Biserica transparenta din Olanda

In provincia olandeza Limburg, doi arhitecti belgieni au construit o biserica "transparenta" care se numeşte "Citind printre randuri" ("Reading Between the Lines").

Arhitectii belgieni Pieterjan Gijs şi Arnout Van Vaerenbergh au proiectat o biserica de 10 metri inaltime construita din placi de metal, plasate astfel incat cei care se afla in interior sa poata admira peisajul "printre randuri", aşa cum sugereaza şi numele constructiei.

Vazuta dintr-un anumit unghi, biserica pare a fi o structura clasica şi compacta, dar daca este privita de la cativa paşi mai departe, peretii ei aproape ca dispar, iar lumina inunda interiorul.

Sursa

Bizant – Constantinopol - Istanbul

Constantinopol este vechea denumire a orasului Istanbul de astazi, aflat in Turcia. Numele sau original a fost Bizant.

"Constantinopol" este o adaptare la fonetica limbii romane a cuvantului "Konstantinoupolis", care inseamna "Cetatea lui Constantin" in limba greaca, dupa imparatul roman Constantin cel Mare, care l-a transformat in capitala Imperiului Roman pe 11 mai 330 d.Hr. Constantin l-a numit de fapt Nova Roma (Noua Roma), dar numele nu a intrat niciodata in folosirea zilnica. Roma si-a pastrat privilegiile sale politice si comerciale.

In Constantinopol s-au fondat multe edificii insemnate: Catedrala Sfanta Sofia, Biserica Sfintii Apostoli, Hippodromul, Arcul lui Constantin, Palatul lui Iustinian, Palatul imperial din Blachernae etc. Orasul avea trei randuri de ziduri: zidul vechi (din Antichitate), Zidul lui Constantin (construit de Constantin cel Mare) si Zidul Theodosian (construit de Teodosiu II).

Constantinopol a fost capitala Imperiului Roman de Rasarit. A fost ocupat si jefuit in timpul celei de-a patra cruciade din 1204 si apoi recapturat de fortele Imperiului de la Niceea conduse de Mihail al VIII-lea Paleologul in 1261.

Pe 29 mai 1453 Imperiul Otoman a cucerit Constantinopolul impreuna cu intregul Imperiu Bizantin, devenind capitala Turciei. Otomanii isi numeau orasul-capitala in mai multe feluri, inclusiv Constantinopol, Stambul, Istanbul, Der-i saadet etc. Istanbul a devenit nume oficial in 1930, provenind probabil dintr-o prescurtare a numelui Constantinopol, sau de la expresia greceasca eis tin Polin ("inspre Oras", unde Orasul este evident Constantinopolul). S. B. Daskov in "Imparati bizantini" este de parere ca este expresia care a fost corupta de catre turci, care incercau sa o pronunte ca "Istanbul". Denumirea de Constantinopol nu mai este oficiala din 1930, dar alaturi de denumirea „I Poli” (insemnand pur si simplu „Orasul”) ea continua sa fie folosita in mod curent in limba greaca. Patriarhia Ecumenica de Constantinopol si patriarhul Constantinopolului care conduce Biserica ortodoxa greceasca poarta in continuare in denumirea sa vechiul nume al orasului.

In limba romana veche Constantinopolul era denumit Tarigrad, adica "Cetatea Imparatului" sau a "Cezarului", cu referire la faptul ca pana in anul 1453 Constantinopolul a fost resedinta Imperiului Roman de Rasarit. Numele Tarigrad a patruns pe filiera slavona.

Sursa: Wikipedia

Esfahan, Iran – Fascinatia culturii persane

TVR Cultural a adus in prin plan un fascinant oras imperial antic: Esfahan.
Cine poate pretinde ca a vazut cel mai frumos oras din lume daca nu a vazut Esfahanul?“, se intreba André Malraux.

Legenda spune ca Esfahan a fost locul ales de Adam dupa izgonirea din Rai, pentru ca ii amintea de tinutul celest, iar iranienii sustin ca Esfahanul reprezinta „jumatatea lumii“. A trece pe aici e ca si cum ai colinda jumatate Pamantul, adauga ei. Si au dreptate… „Esfahan este etalonul artei!“, spunea Guillaume Apollinaire.

Este imposibil sa gandesti istoria lumii fara Imperiul Persan. Sau fara Iranul de astazi. O tara pe care, daca o descoperi in carti, iti doresti cu ardoare sa o vezi cu ochii tai, dar care e aproape cu neputinta de vizitat.

Esfahan este dupa multi cel mai frumos oras din Asia Mijlocie. Cinci sute de kilometri despart Esfahanul de Teheran si sase sute de Shiraz. Aspadana, cum se numea Esfahanul in Antichitate, este un oras cu o vechime de peste 2.500 de ani. In timpul domniei lui Shah Abbas I, la sfarsitul secolului al XVI-lea, Esfahanul a devenit capitala si unul dintre cele mai grandioase orase din lume. Existau aici 163 de moschei, 48 de scoli religioase, aproape 2.000 de magazine si peste 250 de bai publice.


Piata Regala – astazi Piata Khomeini – este supranumita Imaginea Lumii. Aici se afla punctul-cheie al orasului, un spatiu frenetic unde linistea nu se asterne niciodata. De dimensiuni stupefiante, Piata Regala este de sapte ori mai mare decat Piata San Marco din Venetia, masurand peste 80.000 de metri patrati. Pe vremuri, aici se desfasurau paradele, procesiunile si competitiile de polo calare. Astazi, piata este inscrisa pe lista monumentelor UNESCO si face parte din patrimoniul universal.


Nici Moscheea de Vineri nu poate lipsi din itinerariul calatorului. Cu o vechime de aproape un mileniu, ea este nu doar cea mai veche cladire din Esfahan – adevarat muzeu al arhitecturii islamice –, dar si „matricea“ moscheilor iraniene. Fiecare dinastie aflata la putere a adaugat ceva acestui monument, fara a distruge ceea ce au facut predecesorii. Combinatia de stiluri face moscheea cu totul surprinzatoare. Sa ajungi in Iran e greu. Sa-l parasesti este si mai greu. In urma ta ramane acolo „o jumatate de fiinta“.

Sursa:

Mareele din Golful Fundy - Minune naturala

Mareele din Golful Fundy sunt considerate o minune naturala alaturi de Marele Canion, Muntele Everest si Cascada Niagara. Situat pe coasta de est a Americii de Nord intre provinciile New Brunswick, Nova Scotia si statul american Maine, Golful Fundy se afla la Oceanul Atlantic si are 280 de km lungime.

Se estimeaza ca aproape 100 de miliarde de tone de apa se retrag din golf catre ocean de doua ori pe zi, cand se creeaza cele mai mari maree cunoscute pana azi in lume. La capatul golfului, in bazinul Minas, apa se retrage 16 metri. Imaginati-va ca va plimbati cu caiacul pe apa adanca de inaltimea unei cladiri cu 5 etaje si, in acelasi loc, peste 6 ore va puteti plimba pe nisipul oceanului.


Volumul de apa care se misca in golful Fundy este aproximativ egal cu volumul de apa pe care toate raurile lumii il varsa pe zi in ocean.

De ce este considerat Golful Fundy o minune a naturii? Nu numai dimensiunea impresionanta a mareelor dar si alte fenomene naturale cauzate de maree il face sa fie faimos. De-a lungul coastei golfului, apa a sapat spectaculoase sculpturi in piatra rosie in varful carora creste vegetatie si unde isi fac casa variate specii de pasari marine. Le puteti admira din barca in timpul fluxului sau de pe nisip la reflux. La St. Martin’s, mareele au sapat grote in stanca unde si-au gasit refugiul mii de animale marine.


Cel mai spectaculos fenomen este Reversing Falls in Saint John. Acolo se afla cascade pe raul Saint John inainte de a se revarsa in golf. De doua ori pe zi, cand vine fluxul, apa golfului este impinsa pe rau cu atata forta ca apele raului isi schimba directia si curg in directie opusa peste rocile cascadelor. Un alt fenomen interesant se petrece in bazinul Minas si golful Chignecto, la capatul golfului Fundy. Cand fluxul vine cu putere, apa este impinsa inapoi pe albiile raurilor care se varsa in golf, raurile Petitcodiac si Salmon. Pentru ca albiile raurilor sunt foarte inguste si inalte, se formeaza valuri de peste 1 metru inaltime iar zgomotul produs de inaintarea apei este inspaimantator.

