Castelul Sturdza de la Miclauseni

Castelul Sturdza de la Miclauseni, cunoscut si sub denumirea de Palatul Sturdza, este un castel in stil neogotic construit intre anii 1880-1904 de catre Gheorghe Sturza si sotia sa Maria, in satul Miclauseni, la o distanta de 20 km de Roman si 65 km de municipiul Iasi. In prezent, se afla in proprietatea Mitropoliei Moldovei si Bucovinei.

Intre anii 1880 si 1904, George Sturdza a construit pe amplasamentul vechiului conac un frumos palat in stil neogotic tarziu, fiind o copie a castelelor feudale apusene si amintind de Palatul Culturii din Iasi, dar si de Palatul Domnesc din Ruginoasa. Planurile constructiei au fost realizate de arhitectii Iulius Reinecke si I. Grigsberg.

Castelul Sturdza avea etaj si mansarda. In exterior, cladirea avea numeroase decoratiuni (printre care si steme inspirate din blazonul familiei Sturdza: un leu cu o sabie si o ramura de maslin), realizate in anul 1898 in stilul Art Nouveau de catre arhitectul Iulius Reinecke. Acesta fusese ajutat de catre Maria Sturdza, care ilustrase ca pictorita multe din poeziile lui Vasile Alecsandri, vecin si prieten apropiat al familiei Sturdza.

Influentele neogotice se regasesc in decoratiuni cum ar fi: turnulete gotice, armuri medievale, sala de manej, dictoane latinesti inscrise pe pereti, turn de intrare cu pod peste santul de apa.

In interior, castelul avea scari centrale din marmura de Dalmatia, mobilier din lemn de trandafir, minutios sculptat, sobe din teracota, portelan sau faianta, aduse de peste hotare, parchet cu intarsii din esente de paltin, mahon, stejar si abanos, confectionat de mesteri austrieci, iar plafoanele si peretii interiori au fost pictati in ulei.

Castelul adapostea o colectie valoroasa de carti si documente, de costume medievale, de arme, bijuterii, tablouri, busturi din marmura de Cararra, argintarie, dar si piese arheologice, numismatice si epigrafice de mare valoare. Numai colectia de carti numara 60.000 de exemplare, multe din ele fiind editii princeps sau rarisime.
Din pacate, castelul a fost grav afectat de-a lungul timpului, iar o buna parte din colectiile sale au fost furate, pierdute sau distruse.

In 1944, Ecaterina Cantacuzino, fiica lui Gheorghe Sturdza, paraseste acest palat din cauza razboiului. Soldatii rusi care s-au adapostit aici provoca mari distrugeri mobilierului si colectiilor. Dupa 1947, castelul va transformat in depozit militar de explozibil si centru de plasament pentru copii cu handicap psihic sever. Starea de degradare a acestui edificiu inainteaza, totul culminand cu incendiul din 1985, când ajunge aproape o ruina.

Castelul Sturdza de la Miclauseni a intrat in posesia Mitropoliei Moldovei si Bucovinei care reusit sa atraga fonduri importante destinate restaurarii acestui edificiu. Lucrarile de restaurare sunt aproape finalizate, castelul putand fi vizitat.
Sursa: http://ro.wikipedia.org

Podul lui Traian, Drobeta-Turnu Severin

Podul lui Traian, construit in numai trei ani (103-105), pe Dunarea de Jos, la est de Portile de Fier, in apropiere de orasul Drobeta-Turnu Severin dupa planurile celebrului arhitect Apolodor din Damasc a fost cea mai indrazneata lucrare inginereasca a antichitatii romane.

Opera in premiera de mare complexitate tehnologica (nici astazi nu i se cunosc in intregime formulele tehnice), acest pod a fost ridicat pe 20 de pile (piloni) din blocuri de piatra, era lung de 1.135 m, lat de 14,55 m si inalt de 18,60 m, avand la capete cate un portal monument, din care relicve pe verticala se vad si azi pe ambele maluri ale Dunarii. Pentru partea lemnoasa a constructiei s-au folosit stejarii de pe 200 de hectare de padure.

