miercuri, 14 septembrie 2011

Prejmer – Valoare inestimabila

Prejmer se afla la 15 km de Brasov, in partea estica a Depresiunii Brasovului, inscriindu-se intr-un intreg lant de sate sasesti, fiecare adapostind o biserica fortificata. Cea de la Prejmer este una dintre cele mai vaste si bine pastrate din Transilvania. Constituie cel mai bine pastrata si cea mai puternica biserica-cetate medievala din Estul Europei.

Biserica dintre ziduri are putin peste 700 de ani. Desi renovata de mai multe ori, se remarca si azi prin arhitectura ei deosebita. Patrimoniul Bisericii Evanghelice are, de asemenea, o valoare artistica inestimabila. Are cel mai vechi altar din Transilvania (de aproximativ 500 de ani), cu reprezentari iconografice ale Patimilor lui Iisus. Intreaga compozitie impresioneaza prin tonurile de rosu pe fundalul auriu.

Zidul care inconjoara biserica este unul extrem de rezistent, avand o grosime de 3-4 metri si o inaltime de 12 metri. Ca orice cetate medievala, in partea exterioara este inconjurata de un sant, care in vreme de asediu era umplut cu apa, peste care se putea trece doar traversand podurile mobile. Pe langa gurile de foc fixate in ziduri, in cetate se afla un dispozitiv de lupta neobisnuit - orga mortii - formata din mai multe arme asezate la un loc care, puse in functiune, trageau toate deodata. In partea interioara a zidurilor, cele 275 de camarute, dispuse pe trei si patru niveluri ca niste faguri, ii adaposteau odinioara pe cei asediati.

Cetatea a fost restaurata in perioada 1960-1970 si face parte din patrimoniul mondial UNESCO.
Sursa
Foto:

Namibia – Vraja dunelor de nisip

Situata in sud-vestul Africii, Namibia se numara printre cele mai pustii zone de pe planeta, cu exceptia regiunii polare. Dominata de desertul Namib, tara ofera peisaje coplesitor de frumoase.


Cel mai irezistibil dintre peisajele namibiene, Sossusvlei, se intinde la frontiera estica a celui mai mare parc national african, Namib-Naukluft – 50 000 kmp. Aici se gasesc cele mai inalte dune din lume, munti ondulati si vai temporare care se umplu cu apa doar o data la zece ani.


Aerul aspru si clar al desertului si absenta surselor de lumina suplimentare fac din cerul nocturn al Namibului un spatiu ideal, de o rara frumusete si de o liniste perfecta.
Aici poti vedea Deadvlei, a carui podea de namol uscat si crapat adaposteste o padure medievala spectrala, amintind de timpurile cand acest lac primea apa in mod regulat.


Contrastand puternic, portul Swakopmund, construit de germani, se ridica intr-o izolare ciudata dintre dunele care il inconjoara din 3 parti si valurile racoroase ale oceanului. Cu arhitectura coloniala distincta si locatia perfecta pt o plaja de marimea unui stat european mic, orasul e o baza ideala de explorare a magicului Namib si a zonelor de coasta mai indepartate.
Sursa: Calatorii in orice anotimp, Ed Litera

Borneo – Aventuri tropicale

Un peisaj luxuriant si umed, paduri tropicale cetoase, tarmuri impodobite de mangrove si sate traditionale cu case din bambus pe piloni

Borneo este a treia insula ca marime pe glob, dupa Groenlanda si Noua Guinee. Din punct vedere politic insula este impartita intre statele Indonezia, Malaysia si Brunei. Kota Kinabalu este punctul de intrare principal pe insula.

Cunoscuta ca “Insula norilor”, Borneo este centrul evolutiei multor specii de animale endemice, incluzand elefantul asiatic, rinocerul de Sumatra, urangutanul si leopardul. Padurea tropicala, unde se gasesc copaci inalti de pana la 75 m si apele de coasta care inconjoara insula adapostesc un ecosistem spectaculos, care abunda de viata marina, corali si specii unice de broaste testoase.