In afara de maree, Golful Fundy este cunoscut si ca un loc unde diferite specii de balene (finback, humpback, minke and blue whales) si delfini gasesc o multime de peste pentru hrana. Unele familii de balene locuiesc in golf iar altele vin in fiecare an sa se hraneasca si sa se inmulteasca aici.
Sursa:

Capela Sixtina – Arta desavarsita

"Fara sa fi vazut Capela Sixtina nu este posibil a-ti forma o idee despre ce este capabil sa realizeze omul" (Goethe)

Capela Sixtina (Cappella Sistina) este capela palatului papal din Vatican si este una din cele mai faimoase comori artistice ale Europei. A fost construita intre anii 1472 si 1483, in timpul pontificatului Papei Sixtus al IV-lea. Se gaseste in dreapta Bazilicii Sfantul Petru si este cunoscuta in toata lumea, fiind locul unde se tin conclavurile cardinalilor pentru alegerea unui nou papa si datorita picturilor murale ale lui Michelangelo.

Capela are o forma dreptunghiulara, masurand 40,93 metri in lungime si 13,41 metri latime, corespunzand - conform traditiei biblice - dimensiunilor Templului lui Solomon. Inaltimea este de 20,70 metri, plafonul este in forma de bolta, peretii laterali au 12 ferestre iar pardoseala este din mozaic policrom de marmora. Capela are doua parti: una mai mare impreuna cu altarul, rezervata ceremoniilor religioase, si alta mai mica pentru credinciosi. In timpul solemnitatilor mai importante, peretii laterali sunt acoperiti cu tapiterii executate de Rafael.

Planurile arhitectonice apartin lui Baccio Pontelli iar lucrarile de constructie au fost executate sub supravegherea lui Giovannino de' Dolci. Primul serviciu religios a fost celebrat la 9 august 1483 si a fost dedicat Inaltarii la cer a Fecioarei Maria.

Picturile de pe peretii laterali au fost executate de cei mai mari artisti ai timpului: Pietro Perugino, Sandro Botticelli, Domenico Ghirlandaio, Cosimo Rosselli, Luca Signorelli si de ajutoarele lor, printre care Pinturicchio, Pietro di Cosimo si Bartolomeo della Gatta. Subiectele picturilor reprezinta teme de istorie religioasa, selectionate dupa conceptul medieval de impartire a istoriei lumii in trei epoci: prima de la Facerea lumii la darea Celor zece porunci, a doua de la Moise pana la nasterea lui Isus Cristos, a treia fiind epoca crestinismului.


care initial reprezenta un cer albastru cu stele aurii. Executarea acestei lucrari a durat patru ani (1508-1512, artistul depune un efort istovitor, lucreaza mai mult singur, stand ore in sir pe schele. Michelangelo ar fi trebuit sa picteze figurile celor 12 apostoli, In 1508 Papa Iuliu al II-lea i-a incredintat lui Michelangelo pictarea plafonului,cand lucrarea a fost desavarsita cuprindea peste 3.000 de figuri pe o suprafata de aproape 500 de metri patrati. Frescele au fost sfintite cu ocazia sarbatorii Tuturor Sfintilor, in anul 1512. Giorgio Vasari povesteste: "Afland ca vor fi descoperite frescele, s-a adunat toata suflarea sa priveasca picturile, ramanand cu totii muti de incantare." Artistul a folosit culori vii care, dupa renovarea Capelei intre 1981 si 1994, si-au recapatat in intregime stralucirea.

