Chiapas, Mexic – Incursiune in lumea Maya

Ascunse in cadrul celui mai sudic stat din Mexic, jungle invaluite in ceata, munti vulcanici, infloritoare comunitati indigene si ruine spectaculoase Maya atrag ca un magnet milioane de turisti. Chiapas gazduieste Orasul Pre-Hispanic si Parcul National din Palenque, construit de civilizatia Maya intre anii 200 si 600 d. Hr. Repere importante ale sitului intrat in Patrimoniul Mondial UNESCO includ Palatul – cel mai mare complex din Palenque - si Templul Inscriptiilor.


Palatul
Palatul nu este un simplu edificiu, ci un complex de cladiri legate intre ele. Au fost ridicate pe o terasa artificiala si apoi modificate si remodelate timp de aproape patru veacuri. E situat in partea centrala a sitului arheologic.

Templu Inscriptiilor
Este vorba despre o constructie aflata deasupra piramidei in trepte de pe flancul de rasarit al sitului. Isi datoreaza numele celor trei panouri de piatra din interior care poarta inscriptii hieroglifice. Acestea relateaza detaliat istoria dinastiei care a domnit peste cetate, cu accent pe faptele lui Pakal cel Mare. In templu se afla o dala care ascunde treptele ce duc spre cripta regala. Sarcofagul, lespedea de piatra care il acopera si peretii mormantului sunt decorati cu basoreliefuri ce ilustreaza, intre altele, descinderea lui Pakal in lumea subterana, unde acesta ia infatisarea unuia dintre gemenii care i-au infrant pe Seniorii Lumii Intunericului, devenind astfel nemuritor.

In capitala culturala a statului Chiapas, San Cristobal de las Casas, oras colonial spaniol, turistii pot face o plimbare pe strazile inguste si pietruite si pot rezerva un tur cu ghid local in unul din satele inevcinate, incluzand aici San Juan Chamula si Zinacantán, celebre pentru articolele de imbracaminte traditionale din lana, tesute pe razboaie de tesut rustice. Mai multe ferme ecologice de cafea de pe Ruta del Café, un proiect de geoturism desfasurat in sud-vestul Chiapas-ului, ofera excursii, participarea la diverse activatiti locale si cazare.

Tikal, Guatemala – Capitala celui mai puternic stat Maya

Urcatul treptelor templului vechi de 1250 de ani din orasul antic maias Tikal, pana sus, in jungla Peten, este una dintre cele mai frumoase experiente pe care un turist le poate trai in America Centrala.

Situat in nordul Guatemalei, Tikal ofera o calatorie mistica in istoria impresionanta a civilizatiei Maya. Tikal este cel mai mare sit arheologic cunoscut din America Centrala, ce acopera 16 km patrati si contine 3000 de structuri, majoritatea dintre ele acoperite inca de vegetatia luxurianta a junglei.

Tikal a intrat in Patrimoniul Mondial UNESCO in 1979, devenind Parc National si in acelasi timp o destinatie foarte populara printre turisti. In inima Parcului National Tikal, care se intinde pe circa 570 de kilometri patrati, se afla epicentrul sitului Tikal despre care arheologii au descoperit ca a fost capitala celui mai puternic stat Maya. Situl dateaza din secolul 4 i.Hr., dar dovezile arheologice arata ca acesta a ramas locuit aproximativ pana in anul 400 d. Hr. Acest loc, plin de temple si sculpturi maiase - profiluri unice de piatra - au captivat imaginatia oamenilor, invitandu-i sa exploreze personal legendele din Tikal National Park, Guatemala.

Daca aveti norocul sa ajungeti in Tikal de dimineata aveti la dispozitie o zi plina de trekking si de posibilitatea descoperirii junglei, incluzand un tur informativ despre ruinele din Tikal. Ghidul turistic va va ispiti cu folclorul local si cu fapte istorice uimitoare, mentinandu-va atentia treaza cu un simt al umorului deosebit.
Structura impresionanta de temple din Tikal este captivanta si puteti petrece o intreaga zi urcand scarile abrupte, pentru a admira panorame impresionante ale junglei si ale ruinelor situate la mai mica inaltime. Speciale la Tikal National Park nu sunt doar ruinele, ci si jungla in sine. Cu plantele sale exotice si fauna salbatica, in mod sigur adauga un farmec aparte atmosferei magice a ruinelor din Tikal. Dupa ce veti urmari un apus de soare unic din varful Templului III, unul dintre principalele cinci temple din Tikal, trebuie neaparat sa va reintoarceti pentru a viziona si rasaritul din ziua urmatoare.


Daca veti fi cazati in Jaguar Lodge sau Campground, situate chiar in interiorul Tikal National Park, veti putea lua parte la cea mai incredibila experienta pe care o puteti avea in Tikal: un rasarit vazut din partea de sus a Templului IV. Situl se deschide la ora 6 si va trebui sa aveti cu voi lanterne si spray impotriva insectelor. Garzile armate sunt foarte prietenoase si se pot oferi chiar sa va conduca pana la jumatatea drumului spre ruinele Tikal, astfel incat sa nu va pierdeti in intunericul junglei, plina dealtfel de serpi si animale salbatice.


Drumul pana la ruinele Tikal este o experienta in sine. Veti merge pe jos, pe poteci inguste si prin vegetatie bogata, fosnita din cand in cand de creaturile junglei. Cand in cele din urma ajungeti la destinatie si urcati pe piramida de 70 de metri, ceata care acopera va va aminti de Jurassic Park. In timp ce stati in tacere, pentru a asculta sunetele junglei, urletele maimutelor va trezeste brusc la realitate. Desi nu foarte mari, aceste creaturi emit un sunet mult mai infricosator decat ragetul unui leu.

Pe masura ce soarele incepe sa se inalte, jungla apare magnifica la orizont, impreuna cu partea de sus a piramidelor mayase. Intreaga experienta va poarta intr-lume aparte, cu un impact de durata. Tikal National Park este o experienta care nu se uita curand. Lectiile despre stravechea civilizatie Maya si posibilitatea de a explora vechea lor capitala aduc trecutul si prezentul impreuna, intr-un mod foarte inspirat.

Cert este ca leaganul civilizatiei Maya atrage turistii ca un magnet, iar presedintele Guatemalei, Alvaro Colom, a anuntat ca se va construi un parc gigantic, ce va cuprinde si El Mirador, care acopera 2.000 de kilometri patrati. Pe langa facilitarea accesului vizitatorilor, care acum pot ajunge acolo doar cu elicopterul, masura vizeaza conservarea ruinelor istorice, periclitate de defrisarile masive dar si de hotii de comori.

Sursa:

Empireul – Cel mai inalt Cer - in viziunea lui Dante si Gustave Doré

In gravura care ilustreaza cartea lui Dante, "Divina comedie", Gustave Doré, imaginandu-si Empireul, centrul Raiului, materializeaza celebrul tunel luminos al miriadelor de ingeri ce se pierd in adancul tariilor cosmice. Aici, Beatrice si Dante sunt infatisati in fata lui Dumnezeu.

Empireul, din latina medievala empyreus, o adaptare din greaca veche empyrus – in foc, mai cunoscut din sintagma Cerul Empirean, este cel mai inalt dintre Ceruri sau cel mai inalt loc din Paradis, locul prezentei manifestate a lui Dumnezeu, care in cosmologia antica se presupunea a fi ocupat de elementul Foc (Eter pt Aristotel).

Cea mai faimoasa descriere a Empireului este facuta de Dante, in Divina Comedie: dupa traversarea celor 9 ceruri care ocupa primele 29 de canturi din Paradisul, poetul isi imagineaza, in urmatoarele 4 – XXX-XXXIII, ca patrunde in acest loc pe care il descrie astfel:

“Vazui un fluviu de lumina clara, incandescent, cu maluri
smaltuite de-o vesnica si dulce primavara.
Si din adanc tasneau scantei menite sa cada printre flori precum
rubine, de aur si argint imprejmuite.
Ca bete de miresme si lumine
se scufundau si dintre unde-n urma
se revarsau alte scantei divine.”

Empireul se afla astfel deasupra celor noua Ceruri, nu este limitat in marime, nici constituit din materie, asa cum se credea ca sunt celelalte Ceruri. Este un loc spiritual, dincolo de timp si spatiu, iar spre deosebire de primele noua Ceruri, care se afla intr-o miscare perpetua, ca un fel de ceas cosmic care marcheaza trecerea epocilor, Empireul ramane etern, acelasi.

