
Sub indrumarea arhitectului sau, Georg Dollmann, au inceput lucrarile la Castelul Linderhof, care urma sa devina nu un castel reprezentativ pentru Bavaria, ci mai degraba un refugiu pentru regele Ludovic al II, al carui caracter retras era mereu in cautare de locuri care sa ii ofere linistea si protectia necesare afirmarii personalitatii sale singuratice, precum au fost si castelele Neuschwanstein si Chiemsee.
Interiorul castelului este atat de bogat in detalii incat dupa vizita rapida, condusa de un ghid, te simti coplesit si te incearca deja regretul ca nu vei retine prea multe. Imposibil sa nu iti ramana in minte, adanc impregnata, aceasta pasiune a regelui pentru poveste si arta, pentru a da fiecarei camere un concept si a-l ilustra in cele mai mici detalii, de la scenele pictate si decoratiunile abundente, pana la manerele usilor.

Iar daca dupa aceasta portie buna de simbolistica iesi afara sperand ca vei avea parte de o plimbare simpla prin natura, te inseli. In afara de cadrul cat se poate de natural, de peisajul minunat si de spatiul urias alocat gradinii (cam 50 de hectare), totul este din nou plin de semnificatii si rezultat al unei munci impresionante.


Ludovic al II-lea iubea operele lui Wagner motiv pentru care a construit in castel o pestera artificiala cu stalagmite si stalactite pentru a ilustra primul act din opera Tannhauser a compozitorului.
Pestera artificiala (Venus Grotto) cuprinde un lac, jocuri de lumini si muzica – un loc de relaxare creat special pentru rege.


Visatorul rege a fost pus sub paza la palatul Berg de langa lacul Starnberg, lac in care si-a gasit in mod foarte misterios sfarsitul.
Din fericire, dincolo de un destin tragic si controversat, Ludovic a lasat mostenire bijuterii arhitecturale pe care Germania le poarta astazi cu mandrie si cu tot respectul cuvenit.
Un comentariu:
e intra-adevar un castel de exceptie. Am ramas impresionata dupa ce l-am vizitat, caci sincer, nu parea ceva iesit din comun. Locatia e grozava insa, si peisajul de vis
Trimiteți un comentariu