In anul 1535, Michelangelo incepe pictarea peretelui de deasupra altarului la cererea Papei Paul al III-lea, cu tema "Judecata de Apoi", pe care o termina dupa sase ani, in 1541. Tema capata dimensiuni uriase, fresca infatiseaza figuri si scene pline de groaza, reflectand propria reprezentare a artistului, care trecea pe atunci printr-o dureroasa criza de credinta. Pe 31 octombrie 1541, papa dezveleste cu mult fast pictura. Autoritatile bisericesti si opinia publica raman stupefiate la vederea atator corpuri goale, fara nicio acoperire, in cea mai importanta biserica a crestinatatii. Artistul este invinuit de imoralitate, obscenitate si blasfemie. Cardinalul Carafa organizeaza o campanie ("Campania frunzelor de vita") pentru acoperirea organelor genitale. Aceasta actiune va avea loc dupa moartea lui Michelangelo si va fi executata de unul din ajutoarele sale, Daniele da Voltera. Cu ocazia recentelor lucrari de restaurare, asepectul original a fost refacut in cea mai mare parte.

Muzeele Vaticanului (Musei Vaticani)

Ceea ce a inceput doar ca o mica colectie de sculpturi, a devenit peste secole un complex al celor mai minunate muzee ale lumii continand una dintre cele mai importante colectii de arta ale omenirii.
Muzeele Vaticanului au fost fondate sub patronajul a doi papi din secolul al XVIII-lea – Clement al XIV-lea si Pius al VI-lea. Acestia au fost printre primii care au permis accesul la colectiile de arta publicului larg, promovand astfel cultura in randul maselor. Prima cladire din complexul muzeal, Muzeul Pio-Clementin a fost numit dupa acesti doi pontifi.

Cu trecerea anilor, mai multi papi au adaugat lucrari colectiei deja impresionante a Vaticanului. Astazi exista 13 muzee si colectii si inca 14 Palate ale Vaticanului care sunt incluse in tururile complexului de muzee ale Vaticanului. Complexul de muzee merita vizitat fie numai si pentru interiorul cladirilor care sunt decorate cu fresce si marmura.

Muzeul Gregorian Egiptean a fost fondat in anul 1839 de Papa Grigore al XVI-lea, care a manifestat un interes deosebit pentru Egipt. Cu noua camere, obiectele de arta din acest muzeu variaza de la hieroglife din secolul III i.C. pana la diverse obiecte din Mesopotamia si Siria sau Palestina, datand din secolul III d.C.

Muzeul Gregorian Etrusc, fondat de acelasi papa, este foarte mare si interesant de vazut. Cele 23 de camere includ de toate de la sarcofage toscane la bijuterii romane, portelanuri si obiecte de fildes pana la fresce din secolul al XVI-lea, opere ale celor mai buni maestri italieni.


Pinacoteca Vaticanului, unul dintre muzeele mai noi, deschis in anul 1932, este o expozitie de picturi. Tablourile expuse aici dateaza din secolul al 12-lea pana in secolul al 19-lea si ocupa camere intregi dedicate operelor unor mari artisti cum ar fi DaVinci, Bernini sau Raphael. Tot aici se gaseste si o expozitie unica de icoane din secolul al 15-lea pana in secolul 19.

Fondat de Pius al XI-lea in anul 1926, Muzeul Misionar Etnologic expune obiecte de natura religioasa din patru zone geografice diferite – Asia, Oceania, Africa si America. Peste 80.000 de piese compun colectia acestui muzeu spectaculos. Printre celelalte muzee se regasesc Colectia de Arta Religioasa Moderna fondata de Papa Paul al VI-lea in anul 1973 compusa din 55 de camere; Muzeul Antichitatilor Clasice (grecesti si romane); Muzeul Pio Cristian; Tapiteriile; Ceramicile; Mozaicurile in miniatura; Muzeul Sacru; Muzeul Gregorian Profan si Muzeul de Istorie al Vaticanului – care ofera o retrospectiva a istoriei lungi si tumultoase a Vaticanului.


Turul muzeelor Vaticanului include si faimoasa Capela Sixtina, unde vizitatorii se pot bucura nu numai de celebrul tavan pictat de Michelangelo dar si de alte opere de arta de cea mai buna calitate, printre care se numara si “Cina cea de taina” de pe zidul altarului (opera lui Cosimo Rosselli - a nu se confunda cu mult mai celebra pictura a lui Leonardo da Vinci, numita tot "Cina cea de taina" ce se gaseste la Milano). Cele patru camere, cunoscute sub numele de “Stanze di Raffaello”, gazduiesc operele lui Rafael si ale altor artisti membri ai scolii sale.


