De ziua mea:
Sandro Botticelli a lasat posteritatii doua lucrari dedicate Bunei Vestiri, amandoua aflate in Florenta: o fresca (Buna Vestire de la Sant Martino, in fortul Belvedere) si o pictura pe lemn, de dimensiune considerabila (150 cm/155 cm), care poate fi privita in Galeria Uffizi.
Sandro Botticelli a lasat posteritatii doua lucrari dedicate Bunei Vestiri, amandoua aflate in Florenta: o fresca (Buna Vestire de la Sant Martino, in fortul Belvedere) si o pictura pe lemn, de dimensiune considerabila (150 cm/155 cm), care poate fi privita in Galeria Uffizi.
Aceasta din urma poarta pecetea contemplativa a artistului, prin linii de contur esentializate, ducand cu gandul la icoana bizantina, de altfel o fireasca afinitate in Florenta Quattrocento-ului, in care straluceau prin dizertatiile ganditorului Marsilio Ficino ideile Academiei platonice, redescoperire a valorilor antice.
"Buna Vestire": intalnirea tainica a ingerului Gabriel cu o Fecioara din spatiul spiritual al Nazaretului, plasat in incaperea unui palat florentin, configurata de un patrat aproape perfect. Personajele sunt imateriale, trasaturile lor fiind doar miscare si culoare de icoana, doar plutire : a spiritului in sensul dinamicii mesajului, purtat de mana ingerului spre mainile intinse ale Fecioarei Maria, care il preia aproape "material", "intrupandu-l" in sine.Chipurile fiecaruia este o expresie a propriei misiuni: Gabriel purtator de Veste divina; Maria cea care incuviinteaza prin plecaciunea ochilor, in reculegere mistica.
Scena insa nu se termina aici, in prim planul tabloului.
Privind, iti dai seama ca printr-o misterioasa "chimie" a compozitiei, autorul reuseste sa rastoarne regulile traditionale, personajele de prim plan fiind mai imateriale, mai transparente decat detaliul de fundal, exact, pertinent.
Este un peisaj, poate creat de mana umana - inchis in rama unui tablou, sau poate peisajul real al unei calme dimineti florentine, ce ne priveste insistent din rama unei ferestre, serpuirea unui luciu de apa, Arno, traversat la orizont de un pod, flancat de castelele burgului si in departari, dulci coline toscane. Masura primaverii este data de elementul vegetal: un arbore cu crengi fragede, ce incearca sa se desparta de cafeniul iernii.
Poate fi si tablou si peisaj real. Este "martorul" adormit, inconstient al evenimentului, lumea, peisajul esentializat, conceptualizat (pus in "rama" unui gand), peisajul - mesaj: "Domnul reinnoieste fata pamantului".
In dimineata limpede, lumea adormita nu stie inca nimic. Undeva, in mijlocul ei, se petrece acel eveniment, se implineste acea promisiune de mantuire, a Domnului, care avea sa transforme, sa schimbe lumea insasi cu toata faptura.
Alt detaliu, floarea de crin din bratul ingerului, simbolul puritatii, "atinge" peisajul, aratand astfel ce se petrece cu el in clipa aceea misterioasa: "Domnul reinnoieste fata pamantului". Scena se muta in timpul nostru, in mijlocul lumii noastre, in casa noastra, transfigurand spiritul nostru, peisajul vremii care asteapta innoirea, printr-o fereastra a sperantei sau rama unei rugaciuni, intrezarim o lume innoita, vibrand in respiratia calma si armonioasa a "primei dimineti", aceea a Bunei Vestiri.
Sursa: