sâmbătă, 6 august 2011

Helsinki - Capitala mondiala a design-ului in 2012

Helsinki, cel mai mare oras din Finlanda, a fost ales drept capitala mondiala a design-ului pentru anul 2012. "Capitala finlandeza se remarca prin curajul deosebit de a-si regandi ambitiile urbane si prin faptul ca poseda talentul, ideile si indrazneala necesara pentru a le duce la indeplinire”.
Asezat pe malul Golfului Finic, orasul este un port important la Marea Baltica, atat pentru marfa cat si pentru pasageri. In Helsinki se gasesc peste 200 de parcuri, printre care se numara Parcul Keskuspuisto, Parcul Toolonlahati si Parcul Esplanadin Puisto.

Initial, orasul de pe coasta de sud a Finlandei a fost un mic oras pescaresc, fiind modernizat in 1812, in timpul stapanii rusesti. Carl Engel - un arhitect german - a fost chemat la Helsinki, cerandu-i-se sa realizeze un nou plan al orasului. A fost o initiativa inspirata, multe dintre cele mai importante cladiri ale orasului fiind create de Engel. Printre ele se numara si Catedrala de Tuomionkirkko, un amestec de renastere gotica si biserica ortodoxa rusa, chiar daca astazi este biserica luterana. In timpul celui de al doilea razboi mondial orasul a fost bombardat in repetate randuri de aviatia sovietica.

Atractii in Helsinki:

Fortareata Soumenlinna
Datand din anul 1700, fortareata este construita pe 6 insulite, iar astazi adaposteste 800 de case, cateva muzee, cafenele si restaurante pentru vizitatori. Poti ajunge acolo cu un ferryboath din Piata Helsinki. Fortareata Suomenlina este un monument UNESCO si poate fi vizitat pe tot parcursul anului.

Centrul Istoric al orasului
Unul dintre locurile despre care vorbesc cu entuziasm vizitatorii acsetui oras, este centru istoric din Helsinki, care dateaza din anul 1600 si iti ofera cateva atractii ale orasului: Conacul Orasului, Catedrala, Piata Centrala, Conacul din Piata Veche, Palatul Prezidential.

Muzeul de Arta Ateneum
Muzeul de Arta Ateneum din Helsinki si-a deschis portile in 1887. Cele patru bulevarde care se intalnesc in fata cladirii simbolizeaza pictura, sculptura, arhitectura si grafica. Intrarea este decorata cu 3 busturi reprezentadu-i pe Rafael, Fidias si Bramante.

Muzeul adaposteste o importanta colectie de arta finlandeza, incepand cu secolul al XVIII-lea si pana prin anii 1960, ca si cateva exemple de arta straina din secolele al XIX-lea si al XX-lea. Sunt gazduite, de asemenea, numeroase expozitii temporare si o multime de evenimente artistice. Astazi, Ateneumul este privit ca o parte a Galeriei Nationale a Finlandei.

Biserica in Stanca (Temppeliaukion kirkko)
Biserica in Stanca este realizata din blocuri de piatra si detine o cupola din cupru si sticla, are o forma circulara si o inaltime de 12 metri. Biserica are o acustica exceptionala, motiv pentru care este folosita adesea si ca sala de concert.


Cladirea Enso
Cladirea Enso este foarte usor de recunoscut probabil si din cauza controverselor starnite, cladirea pazeste intrarea in sectorul Katajanokka. Cladirea a fost proiectata de Alvar Aalto in 1962 si a fost denumita „Cubul de Zahar” datorita culorii si formei. Cladirea cubica a starnit nemultumirea cetatenilor care au fost nemultumiti ca nu se potriveste imprejurarilor ( Palatul Prezidential si Catedrala Uspenski). Cu toate acestea Cladirea Enso este un proiect arhitectural important si forma cubica aduce un aer interesant zonei.

Toolonlahti Bay
Imposibil de pronuntat pentru cei care nu sunt din aceste locuri, dar minunat pentru a fi vizitat, parcul din jurul Toolonlanti Bay este o destinatie populara pentru locuitorii orasului Helinki. Pe langa o dupa-amiaza linistita si relaxanta, acest loc iti poate oferi o privfeliste minunata, nenumarate flori frumos colorte Gradina de Iarna, Stadionul Olimpic, Opera Nationala si districtul Linnunlaulu.

Plaja Hietaniemi
Multi cred ca vremea din Finlanda este prea rece pentru inot. Nu, in timpul verilor calduroase, cele 310 insulite sunt luate de asalt de localnici si de turisti, cea mai populara plaja este Hietwniemi. Daca este prea aglomerata pentru dumneavostra aceasat plaja, atunci incercati alte plaje mari din Seurasaari. Plajele sunt o atractie pentru intreaga familie.

Muzeul de pe insula Seurasaari
Seurasaari este o insula, dra nu o insula oarecare, e o insula pe teritoriul careia se intinde un muzeu, acesta fiind unul dintre atractiile cela mai cunoscute ale orasului Helsinki. Muzeul in aer liber din Seurassari arata traditiile finlandeze si cladirile, din anul 1700 pana in 1900, aici sunt si magazine pentru vizitatori, se desfasoare chiar si cateva evenimente la care participa intrega familie, in timpul verii. Este un loc minunat unde ai putea sa-ti pertreci vacanta de Craciun si Pasti.

Parcul de distractii Linnanmaki
Este un parc care atrage intreaga familie, in special copiii, aici se desfasoara anual "Carnavalul Luminilor" in luna octombrie. Parcul pune la dispozitie 40 de carusele, trenulete si montagne russe, plus alte atractii specifice. Cea mai deosebita dintre acestea este roller coasterul din lemn Vuoristorata - un simbol al parcului si prima atractie a acestuia.

Gara Centrala din Helsinki
Una dintre cele mai cunoscute atractii ale orasului este Gara Centrala, deschisa inca din anul 1919. Astazi aceasta statie este considerata ca fiind una dintre cele mai frumose cladiri, datorita arhitecturii sale admirabile.
Sursa: www.nordic.ro

Castelul Sturdza de la Miclauseni

Castelul Sturdza de la Miclauseni, cunoscut si sub denumirea de Palatul Sturdza, este un castel in stil neogotic construit intre anii 1880-1904 de catre Gheorghe Sturza si sotia sa Maria, in satul Miclauseni, la o distanta de 20 km de Roman si 65 km de municipiul Iasi. In prezent, se afla in proprietatea Mitropoliei Moldovei si Bucovinei.

Intre anii 1880 si 1904, George Sturdza a construit pe amplasamentul vechiului conac un frumos palat in stil neogotic tarziu, fiind o copie a castelelor feudale apusene si amintind de Palatul Culturii din Iasi, dar si de Palatul Domnesc din Ruginoasa. Planurile constructiei au fost realizate de arhitectii Iulius Reinecke si I. Grigsberg.

Castelul Sturdza avea etaj si mansarda. In exterior, cladirea avea numeroase decoratiuni (printre care si steme inspirate din blazonul familiei Sturdza: un leu cu o sabie si o ramura de maslin), realizate in anul 1898 in stilul Art Nouveau de catre arhitectul Iulius Reinecke. Acesta fusese ajutat de catre Maria Sturdza, care ilustrase ca pictorita multe din poeziile lui Vasile Alecsandri, vecin si prieten apropiat al familiei Sturdza.

Influentele neogotice se regasesc in decoratiuni cum ar fi: turnulete gotice, armuri medievale, sala de manej, dictoane latinesti inscrise pe pereti, turn de intrare cu pod peste santul de apa.

In interior, castelul avea scari centrale din marmura de Dalmatia, mobilier din lemn de trandafir, minutios sculptat, sobe din teracota, portelan sau faianta, aduse de peste hotare, parchet cu intarsii din esente de paltin, mahon, stejar si abanos, confectionat de mesteri austrieci, iar plafoanele si peretii interiori au fost pictati in ulei.

Castelul adapostea o colectie valoroasa de carti si documente, de costume medievale, de arme, bijuterii, tablouri, busturi din marmura de Cararra, argintarie, dar si piese arheologice, numismatice si epigrafice de mare valoare. Numai colectia de carti numara 60.000 de exemplare, multe din ele fiind editii princeps sau rarisime.
Din pacate, castelul a fost grav afectat de-a lungul timpului, iar o buna parte din colectiile sale au fost furate, pierdute sau distruse.

In 1944, Ecaterina Cantacuzino, fiica lui Gheorghe Sturdza, paraseste acest palat din cauza razboiului. Soldatii rusi care s-au adapostit aici provoca mari distrugeri mobilierului si colectiilor. Dupa 1947, castelul va transformat in depozit militar de explozibil si centru de plasament pentru copii cu handicap psihic sever. Starea de degradare a acestui edificiu inainteaza, totul culminand cu incendiul din 1985, când ajunge aproape o ruina.

Castelul Sturdza de la Miclauseni a intrat in posesia Mitropoliei Moldovei si Bucovinei care reusit sa atraga fonduri importante destinate restaurarii acestui edificiu. Lucrarile de restaurare sunt aproape finalizate, castelul putand fi vizitat.
Sursa: http://ro.wikipedia.org

Podul lui Traian, Drobeta-Turnu Severin

Podul lui Traian, construit in numai trei ani (103-105), pe Dunarea de Jos, la est de Portile de Fier, in apropiere de orasul Drobeta-Turnu Severin dupa planurile celebrului arhitect Apolodor din Damasc a fost cea mai indrazneata lucrare inginereasca a antichitatii romane.

Opera in premiera de mare complexitate tehnologica (nici astazi nu i se cunosc in intregime formulele tehnice), acest pod a fost ridicat pe 20 de pile (piloni) din blocuri de piatra, era lung de 1.135 m, lat de 14,55 m si inalt de 18,60 m, avand la capete cate un portal monument, din care relicve pe verticala se vad si azi pe ambele maluri ale Dunarii. Pentru partea lemnoasa a constructiei s-au folosit stejarii de pe 200 de hectare de padure.

Maretia arhitectonica si tehnica a podului de peste Dunare era, cel putin pentru antichitate, remarcabila si demonstreaza importanta strategica pe care Traian a dat-o constructiei si prin asta cuceririi Daciei.

Podul lui Traian este un monument istoric, ce face parte din Patrimoniul cultural national, aflat in subordinea Ministerului Culturii si Cultelor, prins pe Lista monumentelor istorice.

Cascada Rachitele (Valul Miresei), Apuseni


Eleganta si farmecul cascadelor sunt incontestabile. Printr-un sarm aparte se distinge si Cascada Rachitele, situata la o altitudine de 1 000 m, in partea de Est a Masivului Vladeasa (Muntii Apuseni), pe Valea Stanciului, la o distanta de 7 km de localitatea Rachitele, comuna Margau, judetul Cluj.

Cascada Rachitele este cunoscuta si sub numele Valul Miresei, nume datorat aspectului pe care o ia apa in cadere.

Cascada, formata din doua trepte ce totalizeaza o diferenta de aproape 50 m, are la baza o marmita adanca, cu diametru de 10 m, care imprastie apa sub forma de voal. Exista insa si o legenda impresionanta care spune ca o mireasa a cazut de pe stancile abrupte, voalul ramanandu-i agatat. Nuntasii au plans-o pe mireasa intr-atat de mult incat lacrimile lor s-au transformat in aceasta superba cascada.

Cascada Rachitele este cea mai reprezentativa din Muntii Apuseni. Ceea ce o face cu adevarat deosebita este faptul ca iarna peretele stancos ingheata devenind un excelent loc de escalada pe gheata. Aici se organizeaza chiar o etapa din Campionatul National de Escalada pe Gheata.
Accesul la cascada se face pe drumul E60, ruta Cluj – Huedin – Rachitele.

Sursa: http://www.traiesteromaneste.ro

Bisericile de lemn din Tara Fagetului

Sunt vechi de peste 300 de ani, la fel de spectaculoase ca bisericile Maramuresului, dar mai mici ca dimensiuni.

Construite in umbra efemera a unui imperiu vremelnic, bisericile de lemn din zona Fagetului au invins timpul si vremurile intr-o extraordinara lectie de romanism. Daca Imperiul Austro-Ungar a obligat populatia romaneasca din Banat sa construiasca cu lemn intr-o zona dominata de piatra, in speranta ca ortodoxia va disparea curand, cele 14 biserici de lemn din jurul orasului Faget, din judetul Timis, au infruntat veacurile cu credinta in eternitate. Toacele si clopotele lor au vestit caderea Imperiului Habsburgilor si perenitatea catehismului ortodox pe aceste meleaguri.


Salba de biserici din lemn din zona Fagetului, elemente de tezaur care dainuie de veacuri, reprezinta poate cel mai de pret giuvaier turistic si, deopotriva, cultural al Timisului, acest tinut fiind numit si Bucovina Banatului. Incepand cu Biserica din Poeni, faurita in 1800, sirul de perle continua cu asezamintele de cult din Crivina, Romanesti, Homosdia, Margina, Curtea, Jupanesti, Povergina, Dubesti, Grosi, Batesti, Topla si Zolt.

Complexul National Muzeal ASTRA Sibiu

Muzeul ASTRA, cea mai importanta institutie fondata de Asociatiunea Transilvana pentru Literatura Romana si Cultura Poporului Roman, a fost inaugurat in 19 august 1905. El s-a nascut din dorinta romanilor ardeleni de a-si defini propria identitate etnoculturala, in conglomeratul etnic al Imperiul Austro-Ungar si pe fondul emanciparii culturale a tuturor popoarelor din centrul si sud-estul Europei, avand ca model muzeele deja constituite ale sasilor, ungurilor si secuilor.