Locurile sfinte ale Iordaniei

Locurile sfinte ale Iordaniei înseamnă azi urmele paşilor profeţilor, ai lui Isus sau ai primilor creştini ziditori de biserici în această vale istorică şi împrejurul Mării Moarte. În anul jubiliar 2000, Papa Ioan Paul al II-lea vizita aceste tărâmuri cu semnificaţie religioasă, confirmând că Bethany Beyond Jordan (Betania de Transiordania), Muntele Nebo, Mukawir, Anjara şi Tall Mar Elias sunt centre oficiale de pelerinaj pentru credincioşii din întreaga lume.

Chiar pe malul stâng al Iordanului, înainte de vărsarea lui în Marea Moartă, arheologii au descoperit zidurile unei biserici din primele secole ale erei noastre, iar legătura cu descrierile biblice a dat certitudinea că aici, în zona sitului Betania, Ioan l-a botezat pe Isus în apa din albia pe atunci largă. înainte de a-şi încredinţa sufletul Dumnezeului său. La Mukawir, zidurile vechii fortăreţe au auzit cum stăpânul lor Irod Antipa a ordonat ca Ioan Botezătorul să fie decapitat, după dansul Salomeei. De pe Muntele Nebo, Moise a privit spre Ţara Făgăduinţei,Peştera de la Anjara i-a adăpostit pe Isus, pe mama sa Maria şi pe discipoli, pe parcursul călătoriei lor, iar Tell al-Kharrar (Tall Mar Elias) este anticul oraş al profetului Ilie. Se crede că acesta a fost ridicat în ceruri cu un car de foc de undeva din spaţiul Betaniei de Transiordania.

Şi nu doar atât. Cartea Genezei se referă la Valea Iordanului ca fiind "Grădina Domnului", adică Edenul biblic. La Pella, s-a dus încrâncenata luptă dintre Iacob şi Dumnezeu apărut sub forma unui înger. As Salt este oraşul lui Iov, iar pe malul Mării Moarte se află peştera unde s-au refugiat Lot şi cele două fiice ale sale, după ce Sodoma şi Gomora din apropiere au fost distruse prin foc. Umm Qays este unul dintre cele zece oraşe unde Isus a predicat şi a înfăptuit miracole. La Mádaba se producea, în secolele IV-VII, excepţionale mozaicuri bizantine, o parte dintre ele păstrată în biserici şi în case, o parte în Parcul Arheologic din oraş.

Toate aceste locuri sfinte se răsfiră pe harta Iordaniei, din nordul ţării şi până în sudul Mării Moarte şi de-a lungul Drumului Regilor, cea mai veche rută de comunicaţie folosită neîntrerupt în istoria cunoscută a omenirii.

Cu greu ai reuşi să parcurgi în întregime centrele religioase iordaniene, într-o singură zi. Deşi distanţele dintre Umm Qays şi Mukawir s-ar acoperi lesne cu o maşină, nu ai avea cu adevărat timp pentru a le vedea şi pentru a fi părtaş la atmosfera specială care le încarcă semnificaţiile. Alegând un traseu strâns, am pornit din Amman spre Mádaba, apoi spre Muntele Nebo, de aici la situl Betania şi, în final, scurta călătorie s-a oprit pe malul Mării Moarte. Drumurile din afara capitalei, libere, netede, curg sinuos pe dealuri uscate.

În "oraşul mozaicurilor", Mádaba, la 30 km de Amman, primul popas a însemnat curtea Bisericii Ortodoxe Sf. Gheorghe, unde printre pini înalţi am aşteptat terminarea slujbei de dimineaţă. Numărul turiştilor l-a depăşit pe cel al copiilor ce se îngrămădeau la şcoala din apropiere. Curând, uşile din lemn au lăsat liberă intrarea în răcoroasa bisericuţă, având pereţii decoraţi cu multe mozaicuri înfăţisând scene religioase şi sfinţi. În mijlocul lăcaşului, de sub un covor imens, a apărut însă o hartă uimitoare. Peste 2 milioane de piese de mozaic colorat s-au îmbinat pe această podea, în secolul al VI-lea, pentru a da cea mai veche imagine a Ţării Sfinte şi a cetăţii Ierusalimului. O mărturie arheologică unică, dar şi o dovadă a măiestriei artizanilor locali. Pentru a descifra amalgamul de oraşe şi ape al hărţii, oricare dintre cărţile din magazinul muzeului de alături îţi poate fi de folos, atunci când îţi lipseşte ghidul local.