Maretia arhitectonica si tehnica a podului de peste Dunare era, cel putin pentru antichitate, remarcabila si demonstreaza importanta strategica pe care Traian a dat-o constructiei si prin asta cuceririi Daciei.

Podul lui Traian este un monument istoric, ce face parte din Patrimoniul cultural national, aflat in subordinea Ministerului Culturii si Cultelor, prins pe Lista monumentelor istorice.

Cascada Rachitele (Valul Miresei), Apuseni

Eleganta si farmecul cascadelor sunt incontestabile. Printr-un sarm aparte se distinge si Cascada Rachitele, situata la o altitudine de 1 000 m, in partea de Est a Masivului Vladeasa (Muntii Apuseni), pe Valea Stanciului, la o distanta de 7 km de localitatea Rachitele, comuna Margau, judetul Cluj.

Cascada Rachitele este cunoscuta si sub numele Valul Miresei, nume datorat aspectului pe care o ia apa in cadere.

Cascada, formata din doua trepte ce totalizeaza o diferenta de aproape 50 m, are la baza o marmita adanca, cu diametru de 10 m, care imprastie apa sub forma de voal. Exista insa si o legenda impresionanta care spune ca o mireasa a cazut de pe stancile abrupte, voalul ramanandu-i agatat. Nuntasii au plans-o pe mireasa intr-atat de mult incat lacrimile lor s-au transformat in aceasta superba cascada.

Cascada Rachitele este cea mai reprezentativa din Muntii Apuseni. Ceea ce o face cu adevarat deosebita este faptul ca iarna peretele stancos ingheata devenind un excelent loc de escalada pe gheata. Aici se organizeaza chiar o etapa din Campionatul National de Escalada pe Gheata.
Accesul la cascada se face pe drumul E60, ruta Cluj – Huedin – Rachitele.

Sursa: http://www.traiesteromaneste.ro

Bisericile de lemn din Tara Fagetului

Sunt vechi de peste 300 de ani, la fel de spectaculoase ca bisericile Maramuresului, dar mai mici ca dimensiuni.

Construite in umbra efemera a unui imperiu vremelnic, bisericile de lemn din zona Fagetului au invins timpul si vremurile intr-o extraordinara lectie de romanism. Daca Imperiul Austro-Ungar a obligat populatia romaneasca din Banat sa construiasca cu lemn intr-o zona dominata de piatra, in speranta ca ortodoxia va disparea curand, cele 14 biserici de lemn din jurul orasului Faget, din judetul Timis, au infruntat veacurile cu credinta in eternitate. Toacele si clopotele lor au vestit caderea Imperiului Habsburgilor si perenitatea catehismului ortodox pe aceste meleaguri.


Salba de biserici din lemn din zona Fagetului, elemente de tezaur care dainuie de veacuri, reprezinta poate cel mai de pret giuvaier turistic si, deopotriva, cultural al Timisului, acest tinut fiind numit si Bucovina Banatului. Incepand cu Biserica din Poeni, faurita in 1800, sirul de perle continua cu asezamintele de cult din Crivina, Romanesti, Homosdia, Margina, Curtea, Jupanesti, Povergina, Dubesti, Grosi, Batesti, Topla si Zolt.

Complexul National Muzeal ASTRA Sibiu

Muzeul ASTRA, cea mai importanta institutie fondata de Asociatiunea Transilvana pentru Literatura Romana si Cultura Poporului Roman, a fost inaugurat in 19 august 1905. El s-a nascut din dorinta romanilor ardeleni de a-si defini propria identitate etnoculturala, in conglomeratul etnic al Imperiul Austro-Ungar si pe fondul emanciparii culturale a tuturor popoarelor din centrul si sud-estul Europei, avand ca model muzeele deja constituite ale sasilor, ungurilor si secuilor.

In perioada de dupa unire (1918-1919), muzeul a cunoscut o dezvoltare impetuoasa devenind, dupa Muzeul Brukenthal, cel mai valoros si important muzeu al Ardealului.
Un muzeu in aer liber a fost gandit, la Sibiu, inca din anul 1940 (meritul fiind a lui R. Vuia, director al Muzeului Etnografic al Transilvania, in momentul refugierii sale de la Cluj-Napoca, la Sibiu, dupa Dictatul de la Viena), dar proiectul sau efemer devenind o realitate, abia in 1963, din initiativa lui Cornel Irimie, cel care avea sa fie intaiul sau director.

Specialistii Sectiei de etnografie si arta populara din cadrul Complexului Muzeal Brukenthal au intocmit Proiectul tematic si de organizare a Muzeului in aer liber si au stabilit etapele ulterioare de dezvoltare ale acestuia.
Acesta urma sa reprezinte ocupatii, mestesuguri si “instalatii tehnice populare” de pe intreg teritoriul tarii, grupate pe diversitatea proceselor traditionale, pe genuri si tipologii.

La 17 octombrie 1967 Muzeul Tehnicii Populare a fost inaugurat oficial pentru publicul larg.
Intre anii 1980-2000 tematica muzeului a fost extinsa prin integrarea monumentelor de arhitectura populara, acestea egaland, prin numarul exponatelor, monumentele de tehnica populara existente pana atunci, muzeul devenind mai complex si acoperind intreg domeniul civilizatiei populare traditionale.

In anul 2001, a luat fiinta Complexul National Muzeal “ASTRA”, cu cea mai vasta structura etnomuzeala din Romania, tratand, distinct, specificul culturii populare romanesti, sasesti si a celei a rromilor, (in faza de proiect), in cadrul Muzeului Civilizatiei Traditionale Populare “ASTRA”, Muzeului Civilizatiei Transilvane “ASTRA”, Muzeului de Etnografie Saseasca “Emil Sigerus”, Muzeului Culturii si Civilizatiei Rromilor (proiect), iar a popoarelor extraeuropene in cadrul Muzeului de Etnografie Universala “Franz Binder”.
Sursa: http://www.muzeulastra.ro

Biblioteca lui Celsus din Efes

Efes, cunoscut si sub numele de Ephesus, reprezinta una dintre cele mai impresionante zone arheologice ale Turciei, aflata la sud de Izmir. Orasul antic, din care astazi au ramas doar ruine, a fost fondat de catre colonistii greci in secolul al XI-lea i. e. n. Aici se afla una dintre cele sapte minuni ale lumii antice – Templul zeitei Artemis incendiat in anul 356 i.Hr.

In Efes a predicat o anumita perioada apostolul Pavel, probabil si Ioan Evanghelistul. Conform unor legende, in imediata apropiere a orașului ar fi fost ingropata Maria, mama lui Iisus Hristos (in capela Panaghia Kapoulou), iar in interiorul orașului Luca Evanghelistul.

Si la Efes, istoria supravietuieste peste ruine. Langa impresionantul teatru se ridica Biblioteca lui Celsus, cel mai elegant monument antic din cetate. Constructia dateaza de la începutul secolului al II-lea dupa Hristos si a fost dedicata senatorului Iulius Celsus Polemeanus de catre fiul sau Iulius Aquila. Asezamantul a slujit doua scopuri: pe de o parte, pentru a raspunde unor exigente culturale ale vremii, pe de alta parte, el juca rol de monument funerar si de sanctuar.

O scara larga de noua trepte asigura accesul in edificiu, care se facea prin trei intrari. Fatada, foarte ornamentata, imbina armonios lumea formelor, de o deosebita acuratete, a arhitecturii grecesti clasice, cu semnele caracteristice ale artei elenistice orientale. Cele doua etaje ale fatadei, sprijinite pe coloane duble, adapostesc la primul nivel socluri in care troneaza maiestuos patru statui ce simbolizeaza virtutile cardinale: intelepciunea, curajul, dreptatea si cumpatarea.

