"Biserica de la Draganescu iradiaza lumina raiului" (teolog Nichifor Crainic)Frescele de la Draganescu nu respecta regulile vreunui stil de pictura. Fara sa iasa insa din invataturile Bisericii, aceasta pictura este una singulara si in acelasi timp profetica.
Cand intri in curtea bisericii din Draganescu este greu sa-ti imaginezi cat de multa lume se strangea aici in vremea sederii parintelui Arsenie. Locuia peste drum de biserica si nu stii ce zugravea mai bine: peretii sfantului lacas sau sufletele credinciosilor.
O data intrat in biserica, nu stii unde sa te uiti mai intai. Peretii te cheama cu fiecare icoana in parte. Culorile folosite sunt calde, pastelate, la aceasta senzatie de caldura contribuind si tehnica in tempera.Pe pojghita varului de fresca din pronaosul bisericii din Draganescu, pe care Arsenie Boca a pictat-o incepand cu anul 1968, parintele a strecurat inexplicabil cateva imagini premonitorii, neobisnuite prin actualitatea lor: telefonul mobil, turnurile gemene incendiate pe 11 septembrie la New York sau naveta Discovery.
Desi plasate vizibil pe cei doi pereti laterali de la intrare, scenele respective nu sunt usor de observat, parand a se dizolva pana la contopire in multitudinea altor scene biblice importante: Invierea, infatisarea iadului si a Cetei celor Drepti. Oricat te-ai stradui, din intregul picturii nu distingi nimic, in afara unor chipuri biblice, desenate pe cat de canonic, pe atat de aparte si de potrivit lirismului meditativ din arta parintelui.Auzind de neobisnuitul picturii lumea isi imagineaza ceva socant si poate sunt unii care ar stramba din nas vazand asemenea scene in spatiul lacasului de rugaciune dar rostul lor este acela de a invata, de a explica anumite pilde biblice pe intelesul omului contemporan. Nu senzationalul trebuie cautat la Draganescu, ci pictura in sine care, desi iesita din tipare, te inspira la rugaciune si-ti aduce in minte cugetarea la viata de dincolo de mormant.
In partea stanga a naosului este reprezentata in aceeasi scena lumea cu pacatele ei, cu razboiul duhovnicesc al omului, in sfere colorate fiind scrise multele ispite. In partea de sus, imparatia cerurilor. Una dintre cele mai frumoase picturi din aceasta biserica este insa Invierea, in care trupul spiritualizat al Mantuitorului apare redat cu multa finete, in fundal aparand conturul crucii, stiut fiind ca nu se poate inviere fara Cruce. "Cred ca este unica aceasta icoana", spune parintele.
O alta scena inspirata din viata moderna ilustreaza celebra chemare la cina: ingerul Domnului il cheama pe om la Cina de Sus, dar el, asezat confortabil in fotoliu, inconjurat de lux si descoperirile tehnicii, ii spune acestuia, prin telefon, ca are de "rotunjit tarina", adica de stapanit Pamantul, de incercat milioanele de cai putere ai rachetelor, de populat alte planete. "Avem alte preocupari", este scris undeva pe perete.
Asa cum observa marele profesor de mistica teologica, Nichifor Crainic, parintele Arsenie a asternut pe varul bisericii - nu ipostaze si scene biblice, ci predici fierbinti, cugetari si ganduri mustind de intrebari si intelesuri. Pe zidurile de catedrala taraneasca de la Draganescu, parintele a pictat crezul sau, deopotriva cu taina unui mesaj profetic, pe care nimeni - nici teologi, nici oameni de arta - nu au incercat pana acum sa-l cerceteze si sa-l inteleaga.
BIOGRAFIE. Absolvent de medicina, teologie si bellearte - calugarul simplu si "omul imbracat in haine de in", care citea deopotriva Filocaliile si ultimele carti despre quasari sau unde cuantice, fara sa vada o contradictie intre crestinism si stiinta, intre iutimea cunoasterii intelectuale si miracolul energiilor necreate ale lui Dumnezeu.
parintele Arsenie a fost arestat si torturat de Securitate in 1948 sub acuzatia de legaturi cu legionarii, lucru pe care l-a negat intotdeauna. Intrat in monahism la Sambata de Sus in 1940,A fost mutat la Prislop, iar in 1951 a fost din nou ridicat de Securitate, apoi trimis la Canal si la Ocnele Mari, pe motiv ca atragea prea multa lume la credinta. In 1959 manastirea Prislop a fost desfiintata, iar parintele, dupa o vreme de pribegie, a fost primit pictor la Atelierele Patriarhiei de la Schitul Maicilor.
Pensionat in 1968, parintele s-a stabilit in satul Draganescu pentru a picta biserica, ceea ce a facut cu multa rabdare pana in primavara anului 1989. Dupa aceasta s-a retras la manastirea Sinaia, unde, in acea toamna, a si trecut la cele vesnice.
Surse: Foto:
Mai multe detalii:



