Din micul oraş, după doar zece minute pe şosea se ajunge la Muntele Nebo, ridicat la 817 m deasupra Văii Iordanului şi stând cu faţa spre Ierihon (Israel), precum spune şi Vechiul Testament. Odată intrat pe pavajul cald al potecii în urcuş lin, tulburi parcă pacea tăcută dintre măslini şi pini. O piatră sculptată vorbeşte despre anul 2000 şi despre includerea muntelui în circuitul pelerinilor creştini. Pe o alta, aparent brută, cu margini dantelate, stă scris "Memorialul lui Moise", căci undeva aici mormântul profetului se ascunde încă de arheologii insistenţi. Săpând pe cel mai înalt vârf al muntelui, ei au dat de ruinele unei biserici din a doua jumătate a secolului al IV-lea, de un mozaic frumos acoperindu-i podeaua şi de şase morminte în subsol. Mai târziu, bazilica a fost lărgită şi reconstruită, iar acum o capelă bizantină stă în umbra măslinilor plantaţi de către Papa Ioan Paul al II-lea în 2000.

De pe o terasă largă de lângă mica biserică, Valea Iordanului a Ţării Făgăduinţei se pierde în faţa ta, precum în faţa lui Moise, demult. Când clarul depărtărilor face concesii privitorilor, Ierusalimul (40 km), Bethleemul (50 km), Ierihonul (27 km) şi Marea Moartă îşi împart linia orizontului.
Lângă tine, o cruce înaltă, cuprinsă de trupul din bronz al unui şarpe, a fost aşezată pentru a aminti de simbolurile religioase creştine.

Coborând pe serpentine spre Iordan, durează o vreme până ajungi la situl Betania de Transiordania, cuprins într-o buclă alungită a râului. După ce plăteşti intrarea, o maşină specială te transportă în turul bine organizat şi păzit, căci graniţa cu Israel are lăţimea mică a firului apei. O biserică ortodoxă (Biserica Ioan Botezătorul a Patriarhiei Ortodoxe Greceşti) apare dintre tufişuri şi mici palmieri, cu un turn de strajă sclipind în soare.

Deşertul îţi pune sub picioare un pământ galben, ca o pulbere de aur. Prin el, Iordanul tulbure te ademeneşte subtil să-i atingi apele, ca pentru un botez neştiut. Puntea de lemn de pe mal te fereşte de soare cât timp stai să priveşti cum oamenii îşi spală mâinile şi feţele cu apa considerată sfântă, luată dintr-un vas mare de piatră de sub acoperişul cu stuf. Peste mal în Israel, o construcţie ca o fortăreaţă şade încremenită sub palmieri.

Ghidul ne conduce, puţin mai târziu, într-o plimbare de-a lungul râului, spre locul unde a fost botezat Isus, amintind că, acum 2000 de ani, albia Iordanului, mult mai largă, urma alte rute prin solul nisipos. În secolele V-VI, trei capele succesive au fost construite pe malul apei, cu podele din marmură şi cu mozaicuri bizantine. Nişte scări din marmură leagă bisericile de Izvorul lui Ioan Botezătorul, acolo unde apa acestuia se vărsa pe atunci în Iordan. Inainte ca Isus să intre în râu pentru a primi botezul, el şi-a lăsat haina pe mal, iar acel loc este azi marcat de o capelă mică şi inscripţii.
Când se pleacă din Betania, se lasă tăcerea printre turişti. De vină poate fi căldura, melancolia sau pioşenia...

În după-amiaza târzie şi caldă, o ultimă oprire potrivită ar fi pe ţărmul aspru al Mării Moarte, la 400 m sub nivelul mării (cel mai coborât punct al uscatului), într-un peisaj ce pare desprins dintr-un decor selenar. Apele sărate şi lipsite de viaţă acoperă un fund adânc de nămol negru, ale cărui calităţi terapeutice sunt vestite. Coastele şi malurile adună straturi albicioase de sare, căci salinitatea acestui mare lac este de nouă ori mai mare decât cea a apei oceanice.

Pe partea de est a Mării Moarte, câteva plaje publice şi câteva hoteluri de lux deranjează doar în parte sălbăticia întinderii de apă. Un complex turistic cu facilităţi dintre cele mai atractive (piscină, palmieri, cabine şi duşuri, un restaurant pretenţios, o cafenea cu terasă şi un magazin cu produse cosmetice originale) te poate primi ospitalier după ce te-ai săturat de plutit în mare. Căci pluteşti, nu înoţi. Nici să te îneci nu se poate, adâncurile sunt impenetrabile.