Pe pereti se pot citi inscriptii de glorificare a unor generoase personalitati care au facut sacrificii pentru cultura. Biblioteca putea contine mai mult de 12.000 de documente si, cine stie, poate pe rafturile ei s-au odihnit candva primele scrieri crestine, urme ale trecerii Sfantului Apostol Pavel prin cetate. Din galerie, un rand de scari duce la monumentul funerar subteran unde se pastreaza sarcofagul lui Celsus.
Sursa: MERIDIAN – Virginia Popa: “La inceput a fost… Biblioteca”

Manastirea Montserrat - Pelerinaj la inaltime

Montserrat este un loc desebit de important pentru pelerinii ce pasesc pe meleagurile Cataloniei. La o distanta de 60 de kilometri nord-vest de Barcelona, pe o intindere plana, se inalta, sfidator fata de micutele dealuri ce-l inconjoara, "Muntele Sfant" al Cataloniei - Montserrat, simbol al libertatii si identitatii nationale a catalanilor.

Aceste lumanari aprinse de-a lungul unui tunel ingust m-au ajutat sa-mi reamintesc ca am fost si eu la Montserrat. De ce tocmai acest pasaj luminat si nu muntele impresionant sau manastirea, nu pot intelege.

Se spune ca, in zilele senine, Montserrat poate fi zarit din orice punct al Cataloniei. Varfurile muntelui apar ca niste degete uriase de piatra, acest proces curios fiind rezultatul eroziunii, care a luat nastere datorita duritatii diferite a rocilor. Coloanele bazaltice se ridica, una dupa cealalta, tinzand parca spre bolta cerului.

Manastirea Montserrat este o manastire benedictina; ea se afla sub varful estic al masivului muntos. De la manastire, aflata la o altitudine de 720 de metri, se poate ajunge, pe trasee turistice amenajate, pe varful cel mai inalt al muntelui, Sfantul Ioan, cu o inaltime de 1.236 de metri. Langa manastire se mai afla si "Drumul Crucii", unde este amenajata "Pestera Sfanta" si locul legendar unde a fost gasita icoana Sfintei Fecioare din Montserrat.

Inceputul monahismului pe acest munte este crezut a fi avut loc intre secolele XI si XII. Primii calugari catalani, atrasi de frumusetea salbatica a muntelui, si-au gasit aici siguranta ce le lipsea in partile natale. In vremuri de restriste, intr-o lume bantuita de spectrul razboaielor, al intrigilor si al mandriei, sarmanii ratacitori erau primiti si adapostiti in bratele binefacatoare ale Muntelei Sfant.

Inaltarea unei manastiri si a chiliilor aferente nu s-a lasat mult asteptata. Treptat, manastirea a devenit cunoscuta si vizitata, de la cei mai umili tarani pana la trufasii feudali ce plecau in pelerinaj, mai intai la Montserrat si apoi la Santiago de Compostella. Conform traditiei locului, se spune ca, in pelerinajul sau prin lume, Sfantul Graal - cupa de vin din care a sorbit Hristos la Cina cea de Taina -, ar fi poposit, pentru o vreme, si in acest loc.

La Montserrat, Wagner a fost inspirat pentru una dintre operele sale - "Parsifal". Basilica adaposteste si un muzeu ce pastreaza lucrarile unor mari artisti; dintre autorii operelor de aici amintim doar pe El Greco, Dali si Picasso.

Alaturi de Muntele Saint Michel, Lourdes, Vatican, Ierusalim, Santiago de Compostella, si alte multe locuri, Montserrat-ul este unul dintre locurile sfinte ale crestinitatii; loc de pelerinaj vizitat si de papi si cardinali, de regi si presedinti, de artisti si oameni de litere; sute de misionari au dus de aici credinta in toate colturile lumii.

Sursa: http://www.crestinortodox.ro