Borneo este o scena a aventurilor indraznete, cu oportunitati pentru observarea faunei, escalade in munti, trasee prin padurea tropicala si rafting pe rau. Insula adaposteste Parcul National Ulu Temburong, nestemata verde a micului sultanat Brunei, in timp de Kalimantan (Indonezia) reprezinta esenta junglei, cu multe zone ramase neexplorate pana azi.

O excursie in Borneo te intoarce in timp, pe un taram care inca se lasa descoperit, deschizand nenumarate oportunitati pentru aventuri de neuitat.


Colectia de arta Burrell, Glasgow

La 4,8 km spre sud-vest de centrul orasului se afla cea mai frumoasa colectie individuala de arta si artefacte din Scotia. Aceasta a fost deliciul si obsesia posesorului de ambarcatiuni Sir William Burrell (1861-1958), care a donat-o orasului sau natal in 1944 si a imbogatit-o in continuare.

Gazduita intr-o cladire moderna nu foarte atragatoare din afara (desi a castigat premii de design arhitectural), pe terenul infrunzit al parcului Pollok Country, colectia este inspirat asezata pt a nu necesita o ordine anume de vizitare, cu siguranta cel mai potrivit mod de a aprecia cele 8000 de exponate.

Usi medievale sculptate minutios duc de la bronzurile lui Rodin la oglinzi etrusce, covoare persane, o sticluta greceasca de parfum, gardienii dinastiei Tang, costume de armura, sculpturile religioase germane din lemn de tei din secolul al XV-lea.

Printre pictorii portretisti se numara Hogarth, Rembrandt, Reynolds, Romney si Sir Henry Raeburn. Millet, Sisley, Cezanne, Degas si Manet reprezinta impresionistii francezi.

Aceasta colectie poate fi interpretata ca o privire furisa fascinanta si uimitoare asupra gusturilor excentrice ale unui bogatas.
Sursa: NG

marți, 13 septembrie 2011

Biserica transparenta din Olanda

In provincia olandeza Limburg, doi arhitecti belgieni au construit o biserica "transparenta" care se numeşte "Citind printre randuri" ("Reading Between the Lines").

Arhitectii belgieni Pieterjan Gijs şi Arnout Van Vaerenbergh au proiectat o biserica de 10 metri inaltime construita din placi de metal, plasate astfel incat cei care se afla in interior sa poata admira peisajul "printre randuri", aşa cum sugereaza şi numele constructiei.

Vazuta dintr-un anumit unghi, biserica pare a fi o structura clasica şi compacta, dar daca este privita de la cativa paşi mai departe, peretii ei aproape ca dispar, iar lumina inunda interiorul.

Sursa

Bizant – Constantinopol - Istanbul

Constantinopol este vechea denumire a orasului Istanbul de astazi, aflat in Turcia. Numele sau original a fost Bizant.

"Constantinopol" este o adaptare la fonetica limbii romane a cuvantului "Konstantinoupolis", care inseamna "Cetatea lui Constantin" in limba greaca, dupa imparatul roman Constantin cel Mare, care l-a transformat in capitala Imperiului Roman pe 11 mai 330 d.Hr. Constantin l-a numit de fapt Nova Roma (Noua Roma), dar numele nu a intrat niciodata in folosirea zilnica. Roma si-a pastrat privilegiile sale politice si comerciale.

In Constantinopol s-au fondat multe edificii insemnate: Catedrala Sfanta Sofia, Biserica Sfintii Apostoli, Hippodromul, Arcul lui Constantin, Palatul lui Iustinian, Palatul imperial din Blachernae etc. Orasul avea trei randuri de ziduri: zidul vechi (din Antichitate), Zidul lui Constantin (construit de Constantin cel Mare) si Zidul Theodosian (construit de Teodosiu II).

Constantinopol a fost capitala Imperiului Roman de Rasarit. A fost ocupat si jefuit in timpul celei de-a patra cruciade din 1204 si apoi recapturat de fortele Imperiului de la Niceea conduse de Mihail al VIII-lea Paleologul in 1261.

