Se gaseste la capatul unui mic lac in partea de nord-est a parcului. In partea sudica, intr-o extensie a parcului numita Jardins de l'Observatoire, se gaseste o alta fantana numita Fontaine de l'Observatoire construita in 1873. Fantana include statuia unui glob pamantesc sustinut de patru femei, fiecare reprezentand un continent.

Statuia Libertatii din New York

Statuia Libertatii din New York este un monument situat pe mica insula Liberty Island, la sud-est de Manhattan, New York. A fost asezata in anul 1886 la intrarea portului de pe insula cu scopul de a transmite calatorilor sositi salutul de bun venit pe pamant american. Este primul simbol american pentru emigrantii care sosesc cu vaporul si trec mai intai prin Ellis Island. A devenit in timp unul dintre simbolurile cele mai cunoscute ale libertatii si democratiei.

Statuia este un cadou al Frantei facut Statelor Unite ale Americii cu ocazia aniversarii a 100 de ani de la declararea independentei SUA.

Statuia Libertatii, al carei nume complet este "Libertatea Luminand Lumea", a fost opera sculptorului Frédéric Auguste Bartholdi iar scheletul metalic a inginerului Gustave Eiffel, faimosul arhitect si constructor al Turnului Eiffel.

Primul model, la scara mica, turnat in bronz, a fost realizat in 1870 cu ocazia expozitiei universale de la Paris din 1900. Din anul 1906, acest model se gaseste in Jardin du Luxembourg, din Paris. Proiectul initial era destinat unui far monumental, planuit a fi amplasat la intrarea in Canalul Suez, avand ca motiv de inspiratie Colosul din Rodos.

Statuia are o inaltime fara soclu de 46,5 m, iar cu soclu 93 m. Are un invelis de cupru care acopera un schelet de fier. Monumentul are o greutate de 225 tone, culoarea statuii prin oxidarea cuprului a devenit verde. Soclul are o forma de stea fiind construit din piatra. In interiorul sau se afla un muzeu. Statuia reprezinta zeita libertatii care sta cu un picior pe lantul rupt al sclaviei. Zeita tine in mana stanga o tabla cu inscriptia "JULY IV MDCCLXXVI" (adica, 4 iulie 1776) data declararii independentei Statelor Unite. In mana dreapta zeita are o faclie cu flacara aurita. Pe capul zeitei se afla o coroana impodobita cu sapte fascicole de lumina care simbolizeaza cele 7 continente (Africa, America de Nord, America de Sud, Asia, Europa, Oceania si Antarctica), iar cele 25 de ferestre simbolizeaza cele 25 de nestemate ale lumii.
Sursa: wikipedia.ro

Misterul Sfinxului de la Giza

Enigmatic si transcendent, Marele Sfinx de la Giza ramane unul din monumentele cele mai surprinzatoare ale Egiptului. Vechile stiinte de mistere asociate gnosticismului egiptean, astrologia, tarotul ori alchimia dau o importanta deosebita Sfinxului asociindu-l cu pastratorul marilor mistere, detinatorul cheilor cunosterii marilor taine ale Universului.

Semnificatia originara a Sfinxului este incerta, dar egiptenii de mai tarziu l-au considerat o intruchipare a zeului soarelui, Horemakhet, ,,Horus de la orizont”, care era la randul lui asociat cu regalitatea primitiva.

Egiptologii spun ca Sfinxul a fost construit in jurul anului 2.500 i.Hr., in timpul domniei faraonului Khefren.
R. A. Schwaller de Lubicz spunea: "Noi trebuie sa recunoastem ca o mare civilizatie trebuie sa fi precedat vastele miscari de ape care au trecut peste Egipt, acest fapt este implicat de existenta sfinxului sculptat in roca din stancile de la vest de Giza".
Desertul Sahara are o vechime de cel putin 7.000 pana 9.000 de ani, ceea ce inseamna ca Sfinxul trebuie sa dateze de cel putin 8.000 - 10.000 ani.

Potrivit lui Thoth, Sfinxul contine dovezi de 5,5 milioane de ani de civilizatie pe aceasta planeta. In urma cu 5,5 milioane de ani s-a intamplat ceva si s-a rupt inregistrarea memoriei akashice a planetei Pamant.

Analizand simbolistica Sfinxului constatam ca el este totodata Taurul, Leul, Vulturul si Omul (dupa cum este reprezentat in pictogramele egiptene).
Cele 4 simboluri asezate in jurul Tronului Dumnezeiesc reprezentate in Apocalipsa lui Ioan.
Aceleasi simboluri reprezinta semnele fixe ale zodiacului dispus pe cele 4 directii ale spatiului (ca si colturile piramidelor).
Taurul -(primavara), Leul -(vara), Vulturul - Scorpionul (toamna) si Varsatorul - Omul (iarna).
Aceste semne fixe exprima stabilitatea, fixitatea dar ele concentreaza - in astrologie - potentialul elementelor precedente.

De asemenea aceste simboluri sunt reprezentate pe arcanul numarul 21 al tarotului. Acestea sunt si cele 4 simboluri ale celor 4 evanghelisti.
In alchimie acestea reprezinta un proces intreg, complect - Tetramorful - fara de care nu se poate realiza marea opera.

In toate traditiile mistice, acestea semnifica cele 4 elemente primordiale care au format Universul. (pamantul, apa, focul si aerul - impreuna formandu-l pe cel de-al cinci-lea, eterul, substanta in care ele se dizolva).
Legendele egiptene spun ca sub piramida sunt labirinte subterane unde poti rataci luni in sir si in centrul carora se afla surse ascunse de cunoastere.
Testele radar au detectat anomalii in structura solului de sub Sfinx indicand prezenta unor cavitati in sol. Toate anomaliile pareau legate printr-o cavitate mai ingusta dar inca nu s-au facut sapaturi sub Sfinx si nici sub piramida.

Ca si in toate religiile ale lumii, simbolistica Sfinxului este strans legata de lumina, precum intreaga religie egipteana. Sfinxul este asezat cu fata exact spre rasarit asteptand rasaritul, simbolizand viata ca renastere precum mormintele Regale au fost dispuse pe malul occidental al Nilului in analogie cu opusul soarelui simbolizand viata care a trecut.

Sahel – tranzitii dureroase

Orice proces de tranzitie aduce cu sine schimbari destul de greu de acceptat si integrat. Si din punct de vedere geografic, lucrurile stau la fel. O fasie de pamant ce strabate Africa de la vest la est se confrunta de cativa zeci de ani cu extreme climatice imposibil de suportat, seceta, defrisari masive, foamete, exod al populatiei, razboiae - intr-un circuit din care pare imposibil de iesit.

Sahel este o ampla zona de tranzitie, de la desertul Sahara la regiunea de savana.
Este situata in partea central-nordica a Africii, avand o lungime de 3900 km, de la tarmul Oceanului Atlantic si pana la Marea Rosie, cu o latime ce variaza intre 300 si 500 km la Sud de Sahara. Ocupa mari portiuni din Senegal, Mauritania, Mali, Burkina Faso, Niger, Nigeria, Ciad, Etiopia si Sudan.

Zona Sahel este considerata centrul cultural al Africii. Reprezinta un larg coridor de-a lungul caruia Islamul cedeaza religiilor traditionale Africane si Crestinismului. Totusi, pentru a simplifica lucrurile multi dintre vechii conducatori si cei supusi acestora au adoptat Islamul ca religie. Zona tinde sa prezinte credinta islamica la Nord si cele non-islamice la Sud.

Cum majoritatea acestei regiuni este divizata din punct de vedere religios, au existat numeroase razboaie civile intre musulmani si cei non-musulmani din diferite tari. Cel mai elocvent exemplu este poate cel actual, din regiunea Darfur (Sudan).

Aceasta regiune a devenit foarte secetoasa dupa 1968, ceea ce a provocat un exod masiv al populatiei infometate, determinand o constientizare a gravitatii fenomenelor de desertificare. Pana pe la inceputul anilor '80 foametea cauzata de seceta a ucis un milion de oameni si a chinuit peste 50 de milioane. In ciuda numeroaselor programe guvernamentale menite sa impiedice acest fenomen nefast, desertificarea a continuat sa se extinda spre Sud (in anumite zone cu circa 100 km).
Surse: wikipedia.ro, nationalgeographic.com

Fluviul Huanhe, China

Fluviu situat in partea de nord a Chinei, Huanhe (4845 km) constituie alaturi de Tigru, Eufrat, Nil si Indus unul din primele focare de civilizatie antica.

Al doilea fluviu din China ca marime, acesta izvoraste din Podisul Tibet, Muntii Bayan Hara, strabate Muntii Kunlun, parcurge lacurile Orin si Zharin din depresiunea Odon-Tala, ocoleste Muntii Amne Machin unde formeaza mai multe cascade si defilee, iar mai departe strabate Desertul Gobi la capatul caruia descrie marea curbura unde delimiteaza podisul Ordos si isi sapa o vale cu aspect de canion in Podisul de Loess.

