Preluare de pe descopera.ro
Atunci cand a fost descoperit, mai bine spus redescoperit, de catre britanici, la inceputul secolului al XIX-lea, templul indian Kandariya Mahadeva i-a socat pana si pe cei mai permisivi dintre occidentali.
Puritanii au cerut distrugerea imediata a numeroaselor statui erotice ce impodobeau templul, considerand ca este inacceptabil ca oamenii sa priveasca asemenea detalii carnale, in timp ce o aripa mai moderata sustinea ca este suficient ca acestea sa fie ascunse privirii. Din fericire pentru generatiile ce au urmat, templul a fost prezervat in mod exemplar, iar frescele si statuile vechi de un mileniu, o veritabila oda inchinata femeii si dragostei, pot fi admirate si astazi...
Actul sexual ca stiintaDespre India se poate afirma, fara exagerare, ca este tara care a dezvoltat, si asta de milenii bune, stiinta educatiei sexuale. Inca din Antichitate, invatatii indieni au privit actul sexual ca pe o stiinta, o stiinta aflata in stransa legatura cu religia, permisivitatea lor fata de sex nediferentiindu-se prea mult de cea a Occidentului din ziua de astazi.
Daca in cele mai multe religii din istorie, sexul era privit ca un subiect tabu, nu astfel se intampla si in India, acolo unde era vazut ca un lucru placut zeilor si ca o celebrare a creatiei umanitatii de catre aceleasi zeitati.
Nu intamplator a aparut, in secolul al VI-lea, Kama Sutra (Stiinta iubirii), un text religios in esenta, dar care a devenit un veritabil manual de educatie sexuala general acceptat si in ziua de azi.
Trebuie spus ca textele filozofului Vatsyayana - autorul Kama Sutrei - nu erau defel singulare, ele devenind celebre in lume doar dupa ce au fost transcrise in chineza si aduse, pe Drumul Matasii, pana in Europa si nordul Africii.
De altfel, mentiuni asupra sexualitatii se regasesc in scrierile indiene inca din perioada 1700 - 1400 i.Hr, in renumitele Vede, Mahabharata si Ramayana, cu mult inainte de aparitia Kama Sutrei.Revenind la celebrul templu Kandariya Mahadeva, trebuie spus ca el este considerat astazi un exemplu elocvent al artei arhitectonice din India medievala, Kandariya fiind ridicat in jurul anilor 1025 - 1050 din porunca regelui Vidyadhara, rege din dinastia Chandella, sub care regatul Indiei a trait una dintre cele mai infloritoare perioade din istoria sa trecuta.
De fapt, Kandariya nu este decat unul (e drept, cel mai mare) dintre cele 85 de temple care alcatuiau complexul Khajuraho (capitala a regatului in timpul dinastiei Chandella), temple din care astazi se mai pastreaza doar 20. Recunoscuti pentru apetenta lor pentru arta si pentru numarul urias de temple ridicate in cei 500 de ani in care au influentat destinele Indiei, monarhii din dinastia Chandella s-au intrecut in a lasa posteritatii unele dintre cele mai frumoase constructii realizate vreodata.
Este si cazul templului Kandariya Mahadeva (kandara inseamna "pestera", in timp ce Mahadeva este o alta denumire a zeului Shiva), constructie remarcabila, sapata intr-un bloc urias de piatra, dedicata zeului Shiva si sotiei sale Parvati.
Maithuna – arta sexului tantricTemplul, care se ridica pana la 31 de metri, este impodobit cu 84 de coloane, pe care apar nu mai putin de 646 de statui, alaturi de care se pot numara inca 226 de reprezentari ale zeilor, care se regasesc in interiorul templului, precum si un urias lingam, stravechi simbol falic indian ce sublinia natura infinita a zeului suprem, Shiva. De altfel, el s-a vrut o reprezentare a muntelui sfant Meru, munte sfant al aceluiasi zeu.
In mod intentionat, cei care au construit templul au facut in asa fel incat, privit frontal, el sa nu ofere privitorului niciuna dintre scenele atat de controversate ce detaliaza actul sexual (mithuna). Astfel, cei care privesc intrarea in Kandariya Mahadeva se pot concentra numai asupra lingamul ce il simbolizeaza pe Shiva.
Chiar si astazi, motivul pentru care templul indian a fost impodobit cu sute de scene erotice reprezinta un mister pentru specialistii.Unii dintre ei sustin ca statuile simbolizeaza nunta dintre cei doi zei, Shiva si Parvati, idee argumentata prin numeroasele fresce care ii reprezinta pe cei doi.
Localnicii afirma ca imaginile simbolizeaza unirea intima dintre doua simboluri diametral opuse - Shiva ( constiinta si principiul masculinitatii pe de o parte) si Parvati (energia si principiul feminitatii ). Si totusi, motivul pentru care multe dintre statui infatiseaza mai mult de doi parteneri si pozitii sexuale inspirate de yoga ramane si astazi un mister care isi asteapta descifrarea.
O alta ipoteza sustine ca statuile descriu ritualuri sacre (ce implicau sexul tantric) care ce desfasurau chiar in templul Kandariya Mahadeva. Nu exista, insa, nicio marturie din acea perioada si nici dovezi care sa ateste existenta unor asemenea practici.
In plus, in interiorul templului, acolo unde se presupune ca ar fi avut loc astfel de manifestari, nu exista absolut nicio imagine erotica. Cea mai probabila explicatie, insa, este aceea care vede in sculpturile erotice simboluri ale fertilitatii, abundentei si norocului, realizate cu scop apotropaic (cu rol magic de aparare impotriva raului).
Nu trebuie uitata nici teoria care sustine ca imaginile erotice nu sunt altceva decat reprezentari ale unor practici decadente de acum un mileniu, desi ea poate fi usor contestata de austeritatea si celibatul impuse de budism in acea perioada.
Indiferent, insa, care ar fi raspunsul, statuile raman o celebrare a frumusetii femeii si a dragostei in toate formele ei.Sutele de sculpturi, pe nedrept considerate jignitoare de catre unii, par si astazi la fel de vii ca acum un mileniu, cand au fost create. Fie ca femeile create din piatra dura a muntelui isi asteapta iubitul sau sunt impreuna cu el, ca dau dovada de gesturi tandre, ele nu reprezinta altceva decat o oda inchinata dragostei, dragoste al carei element central nu este altul decat ea - femeia.
Regiunea lantului muntos al Pirineilor (Haute-Garonne si Tarn); Regiunea Languedoc-Roussillon (l'Aude si l'Herault)
Canalul reprezinta una dintre cele mai remarcabile realizari ale ingineriei civile din timpurile moderne. Construit intre 1667 si 1694, acesta a deschis drumul pentru Revolutia Industriala. Atentia pe care arhitectul Pierre-Paul Riquet a acordat-o in proiectarea canalului si modul in care constructia se integreaza in mediul inconjurator au transformat o realizare tehnica intr-o opera de arta.
Riquet a fost constient de faptul ca a proiectat un simbol al puterii Frantei din secolul al 17-lea, precum si o cale navigabila de comunicare functionala. Munca a fost asidua, prin urmare, calitatea arhitecturii pe Canal a fost la inaltime. Podurile, ecluzele si structurile asociate acestora, precum si intrarile in tunel au fost proiectate cu simplitate, insa monumental. Arhitectul a fost, de asemenea, foarte constient de impactul activitatii sale asupra peisajului si a facut mari eforturi pentru a se asigura ca acesta a fost incadrat corespunzator de copaci si plante, astfel incat sa se armonizeze cu peisajul pe care il strabate.