În vremurile de demult, zona Mării Moarte a fost locul de refugiu al regelui David, iar de numele ei se leagă şi povestea Sodomei şi a Gomorei. Esenienii şi-au scris aici istoria, pe manuscrisele îngropate în peşterile din apropiere. Pe timpul lui Irod cel Mare, una dintre primele staţiuni ale lumii apărea pe malurile mării.

Sfârşind ziua şi turul, îţi dai seama că istoria şi religia au povestea lor deosebită în Iordania, o ţară surprinzătoare. Platourile aride şi văile deşertice, cu locurile lor sfinte, ţi-au acaparat definitiv memoria, iar imaginilor cu castele medievale, rezervaţii naturale, oraşe săpate în stâncă şi ape limpezi în Golful Aqaba li se adaugă încă una: o mică biserică, undeva, în Valea Iordanului.

Autor articol: Claudia Moşoarcă
Sursa:

Nepal – Mistic, Magic si Inalt

Ce ne atrage spre Nepal? Sa fie grandiosul lant Himalaya, in inima caruia se afla, altitudinea ametitoare a Everestului care atrage amatorii de senzatii tari, vecinii giganti de la nord si sud, China (Tibet) respectiv India, templele aflate la inaltimi coplesitoare sau caracterul sacru al destinatiei?

Nepalul este coroana subcontinentului Indian, situat pe uluitorul fundal al muntilor Himalaya, care se intind ca o coloana vertebrala in nordul tarii. Acest colt de lume este un minunat si fascinant amalgam de culturi si credinte importante precum cea hindusa sau budista.

Temple, sanctuare si gompas (manastiri) apar in cele mai indepartate locuri, de la platouri pana la crestele versantilor si malurile lacurilor aflate la mare inaltime. Numai in Valea Kathmandu sunt peste 30 de manastiri tibetane si numeroase pesteri de meditatie, temple, stupe etc.

Nepal este un tezaur de trasee si rute, inegalabil in lume, un taram care intruchipeaza misticismul si magia Orientului.

Muntii Himalaya sunt parte integranta a oricarei excursii in Nepal, dominand peisajul cu piscurile lor inzapezite, de multe ori pierdute printre nori. Trecand prin vai cu vegetatie surprinzatoare, pline cu flori salbatice si petrecand noaptea intr-un sat de serpasi, unde cultura traditionala a acestor munteni este inca infloritoare, vei fi tot timpul uimit de ceea ce ofera acest regat al muntilor.

Principalele atractii turistice

• Kathmandu este capitala si centrul comercial, cultural si de afaceri al regatului. In Piata Durbar admirati colectia de temple si altare dar si vechiul Palat Regal. Faceti o excursie la Bodhnath pentru a vedea incredibila stupa construita de budistii tibetani.


• Asistati la festivalurile colorate nepaleze. Primavara, la festivalul Holi, toata lumea este pictata cu vopsea si se ridica o umbrela uriasa in piata Durbar, apoi i se da foc. Toamna, Jatra include aparitia zeitei Kumari Devi.

• Siddha Gufa este cea mai mare pestera din tara, cu formatiuni calcaroase spectaculoase, aflata langa Bandipur.

• In Bhaktapur (Orasul templelor) puteti vedea picturile neobisnuite infatisand animale in Galeria Nationala de Arta din Palatul Malla. Alte muzee sunt Muzeul National al Lucrarilor in Lemn si Muzeul Bronzului.

• In Patan descoperiti atractii antice precum Piata Patan Durbar, Krishna Mandir, Baile Regale, Templul Kumbheshwor si Templul de Aur. Vizitati animale exotice in gradina zoologica Jawalakhel.

• Vizitati Altarele Ganesh, despre care se spune ca aduce noroc. Exista patru temple Ganesh in vale, fiecare dintre ele fiind o capodopera a arhitecturii nepaleze - in Piata Durbar din Kathmandu, in Chabahil, in Chobar si langa Bhaktapur.

• In Pashputinath puteti vedea "sadhu", sfinti hindusi care fac pelerinaje spre ape sfinte si "ghat"-uri, treptele ce duc spre apele sfinte.