Din acest loc, el devine, dintr-un rau cu apa cristalina de munte, Fluviul Galben, culoarea fiind data tocmai de loessul (praf fin, silicos si argilos) acumulat. In acest cot, Huanhe intersecteaza de doua ori grandioasa constructie antica de aparare, Marele Zid Chinezesc.

Prezinta caracteristici montane in cursul superior (pe o distanta de 1172 km), maluri inalte de 50-100 m in cursul mijlociu (2970 km) si este indiguit in cursul inferior (703 km).

Dupa confluenta cu Weilu formeaza celebrul defileu intre Muntii Tiulig si Taihang, numit Poarta Tanggnan, care a avut un rol important in istoria Chinei. Intra apoi in Marea Campie Chineza, strabatand-o pana la varsarea sa in Golful Bohai (Marea Galbena). Huanhe a produs in timp peste 1500 de inundatii.
Doua importante orase se afla pe cursul sau: LanChan sau "Orasul de Aur" si Xian, situat pe Drumul Matasii.

Numit "Necazul Chinei" sau "Dragonul insetat", din cauza catastrofelor, inundatiilor si a schimbarii de 7 ori a cursului inferior in decurs de 4 milenii, Huanhe a asigurat trecerea de la preistorie la civilizatie prin constituirea primului stat chinez, a dinastiei Xia, apoi Shang.
Sursa: http://regiuni.famouswhy.ro

Lacul Titicaca, granita dintre Peru si Bolivia

Lacul Titicaca (in treducere Lacul Frumos) este un lac situat la altitudinea de 3821 m. Din 1862 detine recordul mondial al celei mai inalte cai navigabile din lume pentru nave de mare tonaj. De asemenea, este si cel mai mare lac din America de Sud, avand o suprafata de 9710 km².

Situat in podisul andin Altiplano, inconjurat de Anzii Cordilieri la granita dintre Peru si Bolivia, Lacul Titicaca are o adancime medie cuprinsa intre 140 si 180 m, atingand maxima de 280 m. Partea de vest a lacului apartine regiunii peruane Puno, iar cea estica departamentului bolivian La Paz.
Mai mult de 25 de rauri se varsa in Titicaca. Lacul are 41 de insule, unele dintre ele dens populate.

O legenda povesteste ca, dupa Potopul andin, Inti, zeul Soarelui, si-a indreptat prima raza asupra lacului Titicaca si a trimis din cer pe pamant, un fiu si o fiica pentru ca ei sa-i invete pe oameni sa-l cunoasca, sa-l adore si sa il considere zeul lor. Manco Capac si Mama Ocllo vin din est, din Insula Soarelui, din mijlocul lacului sfant, sa dea nastere unei noi civilizatii, el ca un luntras aborigen in poncho rosu, stand in picioare, cu o prajina lunga in mana, conducand ambarcatiunea, iar ea, chircita in spate, toarce lana de lama pe un fus de lemn. Locul in care Manco Capac si-a infipt bastonul de aur, a devenit locul ideal pentru dezvoltarea noii civilizatii. Acest loc a fost numit Cuzco.
Sursa: Wikipedia.ro

Biserica Sf. Teodora din Peloponez - miracol

Biserica Sfanta Teodora din Peloponez, localizata in asezarea Vasta, este una dintre cele mai minunate bisericute din lume, fiind unica prin cele petrecute cu ea. Biserica este zidita pe un loc unde mai apoi au crescut copaci. Copacii au imbratisat-o si au strans-o la piept, insa fara a o deteriora.

Vasta este o localitate din municipalitatea Megalopolis, in prefectura de Arcadia, Peloponez, Grecia. Vasta, micuta asezare din Arcadia, este cunoscuta lumii intregi pentru "miraculoasa bisericuta" a Sfintei Teodora de Peloponez.

Sf. Teodora a trait in secolul al XI-lea, in vremea maretului Bizant. Cand regiunea a fost asaltata de banditi, Sfanta Teodora a fost nevoita sa-si apere, dupa puteri, satul, insa, ca femeie, nu putea face prea multe. Pentru a nu fi respinsa din oaste, Teodora s-a deghizat in soldat si a intrat in randurile luptatorilor.
Din randuiala lui Dumnezeu, Teodora nu a supravietuit luptei. Se zice astfel ca, pe cand zacea intinsa la pamant, ea ar fi soptit cuvintele: "Fie ca trupul meu sa devina biserica, sangele meu sa devina rau de apa, iar parul meu sa devina padure de copaci."