In perioada de dupa unire (1918-1919), muzeul a cunoscut o dezvoltare impetuoasa devenind, dupa Muzeul Brukenthal, cel mai valoros si important muzeu al Ardealului.
Un muzeu in aer liber a fost gandit, la Sibiu, inca din anul 1940 (meritul fiind a lui R. Vuia, director al Muzeului Etnografic al Transilvania, in momentul refugierii sale de la Cluj-Napoca, la Sibiu, dupa Dictatul de la Viena), dar proiectul sau efemer devenind o realitate, abia in 1963, din initiativa lui Cornel Irimie, cel care avea sa fie intaiul sau director.

Specialistii Sectiei de etnografie si arta populara din cadrul Complexului Muzeal Brukenthal au intocmit Proiectul tematic si de organizare a Muzeului in aer liber si au stabilit etapele ulterioare de dezvoltare ale acestuia.
Acesta urma sa reprezinte ocupatii, mestesuguri si “instalatii tehnice populare” de pe intreg teritoriul tarii, grupate pe diversitatea proceselor traditionale, pe genuri si tipologii.

La 17 octombrie 1967 Muzeul Tehnicii Populare a fost inaugurat oficial pentru publicul larg.
Intre anii 1980-2000 tematica muzeului a fost extinsa prin integrarea monumentelor de arhitectura populara, acestea egaland, prin numarul exponatelor, monumentele de tehnica populara existente pana atunci, muzeul devenind mai complex si acoperind intreg domeniul civilizatiei populare traditionale.

In anul 2001, a luat fiinta Complexul National Muzeal “ASTRA”, cu cea mai vasta structura etnomuzeala din Romania, tratand, distinct, specificul culturii populare romanesti, sasesti si a celei a rromilor, (in faza de proiect), in cadrul Muzeului Civilizatiei Traditionale Populare “ASTRA”, Muzeului Civilizatiei Transilvane “ASTRA”, Muzeului de Etnografie Saseasca “Emil Sigerus”, Muzeului Culturii si Civilizatiei Rromilor (proiect), iar a popoarelor extraeuropene in cadrul Muzeului de Etnografie Universala “Franz Binder”.
Sursa: http://www.muzeulastra.ro

sâmbătă, 30 iulie 2011

Biblioteca lui Celsus din Efes

Efes, cunoscut si sub numele de Ephesus, reprezinta una dintre cele mai impresionante zone arheologice ale Turciei, aflata la sud de Izmir. Orasul antic, din care astazi au ramas doar ruine, a fost fondat de catre colonistii greci in secolul al XI-lea i. e. n. Aici se afla una dintre cele sapte minuni ale lumii antice – Templul zeitei Artemis incendiat in anul 356 i.Hr.

In Efes a predicat o anumita perioada apostolul Pavel, probabil si Ioan Evanghelistul. Conform unor legende, in imediata apropiere a orașului ar fi fost ingropata Maria, mama lui Iisus Hristos (in capela Panaghia Kapoulou), iar in interiorul orașului Luca Evanghelistul.

Si la Efes, istoria supravietuieste peste ruine. Langa impresionantul teatru se ridica Biblioteca lui Celsus, cel mai elegant monument antic din cetate. Constructia dateaza de la începutul secolului al II-lea dupa Hristos si a fost dedicata senatorului Iulius Celsus Polemeanus de catre fiul sau Iulius Aquila. Asezamantul a slujit doua scopuri: pe de o parte, pentru a raspunde unor exigente culturale ale vremii, pe de alta parte, el juca rol de monument funerar si de sanctuar.

O scara larga de noua trepte asigura accesul in edificiu, care se facea prin trei intrari. Fatada, foarte ornamentata, imbina armonios lumea formelor, de o deosebita acuratete, a arhitecturii grecesti clasice, cu semnele caracteristice ale artei elenistice orientale. Cele doua etaje ale fatadei, sprijinite pe coloane duble, adapostesc la primul nivel socluri in care troneaza maiestuos patru statui ce simbolizeaza virtutile cardinale: intelepciunea, curajul, dreptatea si cumpatarea.

Pe pereti se pot citi inscriptii de glorificare a unor generoase personalitati care au facut sacrificii pentru cultura. Biblioteca putea contine mai mult de 12.000 de documente si, cine stie, poate pe rafturile ei s-au odihnit candva primele scrieri crestine, urme ale trecerii Sfantului Apostol Pavel prin cetate. Din galerie, un rand de scari duce la monumentul funerar subteran unde se pastreaza sarcofagul lui Celsus.
Sursa: MERIDIAN – Virginia Popa: “La inceput a fost… Biblioteca”