• Cu inaltimea de 8.848m, Muntele Everest este cel mai inalt din lume. Fotografii de vis.

Atentie: Folositi doua maini, nu una, cand dati sau primiti ceva, chiar si bani, pentru a arata apreciere si respect. Iar in jurul templelor si stupelor mergeti in sensul acelor de ceasornic pentru acelasi respect acordat celor de acolo.

Misterul Arborelui Vietii din Bahrain

Situat in inima desertului, la kilometri distanta de orice sursa de apa si de orice alta forma de vegetatie, Arborele Vietii din Bahrain –sau Tree of Life - este manifestarea unuia dintre cele mai remarcabile fenomene naturale din lume.

Arborele Vietii se afla la doi kilometri de Jebel Al Dukhan (Muntele de Fum) - punctul cel mai inalt al tarii - si creste pe un deal nisipos inalt de 25 de metri. Misterul supravietuirii acestui copac in conditii atat de vitrege este deja legendar in randul locuitorilor Bahrain-ului, atragand curiosi din toate colturile lumii.


Minunea naturala veche de patru secole si inalta de 10 m i-a uimit si pe oamenii de stiinta vreme de multi ani si, desi au fost emise cateva posibile teorii care sa explice fenomenul, acesta ramane enigmatic. Unii au argumentat ca pomul si-ar intinde radacinile foarte adanc si pe o suprafata foarte mare sub pamant, ajungand la surse de apa nestiute, insa nimeni nu a dovedit acest fapt.



Biologii si oamenii de stiinta care au venit sa examineze acest copac au concluzionat ca existenta si supravietuirea in desert a acestui arbore este inca o enigma.

Fireste, localnicii au propriile explicatii pentru Copacul Vietii, explicatii care nu tin de stiinta. Multi dintre ei cred ca arborele marcheaza locul Gradinii Edenului in timp ce beduinii sunt convinsi ca acesta a fost binecuvantat de Enki, zeul sumerian al apei. Este uimitor cum Sharajat-al-Hayat, asa cum il numesc arabii, a crescut continuu vreme de 400 de ani.

Sursa:

Povestea lui Mos Nicolae

Mos Nicolae nu e doar un personaj mitic, ce aduce nuieluse frumos impodobite si daruri copiilor cuminti si nuieluse adevarate celor rai, ci este un personaj real, Sfantul Nicolae din Myra.

Sfantul Nicolae s-a nascut aproximativ in 280 in Patara, Lichia, in sudul Turciei de astazi, la 350 de mile nord de Bethleem, intr-o familie de crestini bogati, cinstiti si credinciosi.

Istoria si legendele legate de Sfantul Nicolae se intrepatrund, dar se cunoaste cu certitudine ca a trait in secolul al IV-lea, a fost cardinal de Myra (acum aflata pe teritoriul Turciei) si a fost recunoscut si onorat ca sfant incepand cu secolul al VI-lea.

Ii sunt atribuite 21 de miracole, Sfantul Nicolae devenind recunoscut pentru credinta, zelul si dragostea pentru semeni si in special pentru copii. Nicolae provenea dintr-o familie instarita, iar la moartea ambilor parinti a mostenit intreaga avere, pe care s-a hotarat sa o imparta oamenilor nevoiasi.

De-a lungul secolelor au aparut povesti legate despre viata si binefacerile sale, una dintre cele mai cunoscute fiind a celor trei surori pe care Nicolae le-a ajutat sa scape de tirania tatalui lor.

In secolul al X-lea, Tarul Vladimir al Rusiei, in timpul unei calatorii la Constantinopole, a auzit povestile minunate despre Sfantul Nicolae si a decis sa-l faca patronul spiritual al Rusiei. De-a lungul secolelor, Sfantul Nicolae a devenit unul dintre cei mai populari sfinti, in amintirea si celebrarea sa fiind ridicate mii de biserici.

Sfantul Nicolae este patron spiritual in Olanda, Rusia, Grecia, Italia, Sicilia, Franta si in multe orase din Germania, Austria, Elvetia si Belgia. La noi, de Mos Nicolae, copiii cuminti primesc, pe langa dulciuri si jucarii, o legatura de nuieluse frumos colorate, iar cei mai putin cuminti primesc o nuielusa adevarata care sa le aminteasca de o eventuala pedeapsa.