Locuitorii din Vasta, miscati de eroismul acesteia si indurerati pentru pierderea ei, au construit o biserica pe locul unde a avut loc batalia si unde a murit sfanta.
Bisericuta din piatra a fost construita de localnici undeva intre secolele X-XII. Legendele locului marturisesc cum ca un rau al zonei si-a schimbat traseul, ajungand astfel sa treaca chiar pe sub temelia bisericii construite de ei. Mai apoi, copaci au inceput sa creasca din acoperisul bisericii, ale caror radacini nu se vad nici in interiorul bisericii, nici sub tavan si nici pe lateralul cladirii. Sute de ani au trecut, insa radacinile tot nu se vad.

Astazi, pe acoperisul bisericutei ridicate in cinstea Sfintei Teodora din Peloponez, se afla un numar de 17 copaci uriasi. Cea mai mare parte dintre ei sunt inalti de peste 30 de metri, unii dintre ei avand o grosime de peste un metru. Multi dintre copaci au o greutate de peste o tona.

Totusi, desi acoperisul bisericutei este subtire, fara nici o intaritura speciala, rezista ca prin minune. Oamenii de stiinta care au cercetat cazul isi marturisesc neputinta de a explica cum cresc copacii pe un acoperis subtire fara sa se prabuseasca biserica.
Sfanta Teodora din Vasta a ajuns, in foarte scurt timp, mult iubita de crestinii din zona. Minunile nu au incetat sa apara, multi gasindu-si alinare la mormantul sfintei. Biserica Ortodoxa a Greciei a canonizat-o, iar pelerinajele in Vasta nu inceteaza niciodata.

In anul 2003, la cel de-al patrulea simpozion de "Archaeometrie" din Grecia s- a prezentat un raport geofizic asupra bisericutei din Vasta. Cercetatori de la Universitatea din Patras au venit special in Grecia pentru "a studia"minunea". Bisericuta se afla atat in purtarea de grija a Arhiepiscopiei locului, cat si sub ocrotirea Ministerului Culturii, ca monument bizantin de valoare nationala.
Minunea este evidenta: radacinile celor 17 copaci imensi nu se vad pe nici o parte. Acoperisul are o grosime de doar cativa centimetri, peretii sunt si ei din piatra, fara crapaturi sau gauri. Radacinile nu se vad nici in interior, nici in afara. Datorita acestora, micuta cladire se afla sub o imensa presiune, in timp fiind necesare unele restaurari, dar minore, si mai ales din cauza curiozitatii unora lipsiti de experienta, care au incercat "sa inteleaga" misterul.

Interventiile neprofesioniste au afectat arhitectura bisericii, insa mult prea putin.
S-a hotarat sa se faca un test cu ultrasunete, peretii urmand a fi analizati bucatica cu bucatica. Rezultatul cercetarilor au oferit cercetatorilor raspunsurile necesare pentru a primi abrobarile necesare restaurarii in intregime a monumentului. S-a vazut cum radacinile se scurg prin firisoarele de spatiu ramas liber intre pietrele zidurilor, pana in pamant. Zidurile se afla intr-o permanenta tensiune, iar cladire a devenit "un corp viu”.

Marturiile arheologilor raman insa si ele la aceeasi concluzie:
aceasta este o minune, unica in lume si inca inexplicabila, cum radacinile au putut urma aceasta cale si cum bisericuta si acoperisul sunt neatinse.

Loukas Constantin, geolog: "Nu exista explicatie din partea geologiei. Este vorba de o minune continua" (1987).

Makrigiannis, geolog: "Saptesprezece uriasi sprijiniti pe nimic. Toti acesti arbori imensi sunt inradacinati pe nimic, sau mai bine-zis pe acoperisul gros de cativa centimetri! Cea mai mare surpriza ne asteapta inauntru. Nici o radacina cat de mica nu iese dintre zidurile vechi. Nici o crapatura care sa se datoreze lor! Atunci cand vantul bate printr-un copac urias al bisericutei, radacinile lui formeaza niste parghii atat de puternice, incat micul asezamant ar trebui sa se darame imediat. Ca geolog, sunt in masura sa stiu foarte bine ca zidurile s-ar fi crapat si s-ar fi spart chiar numai din cauza unui singur copac, cu atat mai mult ca sunt saptesprezece" (1993).
Sursa: http://daniilsihastru.blogspot.com