Dupa ce v-ati cumparat biletele pentru Muzeele Vaticanului puteti alege sa urmati una dintre cele patru tururi marcate prin diverse culori ce variaza ca durata de la o ora jumatate pana la peste cinci ore. Toate itinerariile sfarsesc la Capela Sixtina. Chiar si cu turul de cinci ore, este imposibil sa vedeti totul, dar va puteti face o impresie foarte buna despre ceea ce poate fi vazut in aceste muzee extraordinare.
Sursa: http://www.tvl.ro/roma/muzeele_vaticanului.html#ixzz1XRknPTdk

Palatul Brukenthal, Avrig – Vacantele unui baron

Cel mai cunoscut monument din Avrig este Palatul Brukenthal, resedinta de vara a baronului Samuel von Brukenthal, construit dupa modelul castelului Schönbrunn din Viena.

Tinand cont de pozitia favorabila fata de celelalte proprietati ale sale din campia Oltului, a amplasamentului pitoresc si de clima de munte, in jurul anului 1760, odata cu constructia unei locuinte la nivelul solului impreuna cu anexe gospodaresti si gradina in mica localitate Avrig, baronul Samuel von Brukenthal a asezat piatra de temelie a resedintei sale de vara, care poate fi considerata punctul culminant al activitatii sale in domeniul constructiilor.

In jurul anului 1770 a fost incheiata constructia palatului format dintr-o cladire principala cu doua etaje si doua aripi laterale la nivelul solului.
Micul palat gazduia un numar mare de incaperi de locuit, spatii administrative, anexe gospodaresti, camere de oaspeti precum si o galerie, de pe atunci foarte cuprinzatoare, continand 212 tablouri si 129 de gravuri in arama. Langa constructiile senioriale existau doua curti taranesti cu cladirile aferente.

Din perioada activitatii sale la Viena Brukenthal era familiarizat cu parcurile imperiale si cu tendintele actuale ale modei din domeniul amenajarii gradinilor. Parcurile de la Schönbrunn si Laxenburg i-au servit drept model la amenajarea gradinilor din Avrig. Brukenthal era preocupat permanent de un nivel de calitate cat mai inalt. Comanda special de la Viena semintele, bulbii, puietii de pomi fructiferi si arbustii ornamentali.

Marea sa pasiune de colectionar s-a reflectat in marea varietate de plante cultivate la Avrig/Freck, printre care se regasesc si multi arbusti si copaci exotici. Lista plantelor si arbustilor se aseamana cu inventarul unei gradini botanice.

In Gradina Olandeza a lui Brukenthal se cultiva o varietate luxurianta de flori, mirodenii si zarzavaturi. Aici cresteau si alei intregi de pomi fructiferi. Drept semn distinctiv al unei culturi botanice rafinate trecea cultivarea de fructe mediteraneene precum portocalele si lamaile. In orangerie se cultivau soiuri alese precum curmali, migdali, nucsoara, pepeni si ananas.

Din curtea palatului aflata la o inaltime de circa 15 metri vizitatorului i se oferea initial o priveliste larga asupra parcului si a luncii raului. Prin aceasta, conform ideii fundamentale a arhitecturii barocului, se crea iluzia optica a unei gradini care se extinde la nesfarsit in peisaj.
Gradina Italiana/ Franceza reprezinta continuarea curtii reprezentative a palatului si in acelasi timp trecerea de la arhitectura palatului la domeniul parcului amenajat peisagistic.

Gradina Englezeasca cauta sa recreeze un peisaj cu pajisti largi, pomi izolati si palcuri de copaci, transfigurandu-l artistic. Singurul element pastrat din perioada initiala este un grup de liriodendrioni. Probabil ca si lunca Oltului era inclusa optic în conceptul parcului. Legatura dintre zonele de parc amenajate arhitectonic si cele amenajate peisagistic se face prin alei.
Orangeria datand inca de prin 1765 a fost completata cu sere. In plus au fost construite accesorii ornamentale – un "ermitaj", o glorieta si o ruina artificiala.
Sursa: http://www.brukenthal.org/ro/