Pe 29 mai 1453 Imperiul Otoman a cucerit Constantinopolul impreuna cu intregul Imperiu Bizantin, devenind capitala Turciei. Otomanii isi numeau orasul-capitala in mai multe feluri, inclusiv Constantinopol, Stambul, Istanbul, Der-i saadet etc. Istanbul a devenit nume oficial in 1930, provenind probabil dintr-o prescurtare a numelui Constantinopol, sau de la expresia greceasca eis tin Polin ("inspre Oras", unde Orasul este evident Constantinopolul). S. B. Daskov in "Imparati bizantini" este de parere ca este expresia care a fost corupta de catre turci, care incercau sa o pronunte ca "Istanbul". Denumirea de Constantinopol nu mai este oficiala din 1930, dar alaturi de denumirea „I Poli” (insemnand pur si simplu „Orasul”) ea continua sa fie folosita in mod curent in limba greaca. Patriarhia Ecumenica de Constantinopol si patriarhul Constantinopolului care conduce Biserica ortodoxa greceasca poarta in continuare in denumirea sa vechiul nume al orasului.

In limba romana veche Constantinopolul era denumit Tarigrad, adica "Cetatea Imparatului" sau a "Cezarului", cu referire la faptul ca pana in anul 1453 Constantinopolul a fost resedinta Imperiului Roman de Rasarit. Numele Tarigrad a patruns pe filiera slavona.

Sursa: Wikipedia

duminică, 11 septembrie 2011

Esfahan, Iran – Fascinatia culturii persane

TVR Cultural a adus in prin plan un fascinant oras imperial antic: Esfahan.
Cine poate pretinde ca a vazut cel mai frumos oras din lume daca nu a vazut Esfahanul?“, se intreba André Malraux.

Legenda spune ca Esfahan a fost locul ales de Adam dupa izgonirea din Rai, pentru ca ii amintea de tinutul celest, iar iranienii sustin ca Esfahanul reprezinta „jumatatea lumii“. A trece pe aici e ca si cum ai colinda jumatate Pamantul, adauga ei. Si au dreptate… „Esfahan este etalonul artei!“, spunea Guillaume Apollinaire.

Este imposibil sa gandesti istoria lumii fara Imperiul Persan. Sau fara Iranul de astazi. O tara pe care, daca o descoperi in carti, iti doresti cu ardoare sa o vezi cu ochii tai, dar care e aproape cu neputinta de vizitat.

Esfahan este dupa multi cel mai frumos oras din Asia Mijlocie. Cinci sute de kilometri despart Esfahanul de Teheran si sase sute de Shiraz. Aspadana, cum se numea Esfahanul in Antichitate, este un oras cu o vechime de peste 2.500 de ani. In timpul domniei lui Shah Abbas I, la sfarsitul secolului al XVI-lea, Esfahanul a devenit capitala si unul dintre cele mai grandioase orase din lume. Existau aici 163 de moschei, 48 de scoli religioase, aproape 2.000 de magazine si peste 250 de bai publice.


Piata Regala – astazi Piata Khomeini – este supranumita Imaginea Lumii. Aici se afla punctul-cheie al orasului, un spatiu frenetic unde linistea nu se asterne niciodata. De dimensiuni stupefiante, Piata Regala este de sapte ori mai mare decat Piata San Marco din Venetia, masurand peste 80.000 de metri patrati. Pe vremuri, aici se desfasurau paradele, procesiunile si competitiile de polo calare. Astazi, piata este inscrisa pe lista monumentelor UNESCO si face parte din patrimoniul universal.


Nici Moscheea de Vineri nu poate lipsi din itinerariul calatorului. Cu o vechime de aproape un mileniu, ea este nu doar cea mai veche cladire din Esfahan – adevarat muzeu al arhitecturii islamice –, dar si „matricea“ moscheilor iraniene. Fiecare dinastie aflata la putere a adaugat ceva acestui monument, fara a distruge ceea ce au facut predecesorii. Combinatia de stiluri face moscheea cu totul surprinzatoare. Sa ajungi in Iran e greu. Sa-l parasesti este si mai greu. In urma ta ramane acolo „o jumatate de fiinta“.

Sursa: